Ce să alegi, casă sau chirie

Foto

Recurent apare această discuție, în diverse medii de socializare. Ce să fac, să mă bag la un credit pe 30 de ani și să îmi iau casă sau să stau cu chirie, să economisesc bani, să văd lumea etc.

Desigur, fiecare parte are argumentele ei irefutabile, fiecare știe mai bine decât celălalt ce i se potrivește, fiecare știe mai bine ce ar trebui să facă alții cu banii lor. Normal, nu te muta cu chirie, pentru că te bagi sclav pe viață iar peste 30 de ani vei avea o casă veche, care nu va mai valora nimic. Sau , eu plătesc mai puțin rata decât tu chiria și, peste ani, voi fi proprietar, în timp ce tu pierzi banii.

De fapt, alegerea unei locuințe, în majoritatea cazurilor, se face la presiunea socială a prietenilor și familiei. Părinții ÎNTOTDEAUNA te vor împinge să îți iei casa ta, să știe ei că ești tu la casa ta și că nu mai ești pe drumuri și al nimănui. În general, nu prea contează de fapt ce îți dorești tu, cât timp ei sunt liniștiți că tu ai casa ta.

Iar dacă scapi de părinți, vin și prietenii. Dacă faci parte dintr-un grup de prieteni care au casă, va fi imposibil să trăiești fără ca, din când în când, să nu ți se țină o prelegere despre cât de avantajos este să îți iei casă și ce mică e rata la bancă față de chirie și blaaablaaa.

Toată această discuție ar trebui să se reducă la nevoile omului (sau femeii) la acel moment.
Cât ești tânăr, 20-30 și de ani, ai nevoie să fii deschis provocărilor. Ai nevoie să fii mobil, în primul rând. Să poți să îți alegi un job în pipera și să te poți muta cu chirie lângă locul de muncă, dacă asta crezi de cuviință. Sau să poți să iei un job la google în irlanda, fără să te streseze ce faci cu casa, cui o lași, în închiriezi, plătește chiriașul chiria, o distruge etc.

După această perioadă, se presupune că ești căsătorit, ai atins un anumit nivel în carieră, ești mai liniștit și, eventual, vrei și un copil. Întâlnirile de la tine de acasă se transformă în party-uri la care participă șefi, parteneri de afaceri și altele. Nu prea poți să le ții în garsoniera ta de burlac din Dristor. Soția ta va avea nevoie de un cuib al ei, pe care să îl facă așa cum simte ea.

Iar copiii au nevoie de stabilitate. Au nevoie de un loc al lor, unde să crească, unde să își facă prieteni, unde să învețe să facă parte dintr-un colectiv,dintr-un grup, din altceva decât familia lor. Iar asta nu poți să o faci atunci când ești chiriaș și în niciun caz ca chiriaș în românia, unde nu există o lege dedicată care să protejeze chiriașul sau proprietarul.

Așa că e simplu. Ești tânăr? Distrează-te, trăiește, experimentează. Te-ai maturizat și vrei să devii familist? Nevoile tale nu mai sunt primele ci vor prima nevoile celor pe care îi consideri ai tăi.

Desigur, poți fi ca mircea badea și să stai cu mami, că e mai ieftin.

64 comentarii

  1. #1

    "Noi alegim dicât ci ne dă pesedeu că spune domnu' Dragnia la televizor că a să deie la oameni. A să deie cu chirie, cu chirie alegem. A să deie cu cumpărat, cu cumpărat a să alegem.
    Dicât sâ fii aproapi di bufiet."

    Didi Păpăruș, Nămoloasa.

    Thumb up 66

  2. #5

    Daca poti plati casa in 20 de ani, merita sa citesti mai departe. Daca chiar AI NEVOIE de 30 de ani ca s-o platesti, inseamna ca te intinzi mai mult decat ti-e plapuma.
    20 de ani de chirie = 20 de ani de plati. 20 de ani de rate = tot 20 de ani de plati, doar ca, la final, ai un bun pe care-l poti vine, inchiria, etc, sau in care poti pur si simplu locui fara stress. Adica prin cumparare macar faci o economie fortata, ca altfel nu ai fi in stare, si stii asta.
    Cu gandul la experimente tineresti, da, stai cu chirie (nu se sta IN chirie, ci CU chirie, oameni buni).
    Cu gandul la 65+, ia explicati-mi cum o sa va platiti voi chiriile din pensiile din Romania (apropos, va-ti facut calcule cam cat va fi pensia voastra la nivelul actual de venit? Va spun eu ca e distractiv).
    Pe scurt: daca esti sigur ca o sa castigi la loterie, ca o sa intri in PSD sau ca o sa te cari de pe-aici, stai cu chirie. Dar daca te-au apucat 30+ si inca nu s-a intamplat nici una, nici alta, atunci da-ti o palma ca ai irosit vreo 18,000 EUR (5 ani de chirie 300 EUR/luna) si pune mana si ia-ti casa, ca altfel n-o sa fie roz situatia mai tarziu.

    Thumb up 116

    • #6

      Un om cu o opinie de bun simț? Fugi de aici până nu te gonește ceata!

      Thumb up 60

    • #7

      Ai dreptate tu...doar ca:
      1. Nu suntem roboti. Mobilitatea aia tine si de faptul ca nu te leaga nimic real. Alte alegeri, alte prioritati. In plus, nu hotarasti tot prin prisma ideii de "vine banca si-ti ia casa". Oricat ai vrea sa fii rational, investitul ( asta e, oricum ai lua-o) intr-o casa itit limiteaza optiunile.
      2. Cati dintre minunatii din provincie si-au luat o casa la 27 de ani cu "nefasta" cu care s-au cuplat la 20 doar ca sa "fie si ei in rand cu lumea" si isi rontaie la 30 frustrarile ca "au de impartit o casa" si nu pot sa plece dracului de langa ales/aleasa, sa-si traiasca viata si ca se cupleze imprastiat prin Vama? Asa ca sfarsesc prin a face un copil " ca sa revitalizeze relatia" si il termina psihic dupa principiul "pentru tine am tras o viata". #numersi
      In concluzie: Cumparatul unui apartement cu credit iti limiteaza real posibilitatile si atitudinea...Mai un avans, mai o mobila...De la o vreme chiria e un fel de taxa pe independenta. Pe care multi o platesc bucurosi.
      @ Arhi: bre...cine dracu da party-uri acasa pentru parteneri de afaceri, nu de alta dar n-am mai vazut un party serios in apartement de la majoratele din '99? (Mi-e dor de covor dat la peretesi camera de mozoleala printre geci, da' totusi)
      Sau tu stai in aripa de vest si salonul pentru dineuri e in aripa nordica, langa grajdul cu cai de curse?

