Să citiţi. Să ştiţi. Să nu uitaţi. [Introducere]

[scris de Tatiana Neamţu]
Mi se pare remarcabilă iniţiativă Gândul de a publica documente şi informaţii despre torţionarii închisorilor comuniste.

Dar nu mulţi ştiu despre închisorile comuniste. Dar nu mulţi mai citesc presa scrisă.

Sunt mai ales mulţi şi foarte mulţi tineri nostalgici după ceea ce cred ei că era comunismul, după noţiunea ternă de “statul asigură (loc de muncă, locuinţă etc)”. Şi sunt destul de mulţi adulţi nostalgici după comunism, iar mie mi se pare greu de înţeles cum e posibil acest lucru. Dacă ai trăit vremurile alea, dacă şi acum te-nfiori când desfaci o portocală şi simţi mirosul şi dacă portocala aia nu-ţi aminteşte decât cozile nesfârşite, teama cumplită că nu o să mai prinzi şi disperarea că oricum nu-ţi vor ajunge pentru toată familia, dacă vezi şi acum în faţa ochilor cartela de pâine şi sticlele de lapte lăsate la coadă de la ora 5 dimineaţa, dacă “da” la toate astea, nostalgia asta după comunism nu-şi are rostul.

Şi m-am gândit că ar fi nimerite câteva articole care să povestească mai ales despre represiunile comuniste şi despre “de ce niciodată un regim extremist de oricare natură ar fi el nu are cum să fie un lucru bun”. Nu pretind că vor fi informaţii din studii exclusive, din muncă de cercetare de ani de zile sau informaţii inedite. Sunt informaţii care se găsesc peste tot pe internet, la un simplu clic de mouse. Dar sunt informaţii pentru cei care habar nu au de lucrurile astea: fie pentru că nu s-au gândit la ele, fie pentru că nuau fost interesaţi, fie pentru că sunt prea tineri ca să fi aflat de ele.

Şi pentru noi toţi. Pentru ca niciodată să nu permitem să mai ajungem aici.

[Joi despre Sighet]