Sunt 2 imagini din Charlie Hebdo de azi. Din punctul meu de vedere, complet lipsite de umor. Da, înțeleg, de fapt satirizează pe cei ce plâng maxim de mila imigranților, dar se vor inflama extrem, din cauza copilului.

Da, din punctul meu de vedere, se trage o linie acolo unde glumim cu copii morți. Pur și simplu nu am cum să gust acest gen de glumă, nu pot aprecia specularea unui moment tragic pentru câștigul material obținut din vânzarea revistei.

Dar nici nu îmi vine să justific, cum am citit azi, evenimente ca acelea din iarnă, de la Charlie. Nimeni nu are dreptul să traseze o limită pentru umor. Nici măcar cei cărora nu le place. Dimpotrivă, dacă cineva își poate fixa o limită, acela e numai autorul, nicicum receptorul.

Dacă mă dezgustă aceste ”caricaturi”? Da, maxim. Cred că totuși își au locul în viața noastră? Da. De 1000 de ori da. Pentru că doar asaltând spațiul public cu ORICE ne permite mintea și libertatea de expresie, putem impune dreptul la normalitate și dreptul la a putea spune orice, fără să ne fie teamă că un bărbos musulman va pune mâna pe un kalashnikov, să ne pedepsească că am glumit pe seama a ceva ce nu îi place lui.

Da, sunt necesare și asemenea gunoaie, pentru că da, chestiile de mai sus sunt fix gunoaie, pentru a desensibiliza opinia publică până la momentul când nu îi va mai păsa de orice absurditate.

Considerați creeațiile CHarlie Hebdo un fel de prezervativ.
Te desensibilizează și îți mai și prelungește viața, dacă cumva nimerești în scorbura nepotrivită.

charlie hebdo2 charlie hebdo

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.