      Thumb up 63

    • #8

      Ai zis bine, doar ca ai omis ceva.
      Majoritatea care isi iau casa, traiesc cu impresia ca raman acolo pe vecie. Si atunci, unde e graba, boss?:))
      Intr-o nota mai serioasa, buba mare e ca multi nu au un plan de bataie. Un plan financiar bine pus la punct.
      Multi, strang avansul ala minim de prima casa, isi iau 2 camere de 45mp intr-un rezidential din ala obscur, iar apoi vad ei ce e mai incolo.
      In opinia mea, o casa ar trebui platita in 15, maxim 20 de ani.
      Nu se gandesc cam la ce nivel salarial vor sa ajunga in x ani, nu se gandesc ca, pe langa rata, mai trebuie sa puna si ceva deoparte, ca daca ti-ai luat casa, gata, platesti rata si de restul party like an animal. De-aia unii ajung sa ramana someri cateva luni (ca, se mai intampla) si nu au ceva deoparte din care sa isi acopere ratele. Sau, ramane nevasta gravida si automat, cresc cheltuielile, veniturle sufera un mic handicap, ca nu stii cum e cu indemnizatiile. Le schimba astia dupa cum vor.

      Noi am stat 7 ani cu chirie, timp in care am strans bani. O data mai mult, o data mai putin, dar mereu am pus la pusculita, pana si monedele. In clipa de fata ne cautam apartament.
      Am fi putut sa ne luam casa de acum 3-4 ani, dar: Aveam salariile mai mici, avansul era si el mai mic, aveam si cheltuieli mari ca eram la facultate amandoi si plateam 3000 de lei pe an de caciula. Si ajungeam la compormisuri. In clipa de fata avem un avans ok, o sa avem o rata mica (raportat la salariile noastre). Copii inca nu avem. Iarasi, puteam sa avem, dar am decis ca mai intai ne punem curul la adapost si dupa aia ne apucam de mostenitori.
      Si aici e o chestie. Daca ai copii, este foarte greu sa mai strangi o suma decenta pentru casa. Daca nu ai nici venituri de bastan, iti dai seama ca deja e aproape imposibil.

      Apoi, cine sta cu chirie, ca sa isi ia casa, evident ca trebuie sa puna deoparte dupa ce si-a platit chiria, utilitati, a mancat si s-a imbracat.
      Deci, trebuie sa aiba un salariu cel putin de 3 ori mai mare decat chiria. Ma rog, el cu nevasta. Ca, in general, cuplurile isi iau casa. Adica, daca chiria e 300 de euro, de inca 300 de euro mai manancati, platiti o factura, va mai luati o pereche de chiloti. Ca sa strangi 2500 de euro intr-un an, trebuie sa pui deoparte macar 200 de euro. Si daca vrei sa ajungi sa ai un avans care sa iti permita sa iti alegi apartament dupa bunul plac, macar 5-6 ani de acu incolo trebuie sa pui aia 200 de euro pe luna, deoparte.
      Dar cati fac asta? Cati renunta la cel mai nou telefon, cafea la Starbucks, mancat la Ikea, city break la Paris si prefera sa puna banii aia deoparte? Daca le iei separat, normal ca nu ti se pare o suma mare. Zici: "Eh, imi fac si eu un moft, dau si eu 400 de euro acu, sa merg 2 zile in nu stiu ce oras, strang data viitoare". Dar anii trec, mofturile se aduna si... se ajunge in situatia din clipa de fata: Multe cartiere rezidentiale, facute la norma cu preturi tentant de mici, cupluri care se bucura de noul apartament 1-2 ani, ca dupa aia incep sa schimbe parchet, faianta, au infitratii in pereti, pute canalizarea, au probleme cu administratia blocului, etc.
      Asa, am vazut si eu intr-un rezidential, 3 camere, 100mp cu 68.000 de Euro. Pai cum naiba sa nu vrei? La Felicity. Apoi am intrat pe softpedia si am citit parerile celor care stau acolo. Si am inteles de ce costa atat.

      Raman la bloc comunist. Cartierul a fost nou, la vremea lui ( s-a construit in '83)... Are blocuri de doar 4 etaje, aici stam de ani buni, aici avem familia, serviciul, sotul a crescut aici, stim scoala si gradinita (sunt chiar in mijlocul cartierului, te duci pe jos), nu sunt probleme cu locurile de parcare.

      Avem un coleg care a dat avansul minim de prima casa, pe un apartament, intr-un bloc care e gata abia la vara. Radea cu curu' de noi, ca ne luam in comunist si mai si stam sa renovam, pe cand el si nevasta-sa pot sa isi aleaga singuri finisajele. Plus ca, argumentul lui suprem a fost ca: "Pai de ce sa iau in comunist? Sa aiba blocul 70 de ani cand termin eu de platit ratele??".
      Bine, boss. Cine sunt eu, sa ma contrazic cu tine?

      Thumb up 42

    • mancat la Ikea...de cand pula mea mancat la ikea e considerat un standard de trai inalt?

      Thumb up 38

  3. #10

    Sau îți iei penthouse în Dorobanți cu credit pe 50 de ani. Dar știi că dai ora exactă

    Thumb up 44

    • #11

      Un apartament intr-o zona buna a Bucurestiului e ca o masina clasica, nu isi pierde din valoare. Daca e intretinut, normal. Nu lasat sa se degradeze si sa i se puna bulina.

      Thumb up 20

  4. #12

    *"v-ati" in al patrulea paragraf, ca nu-s Badea. Corecteaza-mi tu, rogu-te, in marinimia ta :)

    Thumb up 12

  5. #13

    Rulota..

