Citind de dimineata un post din feed reader, in care era vorba de harti astrologice si Marte in conjuctie cu Vega, care da in Saturn pentru a se ridica prin Leu.
Oare cum pot oameni care chiar dau dovada de inteligenta, oameni cu mult potential, sa creada in asemenea bazaconii?
Care este motorul care ii impinge sa creada ca o planeta sau o stea, aflate la milioane de ani lumina, le poate influenta destinul si actiunile zilnice?
Stiti ce inseamna un an lumina? Distanta parcursa de lumina intr-un an. Stiti care e viteza luminii? 299.792.458 m/s. Hai sa o rotunjim, de dragul artei, la 300.000.000 m/s. Adica 300 000 de kilometri pe secunda. Deci, distanta parcursa de lmina intr-un an este de 94 608 000 000 000. Adica nouazedci si patru de biliarde sasesute opt miliarde de kilometri. Asta doar intr-un an lumina. Iar cea mai apropiata stea se afla la 4,3 ani lumina si se numeste Proxima Centauri, si nu intra deloc in calculele austrologilor. Ei se servesc cu stele aflate la milioane de ani lumina. De unde rezulta sansa mai mult decat clara, ca acea stea sa fi explodat de mult, iar noi sa vedem doar lumina, care ajunge dupa atata amar de timp la noi. Si atunci, oameni buni, de ce credeti in asemenea balarisme? Cum poti sa crezi ca, daca esti in zodia mistretului cu barba, vei fi un ninja, doar pentru ca in acea constelatie exista o stea care te ajuta? Acea conselatie, care arata astfel doar privita de pe pamant, pentru ca, daca te muti pe luna, de exemplu, stelele alea nu mai arata deloc la fel.
Oare toate aceste misticisme sa fie posibile doar datorita fricii de moarte? Nu va fie frica, mai copii, e tot o stare de trecere.

Sa nu va fie frica de moarte, ci doar de vesnicia ei.

[tags]astrologie, misticism, aiureli[/tags]

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.