Câștigătorul concursului vreaumobila.ro

Câștigătorul concursului vreaumobilă.ro este de fapt o câștigătoare, se numește Andreea P și a câștigat cu acest comentariu

“Pe Geta am adus-o acasa acum vreo 15 ani. Era frumoasa si colorata in vitrina si a fost dragoste la prima vedere. Desi eram amandoua nerabdatoare sa ne intalnim la un ceai a fost un chin sa o conving sa intre in casa. Mai intai s-a impotrivit inaltimea ei de top model, apoi formele bombate si apetisante tineau contra la fiecare colt al peretelui. Intr-un final ne-am regasit tarziu in sufragerie, acolo unde mi-o inchipuisem timp de 2 luni in care am adunat fiecare ban din salariu pentru a face posibila prietenia noastra. Geta mi-a fost
alaturi la bine, dar mai ales la mult rau. Geta m-a tinut mereu in brate cand am plans dezamagista de un el, geta m-a tinut mereu ca pe palme cand corpul meu zvacnea de oboseala dupa o zi de munca si mai ales Geta nu s-a plans niciodata de monologurile interminabile la adresa unuia si altuia care ma suparasera peste zi. Au trecut multi ani de cand Geta a intrat in sufragerie mandra si catifelata, am imbatranit amandoua. De la un moment dat am imbracat-o cu o husa. Era bucuroasa in coltul ei cu hainele noi, insa batranetea isi facea tot mai auzit glasul. Desi nu ar fi vrut a inceput sa scartie tot mai ult asemeni unui batran care isi plange batranetile. Acum 2 ani am crezut ca o pierd. I-am chemat doctorul. A venit degraba si nu a stat mult pe ganduri pana sa o vindece. 2 balamale si cateva suruburi. Dar batrana mea Geta nu a mai fost ca in tinerete, desi speram amandoua sa ne intalnim pe seara la cafelele de alta data. Getei i-a fost tot mai rau. Azi una, maine alta… De jumatate de an ne evitam. Mai mult eu. Ea saraca sta si sufera in coltul ei prafuit. Mi-e frica sa o mai aduc in problemele mele cotidiene, mi-e frica sa o mai fac utila. Mi-e frica sa nu o ranesc si sa ii rup ceva. De cand am simtit ca Geta e pe un drum fara
intoarcere ochii mei au inceput sa alerge iar prin vitrine dupa o noua prietena frumoasa si moale. In schimb acasa privirea in pamant atunci cand trec pe langa ea cred ca i-a dat si ei de inteles ceva. Stie si ea ca nimic nu este nemuritor. Stie si ea ca nu mai poate. Si eu stiu. Ne ascundem amandoua de inevitabil. E urat sa o zic, dar saracia ii prelungeste getei agonia. Ea se simte rau ca nu mai poate fi utila. Eu si mai rau. Asta e povestea trista a Getei. Daca mi-o veti incredinta pe Dublin, pe Geta o voi face utila unei familii de batrani de la tara unde isi va trai cu siguranta a doua tinerete. Va fi mangaiata, apreciata si isi va petrece batranetea cu altii asemeni ei.

Va pup”

Felicitări, fie ca Dublinul să îți mângâie catifelat toate părțile cu care te vei așeza pe ea