    Thumb up 9

  6. #14

    Am 27 de ani si de aproape 3 ani platesc chirie.
    In secret mi-as dori sa am casa mea.
    Intr-o lume ideala as zice, primii 5 ani cu chirie sa vezi pe unde te poarta soarta si apoi zbam avansul pentru o casa si aia e.
    As mai vrea sa zic ceva despre cum in viata supravietuiesti daca reusesti sa te adaptezi, noi astia 99% nu prea avem luxul de a face tot ce vrem. As putea chiar cita din biblie, suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu nu dupa chipul si asemanarea lu petrica si maria de la scara 4. Ce vreau sa zic cu asta e ca si o casa daca o cumperi, e mai bine sa o cumperi cu gandul ca s-ar putea sa nu te mai satisfaca si sa mergi dupa alta si asta nu e un lucru rau.
    Multi din cei care au ajuns sa aiba mai multe case sau o casa ce arata bine nu au avut asta din prima. Spre exemplu Dragnea nu a ajuns din prima unde e acum si probabil chiar si el a mers prin locuri unde s-a cacat in curte si cu putin noroc ar fi putut ramane acolo.
    Partea cea mai grea este pana intrii in schema. In anglia astia zic "it's harder for young people nowadays to get onto the housing ladder" si rationamentul lor este "iei casa, platesti la ea, o vinzi daca ai nevoie, iei alta, o platesti, iei una si o inchiriezi" si in toata schema asta iti pastrezi banii. Si cam la asta se reduce detinerea unei case, banii raman la tine, copiii si restu plm ciocu mic si joc de glezne, maine vine psd-ul si zice ca toti trebuie sa stam in apartamente cu camere 2x2 si tu faci frumos cu mana si spui la revedere.
    As vrea sa inchei comentariul asta lung si prost cu: in momentul de fata unde se gasesc joburile chiria e mai mare decat rata la banca si pentru rata la banca iti trebuie avans pe care inainte il obtineai din banii economisiti stand cu chirie asa ca in momentul de fata ne aflam intr-o situatie de ai n-ai sapca, ia cu paine.
    Ps: cati bani ai impresia ca faci sau invart cei ce te citesc incat sa zici "ia casa ca vine sefu la petrecere si nu poate veni in dristor". O casa de genul ala inseamna casa lu dragnea si te imbeti cu apa rece daca ai impresii d-astea cu o casa sub 100k si care nu are macar o piscina sau un teren de tenis. Stiu ca esti iute la manie in ultima vreme, dar nu o lua personal, ma refer la toti oamenii care ar avea impresii de genul asta.

    Thumb up 49

    • #15

      Fucking idiot. Aici al mai umil are 2k. Senioare, rogu-te, baneaza-l pe troll

      Thumb up 15

    • #16

      Băi mate, sau cum va mai trageti voi de sireturi prin anglistan! Mai schimba subiectul "la noi in anglia", ca ne-am plictisit. Ce drecu, ba baieti?! Asa greu se vindeca sindromul diasporezului fraged in ziua de azi cand oricine isi planteaza curul in Atlassib si in Wizz Air si e in orice colt al europei?

      PS: puteam sa jur cu mana pe cur ca ai vreo 15 maxim 16 ani.

      Thumb up 7

    • #17

      Eu pot spune cu siguranta ca esti cam prost, dar inca mai am niste detalii de pus la punct. Ai citit tot carnatul ala si ti-a picat fisa la faptul ca am zis cateva cuvinte despre anglia si varsta.

      Thumb up 6

  7. Subiectul se aplica cazului meu. Peste 10 ani chirie (eram student, 50 euro camera, ajuns la 400 euro ca este buget si ca au crescut pretentiile/preturile). Am transformat cu ceva bani stransi chiria in rata. Pe 20 de ani. Ma intereseaza ca mai degraba pot sa ma joc cu casa mea cum vreau, din bugetul meu, fara sa imi para rau de faptul ca bag bani. O fi bine, o fi rau? E greu de zis, dar in cel mai rau caz (care odata ajuns la rata e cam improbabil, depinde de caz bineinteles) ajung la a ma da afara. Ceea ce s-ar fi intamplat si daca nu plateam chirie. Oricum, chirie vs rate e ca si intrebarea clasica: Iliescu sau Vadim (rip)?

    Thumb up 10

    • #19

      Asta cu jucatul cu casa ta mi se pare un mare plus. Momentan stau cu chirie (garsoniera in dristor :)) ), si ma enerveaza sifonierul mic, mobila naspa din bucatarie, masina de spalat veche, etc. Le-as inlocui, as face locul mai frumos, dar nu pot. Nu e casa mea, proprietarul nu e de acord sa dea banii pentru investitie, asa ca las asa. La casa ta poti sa iti pui dulap in mijlocul camerei daca asa vrei tu, nu te intreaba nimeni.

      Thumb up 14

  8. #20

    daca e vorba de o casa cu min 4-5 camere 2bai undeva la 250-300Mp+bucatarie inchisa+garaj+acces rapid la Metrou maxim 10 minute pe jos atunci DA casa,

    Thumb up 5

    • #21

      Si nu iti ajung un rinichi, o mana si un ochi sa o platesti. Hai sa fim realisti, traim in Romania...

      Thumb up 8

  9. Ce bs ca dacă ești tânăr (sub 25) mai bine o arzi în chirie și f""k money.
    Nu vãru, dacă plătești chirie deja de mai bine de câțiva ani și faci un ban frumos, ia un ap.
    Nu trebuie 3 camere, și 2 ajung și ai un bun.

    E nevoie de putina voința și disciplina dar de ce se presupune ca dacă ești tânăr mai bine o arzi aiurea

    Thumb up 13

    • Da sef, ia 2 camere. Platesti la el 20 de ani si cand apare primul copil o sa inviti oamenii la tine in bucataria ta deschisa din camera copilului. 2 camere = garsoniera pentru bogati si cam atat.

      Da, pot sa-mi iau apartament de ceva timp dar inca stau cu chirie. Nu pot sa dau ~100k euro pe un apartament in zona Tineretului cand pot folosi banii aia sa-mi ridic o casa pe un pamant de-l am la Balotesti. Totusi infrastructura ma tine departe de Balotesti, iar nevoia imi dicteaza 'Tineretului' (metrou direct catre munca, parc, posta romana cu angajate decente - asta chiar e ceva iesit din comun -, absolut tot ce am nevoie de la magazine mici si nisate la clinica veterinara).

      Intelegi cum sta treaba cu nevoile omului si contextul deciziilor lui?

      Thumb up 14

  10. Sa fim seriosi, in chirie mai stau doar studentele trimise de tati de la tara la oras, cate 4 bucati in 2 camere si moldovenii fara acces la credite. Acu e mai mica rata decat chiria iar la sfarsit ai ce lasa mostenire kinderului. Am cativa prieteni care si-au luat cu "prima casa" apartament pe care l-au dat la inchiriat si mai raman cu 100 de euro dupa ce platesc rata.
    Cati dezvoltatori construiesc pentru inchiriere?

