Cristina Pavaluță: Acel moment când funcționarul public se transformă în zeu decalotat

Pe vremea răposatului dictator, toate lucrurile le făceai voluntar, din suflet, cu emoție și mândrie. Aveam plan de strâns lunar ziare, sticle și borcane. CU emoție și mândrie raportam depășirea voluntară a planului, NEAPĂRAT depășirea, cei ce doar își făceau planul erau niște lepre care luau notă mică la purtare.

Aceeași emoție și mândrie o simțeam și când raportam depășirea planului la strâns castane și flori de tei, deși și acum, după 30 de ani, încă nu înțeleg la ce mm foloseau castanele alea și de ce le strângeam în fiecare toamnă.

Desigur, plini de emoție și mândrie, raportam plecarea la strâns cartofi de pe câmpiile patriei, alături de mândrii și emoționații oameni ai muncii din agricultură, care atât de mândri și emoționați erau, încât nu erau în stare să îi strângî singuri și sclavageau niște copii. Nici măcar apă nu ne dădeau, mergeam noi de căpiați în căutarea unei fântâni.

Copiii din centrele de plasament aflate în structura Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului (DGASPC) Neamţ au avut iniţiativa de a dona bani pentru achiziţionarea operei ‘Cuminţenia Pământului’. Fiecare copil din centre este dispus să renunţe, lunar, la un leu din alocaţia pe care o primesc.

Am aflat cu emoţie şi mândrie de iniţiativa copiilor noştri care demonstrează încă o dată că avem tineri remarcabili în sistem, inteligenţi, empatici şi foarte conştienţi de şansa pe care au primit-o. Îi vom susţine din toată inima în ceea ce şi-au propus şi sper ca exemplul lor să fie urmat şi de alţii, pentru că valoarea şi imaginea unui popor sunt date de patrimoniul său cultural dar şi de oamenii săi. Gestul copiiilor noştri dovedeşte că avem privilegiul de a fi români şi arată că merităm cu toţii un Brâncuşi’, a spus Cristina Păvăluţă, directorul DGASPC Neamţ.

Dacă vreunul din voi are impresia că acei copii instituționalizați au avut ei această idee, să își dea logout de aici și să nu ne mai caute. Mirosul de comunism emană ca dintr-un cadavru vechi de ceva vreme și trezește greața tuturor celor ce au trecut și prin alte vremuri, în afară de cele de libertate.

Observați vă rog formularea de la final. foarte conştienţi de şansa pe care au primit-o. Realizați că doamna Păvăluță are impresia că ea le oferă o șansă acelor copii? Că îi ține acolo din mila ei și a statului divin? Genul acesta de comuniști consideră că ei, ca organe oficiale ale statului, au milă și își scoboară privirile spre cei defavorizați.

Deși, practic, e invers. Voința statului este de a crește copiii cu nevoi speciale, pentru că un stat există doar prin copiii săi. Iar ea ar trebui să fie recunoscătoare că e pusă acolo să facă asta. Și primește și un salariu.

Sursa