meditatie transcedentala

Și nu, nu vorbim de meditații la matematică, locul de unde profesoara de mate m-a dat afară, spunându-mi că în viața mea nu voi reuși să învăt matematică. Ceea ce a și avut dreptate, de altfel și nici nu m-am chinuit să îi demonstrez contrariul.

Ci vorbim de meditația asta pe care o recomandă toată lumea.
Adică mai exact cum meditație? Ce faci? Pe net nu am găsit decât păreri de astea hippy, cu inner peace și alte porcării. Ba zice să meditez la ceva, ba zice să îmi golesc mintea de orice.

În primul rând, cum să meditez la ceva? Să mă gândesc la nevastă-mea și după care, încet încet, să analizez cât e de bună? Sau eventual la o masă, un perete ceva și să văd din ce e făcut? Cu ce mă ajută chestia asta? Unde mă opresc din analizat? Când zic stop, mamă ce bine mă simt, peretele ăsta avea un milion de pori?

Iar să îmi golesc mintea…well, nu, nu se poate. În fiecare moment, în mintea mea rulează zeci sau sute de gânduri simultan, mă gândesc la tot felul de articole, idei de situri, idei de campanii, poziții sexuale, femei, politică, filme și altele. Totul în același timp. Nu ai cum să oprești asta și să nu te gândești la nimic. Cel mult poți crea un zgomot de fond, încercând să te gândești la un gând nedefinit, dar și atunci, fizic, tot te gândești la ceva.

Mă gândeam să îi dau o scrisoare domnului Bivolaru și să îmi explice el. Dar mi-e frică de faptul că ar putea să îmi răspundă că soluția la pacea interioară este să faci sex cu o minoră, în timp ce bei un borcan de urină. Sau invers.

Deci, ce pastramă e și meditația asta și cum se face?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.