    Thumb up 12

  11. Dupa mai bine de un deceniu de stat in chirie, prin diverse apartamente cu fel si fel de probleme (instalatii din anii '70 sparte cand ti-e mai mare dragul, gandaci, usi si ferestre prin care intra frigul, mobila de pe vremea cand era bunica proprietarului fata mare, cu mirosurile de rigoare, probleme cu proprietarii care mareau peste noapte chiria cu nesimite- pentru ca, de ce nu?), mi-am facut credit Prima Casa pentru un apartament in bloc nou. Creditul s-ar fi putut face mai devreme, insa am asteptat sa mai scada preturile, (drept dovada, dupa 3 ani de credit, un apartament ca al meu se vinde cu aprope 10.000 euro mai mult). Credit facut pe 20 de ani, au mai ramas vreo 12 ani, prin rambursari anticipate.
    Tinerii se avanta la credite imobiliare din ce in ce mai devreme, pentru ca in prezent rata este mai mica fata de chirie. Banii dati pe chirie sunt bani pierduti, insa apartamentul pentru care platesti lunar rata se poate valorifica oricand (exceptie face Prima Casa, mi se pare ca in primii 5 ani nu ai voie sa vinzi).
    Un alt argument pro-rata este ca nu iti cumperi doar pereti si mobila, iti cumperi un camin, ai sentimentul de "acasa", de stabilitate si confort.
    Iar experientele avute cu diversi proprietari care iti cereau si pielea de pe tine pentru niste jeguri de apartamente m-au convins ca rata la propria casa (dupa cum spuneam, mai mica fata de chirie, suprafata mai mare, iar confort inzecit) este cea mai buna decizie.

    Thumb up 35

    • #26

      Stat in chirie 15 ani...trecut prin aceleasi chestii dragute cu proprietarii si apartamentele vechi, dar adevaratul imbold la mine a fost cand a venit primul copil. In doi era okish in chirie, temperatura mergea si la 20 gr, mai economiseam una alta...ne descurcam. Dar fiecare perioada cu prioritatile ei...
      Si eu nu prea cred treaba asta cu "ti-ai luat casa , te-ai legat 30 de ani"...La prima casa poti vinde casa dupa 5 ani, poti s-o inchiriezi, poti sa-i faci 3 etaje daca asa vrei...adica daca vrei sa pleci in alte zari nu te tine nici naiba aici.

      Thumb up 17

  12. #27

    De la 19 ani locuiesc in Bucuresti. Numai cu chirie. Am vazut ca nu e rost sa strang un ban pentru o casa, am plecat afara. Stat 2 ani, cu un mic ajutor de la parinti, luat apartament cu 2 camere numerar( nu am fost si nu voi fi de acord sa lucrez cu bancile). Consider ca am facut o alegere inteleapta. Varsta acum..26. Bafta celor cu credite.

    Thumb up 20

  13. Articolul tău mi-a descris exact traseul. În noiembrie 2014 îmi cumpărăm apartament prin prima casa, pac m-am mutat în alt oraș cu job-ul și m-am chinuit foarte mult cu închirierea lui.
    Astăzi, am 30 de ani, un copil pe teava și am decis sa dau avansul la o casa.
    Am stat 2 ani și 3 luni în chirie, am așteptat sa vad dacă ma așez pe noul post din companie, ce îmi oferă orașul, dacă ma adaptez, dacă mai am gânduri "sare o promovare în alt oraș, ma bag?" și am decis sa ma așez.

    Thumb up 3

  14. #29

    De acord cu tot articolul cumva ma simt in aceeasi situatie, de acord cu presiunea sociala, asta daca dai doi scuipati pe ce cred altii despre tine sau daca depinzi de parerea familiei. As mai avea ceva de completat strict pentru perioada 30+ unde experimentatul a trecut sa zicem, o sa aberez putin, ca de obicei.

    Daca simti ca traiesti de pe o luna pe alta si abia te ajungi cu banii, daca nu-ti permiti nici cheltuielile normale (lumina, intretinerea, internet) sa ti le platesti la timp, parerea mea ca bagatul la o casa e ceva riscant pentru tine, mai ales ca atunci cand ai casa ta apar cheltuieli neprevazute, te mai inunda unul, ti se sparge o teava cu apa, se sparge un geam, se strica frigiderul, ti se strica centrala. Dezvoltand mai mult, in stiatia asta, tu esti intr-o pozitie mai riscanta (cu sau fara casa ta). Deci primul lucru pe care l-as face, ar fi cum sa fac sa ma gandesc sa nu mai traiesc de pe o zi pe alta, inainte de a ma baga la casa. La fel, daca exista un singur venit in familie si ala mic si nu ai nici o alta metoda de backup ( un extra venit ceva, un venit pasiv, un ciubuc) sau daca e tu aduci singurul venit in casa si tu nu esti foarte bine dezvoltat profesional (sa zicem in top 10 pe domeniul tau) sau nu esti bine marketat intr-un domeniu care se cauta si se plateste foarte bine, sa zicem IT, (aici nu vreau sa dezvolt, dar daca nu ai skill-uri cat mai diverse si cerute unde sa poti sa te deplasezi usor de la un rol la altul de la o pozitie la alta, de la tehnologie la alta), sau lucrezi intr-un domeniu unde depinzi de mila celor de sus sa nu te dea afara, sau unde e oferta foarte mare de personal si cererea mica, iar e riscant sa te bagi. Daca faci o proba si aplici la 20 de joburi si vezi ca nu te suna nimeni, la fel, e cazul sa-ti pui niste intrebari si sa vezi ce faci, pentru ca s-ar putea sa ai altceva mult mai prioritar de rezolvat comparativ cu problema "sa am casa mea". La fel, daca rata ta la casa e 60% din tot venitul din casa si cu calculele rata + intretinere + cheltuielile fixe ajungi la 90% din tot venitul, poate e cazul sa-ti pui niste intrebari. Daca calculul tau e fix 30 de ani, iar daca ar fi sa calculezi pe 20 iti da peste ce poti tu aduce in casa, iar e bine sa te mai gandesti. Daca te da maine afara si n-ai bani sa supravietuiesti 6 luni si sa-ti platesti si rata in timpul asta, la fel, poate e cazul sa te gandesti. Asta nu inseamna ca nu e ok sa te bagi la casa, ci ca e foarte riscant sa te bagi si poate ca n-ar fi rau sa tragi un pic sa rezolvi problema cu venitul si situatia profesionala.

    Revenind la mobilitate, e foarte ok sa fii mobil, sa te misti rapid si sa te bagi la oportunitati si daca nu ai copii si alte obligatii e si foarte usor sa te deplasezi si chiar sa emigrezi. Problema apare cand emigrezi, stai cu chirie si tara in care ai emigrat are niste preturi la case care-ti dau calculele peste cap. Si stai si te gandesti, ce faci? Practic ajungi la aceleasi intrebari pe care le-am pus mai sus :). Te bagi la un credit pe 30 de ani? Stai si vezi daca poti deschide ceva? Iti lasi o portita sa te intorci?

