Când ați fost ultima oară la balet?

chiar zilele trecute am vazut black swan… 😛

Vreau sa testez ceva prina cest comentariu. Daca vrei poti sa-l stergi. 😀

Cea mai tare piesa de opera!!!
www.youtube.com/watch?v=uT3SBzmDxGk

Si ca sa fiu ontopic, loati de aici, balerina de Oltenia
i.imgur.com/7S830v4.jpg

Oare cati au dat zoom pe poza 21 ?:))

Are grija nevasta-mea sa ma culturalizeze. Anul trecut am fost la “Spargatorul de buci”, cu Alina Cojocaru, iar in decembrie avem bilete la Alice.

Da’ cine-s aia din poza 27?

Badea Ioan a fost la Bucureşti la operă.
Şi după ce s-o ‘ntors la el în sat, într-o sară de vară, o povestit experienţa lui sătenilor colegi de ţoi de horincă, podidiţi la umbra polatei cumnei în faţa cărei se dezbăteau problemele sociale şi politice locale…

– Mno, zice badea Ioan, şi m-or dus ăia la operă. Când am auzit, m-am întrebat oare ce-i aia operă? Fetele alea de la gazdă mi-or zâs că o să-mi placă. Aşe că mi-or dat o ţâdulă de hărtrie mai groasă, şi mi-or zâs că făr’de aia nu poci intra.

No am mers noi noi la operă şi când colo ce să vezi, una mai ţâfnoasă la poartă, mi-o cerut şi luat ţâdula şi mi-o rupt-o, după care o aruncat bucata de-o luase hăt în copărşeu ala de erea în spatele ei. M-am oţătâr la ea ca de ce mi-o facutmie pocinogu ăla, că n-o să mai poci intra la operă.. S-o dat la mine şi m-o’npins pe poarta aia mare înăuntru…

Ce să vezi măi bade Gheo, îi zice unuia de era mai perplex şi mai molcom la gând, câta mai odaia fromoasă, mare şi luminoasă era acolo…
– Cum era de mare, îl întrebă badea Gheo, cât îi de mare?
– Pă’ cum să-ţi spui io… Mare mare, cât de 20 de ori mai amre ca la caminu’ nost cultural. Faină şi luminoasă, cu multe lumânări, şi cu podele de marmoră… Faină tare.

Şi continuă… Apoi m-or luat de mână două fete tare dulci şi tinerele şi m-or dus în altă odaie, mai întunecoasă şi mai mare. Şi m-or ţâpat într-un fotel la balcon. Da ce mai fotel… pufos, roş’ de stăteam în el ca pe tronul lui Batori… Fain ce mai… zice el înghiţind încet din licoarea fermencată, să-i mai aducă puterea de a vorbi.

Mno, şi-n odaia asta a doua, era un candielabru fromos mare cu lumină, care la un moment dat s-o început a stinge. Io nevricos, am dus mâna la chimir şi la custură, că doară nu m-or fi ajuns aici furaci, mi-am zâs în sinea mea. După ce-am văzut că nu e bai, am văzut că unu o aprins o lanternă cu care lumina groapa în care era taraful. Da ce mai tarf fain, ce mai muzică… Ăştia de la noi d-aci din sat îs slabi mă, faţă de cum erau ăia acolo. Mulţ’ mă…

Şi mai erea unu’ cu un beţigaş de-l tot ajita şi-l arăta când la drepata, când la stânga, şi le tot zicea ălora din taraf ce să cânte şi cum… Ba mai tare, ba mai încet, ba mai răstit, ba mai duios. Tare fain. Mi-o plăcut. Dumnezău i-o aşezat acolo în groapă să ştii!
– Ce groapă mă Ioane?, zice Gheo.
– Nu ţ’-am zâs mă erau toţ’ aşezaţi într-o groapă acolo subt covertură?
– Mă Ioane, tu îi hi bolând.. Ce covertură omule că mă înnebuneşti?, zice Gheo.
– Băă, prostule, îi răspunde Ioan. Pă’ la capul ălora din taraf era o covertură faină, ca cum are Măria lu’ Dumitru al lu’ Moisă pe părete. Da’ mult mai mare şi mai plină CU desene, cu modeale şi cu ciucuri de aur, mă, îi precizează Ioan, vădit deranjat de întreruperile lui Gheo.

Şi apăi după ce s-a oţărât ăla cu beţigaşu’ la taraf de fro 4 ori, s-or dat cuvertura aia marie în părţi, mă. Şi s-or deschis o altă odaie mai mare şi mai neagră, dar era luminată de ăla cu lanterna de-ţi zisei mai devreme…

Mno, ş-or ieşit o fata frumoasă, faină tare, tătă îmbrăcată în alb de sus-pănă jos. Numa că avea fusta scurtă rău şi i se vedeau toate alea… Mie mi-o plăcut, dar tare m-am gândit la ruşienea ei. Poate şi de aia s-o ţâpat fata asta cu picioarele în dreapta, şi p’ormă cu picioarele în stânga, p’ormă către ăsta cu beţigaşu’ mai mai să cadă în groapă… Io mi-am zic atunci că fătuca o avea nişte boli or’ bufeuri…

Mno, şi când era ea mai ajitată şi mai dusă, ca cum e vaca lu’ Beteagu’ când nu o duce la montă, doară că nu mugea ca aia, ăla cu beţigaşu’ i-o făcut semn fătucei să să uite în spate. Măi şi venea spre ie un baiet falnic şi frumos, flăcău, bag samă, că să repezi la ea s-o ie în braţe şi s-o prindă. Mă şi era frumos rău flăcăul ăsta. Negru tăt de sus până jos, dar bag samă că n-avea bani de pantaloni şi chimir, că era doar în ciorapi d-ăia ca de fomei. Tăte faine şi frumoase, da’ i se vedea doldoaşa tătă şi pe întreg, şi vedeai cum îi dă ghes să puie mâna pe fătucă… Mă gândi că poate n-or ave’ bani de casă şi n-or putea să să mai adaste…

Când el se dete să o prindă, ea nuuu, fugi hăis, apoi fugi cea. El după ea, să n-o scape… Până la urmă tăt o prinsă flăcău’ nost. Şi-o strâns-o la piept cu drag şi nesaţ – de ziceam că acuma îi în flăcări. Apoi o ţâpă pe fată în sus, apoi o ţâpă în stănga, şi dădu să o ţâpe şi-n dreapta. Dar ea îi scăpă printre dej’te şi fugi cât colo. Pare-se că nu vroia să se lase aşa de uşor. Ş-apăi era la lumee, multă lume. Că io mă şi îmtrebai cum o să facă faţă cu atăta asistenţă?

Şi iară or luat-o de la capăt… Ea fugea peste tot, el dupe ia s-o prindă. Şi fugi şi fugi… Ăla cu beţigaşu’ tot dupe ei… Când cătă taraf, când cătă ei…. Amu, o prins-o a doua oară. Acu’ nu mai avea cum să-i scape. Şi când zicem că îi gata, el nimic, bolându’… Iar o ţâpat-o hăis, cea, o săltat-o, şi o lăsat-o să urle pe podea. Şi iar o ridicat-o şi iară o rostogolit-o. Şia iară o măturat podelele cu ea, ca cum mătură Iosif cu nevasta lui când o prinde la Marin… Mno, tot aşe fro juamte de oră.

– Măi Ioane, zice Gheo dezamăgit. Pân’ la urmă o prins-o sau n-o prins-o flăcău’, că zău dacă mai desluşesc…
– Mă Gheo, eşti prost? Nu ţ’-am zâs că îi urmărea unu’ c-o lanternă?!