    Thumb up 12

  15. #30

    Problema la noi, este ca treaba asta cu imobiliarele nu este clarificata si respectata ca litere de lege, iar din cauza asta suntem cei mai avizi proprietari de locuinte de prin UE, dincolo de educatia data in familie. Ca si la masini, romanul, cred ca vrea sa ia o teapa ca altfel nu ma prind de ce situatia este asa pe piata imobiliara. Si o sa ma refer la inchirieri intai:
    Orice proprietate care vrei s-o iei in chirie, va avea o problema ascunsa care o vei descoperi mai devreme sau tarziu. Fie e proprietarul foarte prezent sau foarte absent(ambele variante nu te ajuta), fie descoperi, niste vicii ascunse, pe care ajungi tu sa le platesti, sa le repari. Adaug cireasa de pe tort, partea cu plata, care mai toata lumea vrea cash, predare personala, cu cateva mici exceptii. Nu in ultimul rand vorbesc de preturi, care sunt total nealiniate cu realitatea din piata.
    Ca si un calcul pe care toti il fac, este cam asa 300 eur chiria, intr-un an vine 3600, daca reusesti in acelasi an sa mai pui 3600 eur sa zicem ca esti pe drumul cel bun, ai avea de un avans de 24000, mai pui inca 36000 suma se dubleaza si tot asa. Ideea, este ca daca ai disciplina iti poti lua o garsoniera sau 2 camere daca ai pusi deoparte vreo 7-10k eur cu un credit pe 20 ani poate mai putin, dupa vreo 2-3 ani de stat in chirie si un salariu de vreo 1000 eur ceea ce e realizabil la nivel de capitala. Cumva mi se pare un calcul de bun simt si fezabil in realizare si cred ca toti care stau cu chirie au in cap un plan de acest fel.
    Bun hai sa ne uitam la cumparare de locuinte:
    In functie de buget, te vei orienta spre ce cauti anume, singur probabil garsoniera, cuplu 2 camere, cuplu cu intentii in a avea un copil, minim 3 camere. Aici problemele ascunse, sunt mai subtile, ori agentul a umflat pretul, ori blocul are probleme cu intretinerea, ori blocul urmeaza sa fie incadrat intr-o clasa de risc seismic, ori apartamentul urmeaza sa intre intr-un litigiu, ori prea multe vicii ascunse, care te fac sa-l renovezi mai devreme sau mai tarziu, in fine lista e lunga o poti adauga. Iar asta e pentru cazul de bloc comunist, bloc nou, well, recomand legea locuintelor cu suprafetele aferente si vreau sa vad daca apartamentul ala de 40k de eur din Popesti Leordeni, nu e de fapt o garsoniera compartimentata ca fiind 2 camere si cand incepi sa vezi apartamente care respecta suprafetele cerute in lege, cum pretul se dubleaza, desi nu esti intr-o zona ultra-centrala. Iar aici avem o simbioza infernala preturi tinute artificial sus, de programul prima casa, respectiv de dobanzile mici la credite, care acum ne fac cu ochiul, iar ca si opinie, pretul este urcat artificial cel putin cu 10% daca nu mai mult, dar fac comparatie pe o zona care o urmaresc de mult nu stiu prin alte parti.

    Asa ca ce am avea nevoie, este de o lege a chiriilor, care sa fie respectata, respectiv pentru apartamentele noi sa fie respectate suprafetele cerute de lege.

    Thumb up 17

  16. #31

    Depinde de țara în care locuiești. În Germania nu prea rentează să fii ”propitar”. Lăsând la o parte lipsa mobiilității profesionale (importante aici), dacă la bătrânețe dă peste tine vreo boală de-aia de nu mai poți merge, nu te mai poți spăla singur și ai nevoie de îngrijire permanentă (într-un azil, da-n condiții omenești), statul te caută mai întâi să vadă ce poți lichida. Ai casă? Bravo, te obligă s-o vinzi ca să-ți plătești șederea și îngrijirea la azil (estimată la 2.300-2500 pe lună, chiar cunosc pe cineva). N-ai casă? Statul preia costurile astea și de îngrijire tot ai parte. La același standard cu cel care și-a vândut casa.

    Deci... nope. Nu plătesc 25 de ani rate ca la o adică să-mi ia statul locuința. Aș fi la pensie când o termin de plătit, ffs. Legea chiriilor e foarte bine pusă la punct, există chiar și ceva care se numește ”chirie pe viață” (unde casele sunt deținute de consorții imobiliare), așadar chiar nu merită. Și instinctul ăla de ”vai, să am casa MEAAA, pereții MEIIII” nu l-am avut niciodată.

    Thumb up 9

    • #32

      In articol se vorbeste de Romania.

      Ai un propietar care iti spune din start:" Daca vrei sa modernizezi apartamentul, o faci pe banii tai, sau iti cresc chiria daca o fac pe banii mei". In timpul ala, orice varianta alegi, tot tu dormi in praf si moloz, cat tine renovarea.
      Bun. In alta tara poti sa renovezi, da. Ca stai acolo cati ani vrea muschiu' tau. Si nu vine propietarul dupa o luna si te da afara din motive de: "s-au intors copiii in tara si nu au unde sa stea". Si tu ramai ca prostul, vorba aia, futut in cur si cu banii luati. Sau se gaseste ca tot vrea sa creasca chiria, sau alte chestii pe care le poate face pentru ca ROMANIA NU E GERMANIA si aici nu exista legi care se apere propietarul/ chiriasul. Asadar, propietarul e sef pe plantatie si face ce vrea cu casa lui si tu nu poti sa faci nimic, decat sa iti cauti in alta parte.

      Mi se scoala parul in cap cand va aud ca faceti comparatii din astea puerile.
      Daca ai locui aici si ai experimenta astfel de situatii, ti s-ar activa INSTANT, instincul ala de ”vai, să am casa MEAAA, pereții MEIIII"

      Thumb up 28

    • #33

      Tocmai asta e faza, ca unii nu suntem in Germania. Si pe plaiurile carpato-danubiano-pontice e de preferat sa ai casa tocmai pt motivele pt care in Nemtia e preferabil sa fi chirias.

      Thumb up 16

    • totu e sa nu dai in nemtia cat dau io, ca te iei cu mana de cap :D

      Thumb up 3

    • #35

      Arătați-mi mie unde exact scrie că e vorba EXCLUSIV de România. Vă repeziți ca berbecii... Dați cu negativele, sunt deosebit de afectată.
      Și nu, Georgi, nu poți renova în altă țară după bunul plac. Treaba cu ”mușchiul tău” să știi că nu s-aplică într-o țară civilizată. Dar lasă că te faci tu mare.

      Thumb up 3

  17. #36

    Mi-am luat casa . Cu credit - 25 de ani ( asa era standardul acum 10 ani - fac 10 ani de cand platest rate in octombrie 2017).
    Nu pretind ca detin adevarul absolut - insa pentru mine ( noi de fapt - ca asa cum zice si Arhi, ideea de casa se discuta intre 2 persoane preferabil) a fost mutarea castigatoare. Nu regret nici-o secunda.

    Da - platesc rate... si nu mici. N-am intarziat nici-odata in 10 ani si probabil ca o sa o achit mai devreme de 25 de ani.

    Daca n-as avea familie - nu stiu daca ar fi avut sens treaba asta. Nu ca nu mi-ar fi placut ci pentru faptul ca ar fi fost un efort marisor pentru mine singur si ilogic si putin trist - ce plm sa fi facut singur in ditamai casa...
    Varianta in care strangi bani ca sa-ti iei casa fara credit este tampita din start. N-ai nici-o sansa si te si umpli de frustrari. Nu sunt adeptul creditului - insa pentru casa nu ai alta varianta.

    In concluzie - nu exista solutie universala insa orice ati alege ar fi bine sa anticipati putin urmatorii 5-10 ani macar inainte de a trage o concluzie.

    Thumb up 14

  18. #37

    Eu am observat un pattern de când sunt în București.
    Cei care sunt de-aici, bucureșteni, parte din ei stau în chirie deși părinții au apartament. Pentru că independență & shit, deși primesc oala cu mâncare săptămânală de la mama.
    Alții, de prin alte colțuri ca mine, tot în chirie, că deh, n-au de ales.

    Eu una m-aș băga și acum la prima casă.
    Când am introdus ideea de față cu ăștia de au părinții prin București, am primit o întreagă polologhie despre cum banca e bau-bau și VAI cum să te înhami la așa ceva. Ăstorlalți amărâți ca mine care-s sătui de dat bani pe chirie le surâde ideea de prima casă și văd avantajul.

    Ideea e că atunci când plătești chiria pentru CONFORT, știind că în caz de ceva, orice, poți oricând să-ți bagi cracii și să pleci în cartierul vecin la mama acasă, nu ți se pare viabil să faci un credit. Când n-ai unde să tragi neapărat în orașul în care locuiești, nu mai sună așa rău să plătești acei 800-1100 de lei pe o rată, decât pe o chirie care se duc într-un sac care nici nu-i al tău, ci al unui proprietar care-ți dă voie să stai în casa lui.

    Thumb up 30

    • cel mai pertinent comentariu, confirm

      bucuresteanul alege confortul in detrimentul chibzuintei, pentru ca oricum mosteneste cel putin o proprietate candva. provincialul este obisnuit sa faca sacrificii, asa ca imparte chiria sau strange tot ce poate si se muta cu prima casa in noile ghetouri numite rezidentiale (ca nici nu au si ei minime pretentii, 4 pereti sa fie, comparativ cu casa natala din sat li se pare avion)

      problema e ca unii sunt prea comozi, iar ceilalti prea disperati. din cauza provincialilor a aparut bula imobiliara, ca daca era dupa bucuresteni se marea piata chiriilor.

      plus ca impozitele pe locuinte sunt prea mici si a fi proprietar e rentabil (nu cere de mancare)

      Thumb up 5

    • #39

      @Flat ia zi-mi un pic, sunteti toate 3 generatiile in/din Bucuresti?

      Thumb up 0

    • @Flat: "comparativ cu casa natala din sat li se pare avion" :D Tu nu prea ai calatorit prin restul tarii nu-i asa?
      Pe scurt, terenul in Bucale e mult mai scump decat in restul tarii, in special la sate. Poate iti confirma si Arhi, in Bucovina de exemplu oamenii spun casa la ce spuneti voi vila. Spatiul disponibil nici macar nu se compara, voi stati acolo ca sardelele in conserva.
      Comparativ cu casa natala de la sat, apartamentul din Bucuresti se chema cotetz.

      Thumb up 3

    • da, confirm:)

  19. #42

    Rad de ăștia cu expresia "casa mea " dar ei mai au 20-25 de ani de plătit . "Dom-le in casa mea pot sa fac ce vreau". Uaaauuu. Deci asa ceva...Da, poți sa te dai cu capul de pereți in fiecare seara, s-au sa spargi pereții in fiecare zi, crezi ca băncii ii pasa ? Nu prietene.
    Rad de ăștia cu expresia "stai cu chirie ai mobilitate". Ăștia îs un fel de țiganii cu cortul. Când e de plecare, pui totul intr-o valiza (pui si nevasta dacă da-o dreaq ca încape) si ai ușchit-o !

    Semnat Mircea Badea,
    Stau cu mamy pana crapă domn' profesor apoi ma mut la casa mea !

    Thumb up 12

  20. #43

    Asta cu mobilitatea e o falsa problema. Un apartament bun de 2 camere in Bucuresti se inchiriaza rapid, mai ales daca nu urmaresti sa faci profit din chirie, ci doar sa acoperi rata si eventualele cheltuieli de intretinere. Gasesti un prieten, o ruda, cineva care sa se ocupe de administrarea chiriei, nu cred ca e o problema. Si chiar daca nu gasesti pe cineva sa stea in chirie, daca pleci in afara si castigi de 10 ori mai mult decat aici, nu cred ca 200E pe luna sa platesti rata e o problema. Iar in ultima instanta, poti gasi pe cineva sa preia creditul. Solutii exista, nu te tine nimeni sa nu iti urmezi visele!

    Thumb up 23

    • e nitica problema si cu chiriile, dar, daca ai sansa sa gasesti un chirias calumea, poti sa ii lasi suma aia fix cat sa se plateasca rata.
      Dupa juma de an de nestat in apartament pot sa va spun ca cel mai important e sa ai oameni in casa. Preferabil care sa nu iti plece cu aragazu.

      Thumb up 8

  21. #45

    De ce sa iti iei casa când poți sa iti iei BMW si sa dormi în el, și sa te mai si plimbi?

    Thumb up 40

  22. #46

    La mine a fost destul de simplista alegerea: avand in vedere ca valoarea ratei este cam aceasi (daca nu chiar mai mica) cu cea a chiriei, nu avea rost sa stau "in chirie". Da, riscurile enumerate mai sus sunt perfect valide, chiar si in cazul meu in care rata reprezinta 30% din salariu. Pe de alta parta nu ii judec nici pe cei care aleg chiria. Probabil au motivele lor, mai mult sau mai putin obiective, sa faca asta.

    Thumb up 5

  23. #47

    Am râs! Tot postul asta ca la sfarsit sa il spargi pe bolnavul ala? Trebuia direct.

    Thumb up 27

  24. #48

    Faptul ca-ti cumperi o casa nu ar trebui sa te faca imobil, din punct de vedere al acceptarii unei oferte de munca in alt oras.
    Am stat cativa ani in chirie, apoi mi-am cumparat un apartament (credit) in orasul natal. Dupa 2 ani m-am mutat in Brasov si am inchiriat apartamamentul de acasa.
    Am stat in Brasov in chirie aproape 4 ani, apoi mi-am cumparat o casa (credit).
    Faptul ca acum am un copil mic ma face sa ma gandesc mai mult la eventualitatea unei mutari in alt oras, insa nu o exclude. Casa de aici pot sa o vand, inchiriez sau sa o pastrez pentru cand vin pe aici. Variante sunt multiple, trebuie doar sa fii deschis la asta.
    Nu zic ca asa e cel mai bine pentru oricine, nu stiu cat voi mai lua in calcul mutarea in alt oras, probabil dupa ce va creste copilul mai mare si va merge la scoala ar fi mai greu pentru el. Deocamdata asa vad lucrurile, lucruri care se pot schimba in functie de prioritati.

    Thumb up 11

    • #49

      Domnule presedinte, ce onoare sa ne cititi!

      Thumb up 20

    • #50

      Oriunde îţi iei apartament, la fel ca şi orice îţi cumperi pe lumea asta, îl iei să poată fi valoros cât de cât.

      Valoros în sensul de să-l poţi da în chirie. Să faci credit în Bucureşti, Cluj, sau alte oraşe care au flux constant de tineri, e ok, dacă e zonă cât de cât, l-ai dat în chirie imediat, l-ai vândut, etc. Dacă trăieşi în oraşe moarte, fără tineret, gen reşiţa, slatina, târgovişte, din astea, n-are nici un sens, pentru că nu-l poţi da în chirie, nu-l poţi vinde uşor, e realmente imobil.

      Nu poţi ghici viitorul, dar poţi avea o marjă de manevră cât de cât şi poţi să eviţi măcar să te legi la un apartament fără nici o noimă.

      Thumb up 4

    • #51

      @ Dragos, spune-mi simplu: profesore!

      Thumb up 2

  25. #52

    Ah, acei prieteni care ai atins Nirvana pt ca li s-a permis sa isi ia casa prin credit pe 30 de ani... in timp ce tu esti un ratat pt ca stai cu chirie si te mai si muri o data la cativa ani pt ca asa vrea muschiul tau de ratat... am rarit-o cu ei. Nu regret nimic

    Thumb up 9

  26. Mai bine pui osul la muncă, economisești câțiva ani și apoi iti cumperi sau construiești o casă. Cu credit e ca și cu chirie. Sau, poate trăiești 100 de ani

    Thumb up 6

  27. #54

    Articolul asta trebuie citit pe bârâituri de bormașină in surdină. Asa cum ciripitul pasarilor vesteste venirea primaverii, asa si bormașinile vestesc noii proprietari.

    Thumb up 23

  28. #55

    Daca esti din provincie si nu vrei sa pleci pe afara sau in Bucuresti atunci as merge pe ideea de apartament propriu, daca esti din Bucuresti unde e posibil sa-ti schimbi job-ul la 2-3 ani atunci e mai bine cu chirie, asa poti sa te muti mai aproape de job.

    Thumb up 3

  29. #56

    chirie pana poti sa iei casa si daca ai de ce sa iei casa.

    Thumb up 4

  30. Mai bine sărac decât să n-ai nimic

    Thumb up 23

  31. Voi parca ati fost trasi la xerox toti. Exact aceleasi idei si uneori chiar exact aceleasi cuvinte. Nu va plictisiti spunand aceleasi lucruri?
    Unii parca vanati genul asta de postari ca sa povestiti ce bine ati calculat totu. Cum ati pus bani deoparte. Cum o sa ca cumparati exact ce trebuie si cand trebuie. Jesus...corporatistii anului 2017 sunt apogeul cliseelor adunate de omenire in sute de ani. Moartea totala a pasiunii.

    Thumb up 24

  32. de ce ai vrea sa platesti rate intr-un oras plin de moldoveni si tigani?

    chirie all the way

    mai ales daca ai de gand sa pleci afara la un moment dat
    lucrul cel mai bun pe care-l poti face in jegul asta de oras este sa te realizezi profesional, sa capeti experienta and shit si apoi sa te cari dracului intr-o lume civilizata

    spor! :)

    Thumb up 9

  33. Nu e valabil pentru mine dar pot spune cum a gandit un prieten. A platit chirie 2 ani. Undeva la 250 euro pe luna la o garsoniera. Apoi a zis de ce sa plateasca la altu cand poate plati pentru el. Si-a tras credit, undeva la 320 euroi pe luna, 30 ani. Dupa 3 ani s-a hotarat sa plece in afara. Apartamentul a fost dat in chirie. Primeste 400 euro pe luna (3 camere, zona muncii). A zis ca se plateste singur, el are acolo unde sta chiria platita de firma (bonus de relocare). Si a zis ca atunci cand se intoarce, ori e platit deja de tot apartamentul ori plateste diferenta totul deodata cand se intoarce si aia e. Mi se pare ca a gandit super ok.

    Thumb up 17

  34. #61

    Varianta clasica. Mutat din minunata provincie in minunata capitala pentru mers la facultate si indeplinit visul parintilor. Parinti bolnavi cu situatie grea, de nevoia tinerii a 2 copii in facultate n Bucuresti au plecat la munca clasica in Italia. Fratelui nu i a permis facultatea sa si lucreze (medicina). Eu cu baletul de la ASE m am angajat la finalul anului 1. Asa am ajuns sa experimentez statul in chirie de la 20 de ani pana la 27.
    Prima chirie 50 euro/fes. Locuit intr un apartament semidecomandat langa Spitalul Sf Pantelimon, fara masina de spalat si alte luxuri. Am rezistat 8 luni cand am facut mutatea fantastica de a ne muta in a doua chirie la zona Traian (hahahahha..o sa avem ce povesti la nepoti). Aici proprietari obsedati care veneau sa ia chiria in numerar pe 26 la ora 10. nu conta ca tu ai curs, munca, asa s a stabilit, asa se face. Verifica daca ai dus gunoiul, daca ai sters praful. Trebuia sa ii dau chitanta la platit utilitatile cand venea sa ridice chiria. Chiria era totusi 300 euro aici. Am rezistat aproape 1 an cand nu am mai fost de acord cu ziua de 26 ora 10 si ne au zis ca sa plecam. Asa am ajuns in a 3-a chirie in Militari. La o alta chirie fantastica de 300 euro dar eram aproape de metrou. Proprietara venea cand avea ea chef si suna la usa si daca nu raspundeai ca erai la baie sau...te faceai ca nu esti acasa..isi folosea singura cheia si intra. Aici am rezistat fantastic 3 ani cand am decis ca vream sa luam caine si doamna nu a fost de acord sa i se distruga linoleul. Asa am ajuns la cel mai ok apartament si proprietar, singurul normal la cap, plata online, nu se calcula la fiecare leu la cursul euro. Toti inchiriaza n euro dar vor banii in lei si stai sa faci calcule de cacat cu cursul bacii. Singurul proprietar care a zis ca facem contract, platit impozit. L am mai vazut la plecare cand au decis ca vand tot din tara si pleaca n SUA la copii si restul familiei. Asa am ajuns in situatia de a cauta chirie avand caine. Practic aproape mai rau ca dracu. Am stat la o colega in apartamentul unde statea tatal ei in mod normal, doar ca pe timpul verii statea la tara. Practic 6 luni am cautat chirie si nu acceptau animal sau cereau preturi de 400 euro plus 3 luni de garantie..si apartamentul gol. Si in felul asta am ajuns la un credit de prima casa. Langa IOR, rata mai mica decat chiria. A aparut ci copilul, la aproape 2 ani de la mutare si copil...din motive de sanatate am ajuns sa fim nevoiti sa plecam prin tari care ofera sanse la o sanatate mai buna. Si prin calatoria asta vestica am ajuns in Elvetia. Sper sa ne tina sanatosi sa sa putem plati chirie aici. Cu apartamentul din tara primele luni nu l am inchiriat ca am plecat ft din scurt si aveam toate lucrurile acolo, plus ca am zis ca nu cred ca merita efortul. Am venit acasa n vizita dupa 5 luni si am vazut cum arata nelocuit si am zis sa il inchiriem. Am inchiriat la o fata tinerica, i am zis ca sa facem contract, a ezitat dar am facut. I-am dat cheia, a virat prima chirie si am plecat. Fara garantie. Practic a fost prima si singura chirie platit de fata respectiva pentru ca a profitat ca noi nu eram in tara si nu a mai paltit. a stat cam 9 luni acolo, am venit acasa n vara si i am zis sa plece. Din toate, doar internetul era platit la zi. Intretinerea neplatita (aproape 3000 lei), curentul neplatit de 3 sau 4 luni. Chiria...doar prima luna. Si asa am inteles de ce au ajuns unii proprietari sa fie cu capu si sa verifice daca ai dus gunoiul. In cateva luni o sa avem iar apartamentul de inchiriat ca acum sta o prietena care si l renoveaza pe al ei. Sper sa avem bafta. Si nu, contractul ala nu ne a ajutat la nimic cu toate pagubele ramase. Atata timp cat nu e lege reglementata, tendinta o sa fie sa ti iei casa, nu te tine mobilitatea...cand arde sa pleci, nu te mai uiti la 250 euro rata.
    Cand am decis sa facem credit au fost taberele impartite. Prietenii bucuresteni total impotriva ratelor, nu exista sa ma bag cu banca...dar in 1 -5 ani le ramane ceva de la un bunic, matusa, pana atunci salariu tau e doar al tau, iti iei cu cash masina si n ai treaba. Nu stii daca 500 lei intretinere iarna e mult sau putin. Cei care deja experimentau chiriile si proprietarii intelegeau situatia si asteptau momentul sa poata sa si faca o rata.

    Thumb up 23

  35. #62

    http://www.cotidiantr.ro/dbimg/stiri/58008/main.jpg
    Asta e vila mea fetelor. Arată mult mai luxos în interior, dar am o mică problemă: soneria nu merge, aşa că Iulia dacă treci pe aici să bați o dată tare, de două ori mai încet, stai o clipă, apoi bocăneşti rapid de 3 ori, da'să nu vii cu mâna goală, nu se face aşa ceva.

    Thumb up 7

  36. Pe voi nu vă sperie ratele cu dobândă indexabilă? Vă aud cu credite de 20 de ani.. plm, în 20 de ani se pot întâmpla multe.

    Thumb up 6

  37. #64

    Casa în care locuiesc a fost a bunicilor. Adică, unii îi spuneau vilă. Mă rog, era cea mai mare casă de pe stradă când a cumpărat-o bunicul. Între timp au apărut prin vecini vile mai mari. Deci e o casă, dar orișicât. Bunicii nu erau oameni bogați, dar pe vremea aceea casele nu aveau preț.
    Când m-am însurat, socri nu au vrut să o facă de rușine pe soție și i-au cumpărat un apartament. Nu sunt nici ei oameni bogați, dar au fost muncitori toată viața. Au strâns de acest apartament. Dar au vrut să fie unul în vilă, una situată adiacent central, după cum ar spune agenții imobiliari. Nu le-a placut blocul.
    N-am locuit niciodata în apartament, căci aveam casa mea, după cum v-am spus. Dar când vecinii din vilă au vândut, le-am cumpărat noi apartamentele. Acum avem și o vilă întreagă, potrivită ca mărime, vreo 3 nivele și 10 camere. Nu e noua, e ceva mai modest, în genul interbelic boieresc.
    Așa că n-am avut niciodată astfel de dileme. Câteodată mă întreb cum ar fi. Sigur știu că îmi lipsește ceva. Aș vrea și eu să știu ce e aceea o rată sau o chirie. Sunt deprimat, nu reușesc să mă integrez, nu pot fi și eu în rândul lumii.

    De necaz, am dat în patima mașinilor. Mi-am cumpărat vreo 6. Acum diminețile, în garaj, sunt sfâșiat de indecizie: să o iau pe asta cu steluță? Sau pe asta cu emblema Stuttgart? Sau poate pe asta cu pisica fioroasă? Mi-e și jenă să mă întâlnesc cu cineva, au impresia că aș fi cine știe ce om important. De obicei las mașina mai departe și mă prefac că am venit cu autobuzul.

    Vă spusesem că socri sunt oameni muncitori, dar nu le-a plăcut niciodată blocul. De aceea în tinerețe s-au mutat și ei la casă. Nimic mare, o casă pe pământ. Acum, la bătrânețe, s-au apucat să facă concurs cu rudele. Nu m-au lăsat până nu le-am făcut un etaj la căsuță. Acum au și ei o vilă cu 8 camere. Ce or face cu ele, ei stiu. Nu au alți copii. Și vila aceasta ne va rămâne tot nouă.

    Spuneți-mi și voi, ce să mă mai fac eu cu viața asta a mea, măi prăduitorilor?

    Thumb up 7