De la cititori: A vazut-o cineva pe Dida?

apus-de-soare

Apelez la tine cu un soi de rugaminte. De multa vreme vreau sa multumesc unei persoane, si nu stiu cum sa procedez. E ceva foarte simplu, doar un cuvant, multumesc.

Cand eram mic, aveam un soi de bona care ulterior s-a transformat in menajera familiei. Nu era nici din cale-afara de isteata, nici de muncitoare, dar era cinstita si, pentru cat putea ea, isi dadea silinta. Ani de zile, eu fiind dintr-o familie de oameni destul de ocupati, fata asta ne-a ajutat constant, evident ca a fost mereu remunerata pentru asta, insa a fost un om extrem de loial, fara sa isi neglijeze responsabilitatile.

Evident, timpul a trecut, locul ei nu a mai fost la noi acasa, insa am continuat sa vorbim cu ea si s-o ajutam. Ocazional mai trecea pe la noi, o mai ajuta pe maicamea la menaj, cat sa mai primeasca si ea, la randu-i, un ajutor pentru medicamente. Din pacate, genul de om care ajunge la periferia societatii, fara ani de pensie, fara suficient de multa abilitate sa inteleaga cum functioneaza "protectia sociala" in Romania. A ajuns sa depinda de aceste vizite ocazionale la mine pentru a avea cat-de-cat-ul necesar batranetii.

Nici viata ei de familie nu a fost una prea fericita. Se maritase cu un tip mai in varsta ca ea cu vreo 20 de ani, un pervers batran care, la 80 de ani, daca iti poti inchipui, umbla cu fete de la nu stiu ce liceu, ma rog, astea sunt povestile ei, eu nu am vazut cu ochii mei. Cert este ca bosorogul se purta extrem de urat cu ea, desi era singura persoana care avea grija de el. Intr-un fel sau altul, lucrurile s-au reglat de la sine, in sensul ca ala s-a savarsit, ea ramanand mai singura si mai vulnerabila. Asadar, vizitele la mine si ai mei s-au intetit.

La un moment dat, cred ca prin 2003-2005, nici nu-mi mai amintesc cu certitudine, tipa imi propune sa imi lase mostenire garsoniera in care statea, la parterul unui bloc, pe strada Licaret Nicolae. Intre timp ea ajunsese sa fie unicul proprietar, barba-su dandu-si obstescul sfarsit. Nu a avut decat o singura pretentie: sa o ingrijesc pana cand moare. Probabil stii ca este o practica in acest sens.

Ma rog, probabil ca ai deja formata o idee despre mine pana acum, dar faza este ca, desi poate crezi contrariul, nu sunt un om lacom sau vanitos. Asa ca, desi oferta era foarte atragatoare, am refuzat. Insa, desi am refuzat avantajul proprietatii, nu am refuzat s-o ajut pe Dida (asta era apelativul pe care-l foloseam, nu ii pot divulga numele, pentru moment), si m-am angajat s-o sustin cu orice are nevoie. Am rugat-o sa nu se supere ca nu accept s-o mostenesc, pur si simplu i-am spus ca nu mi se pare moral s-o ajut din interes.

Ei bine, pentru ea, un om destul de simplu, garantia mea verbala nu a contat. Astfel ca, cu refuzul meu in buzunar, s-a dus la o agentie imobiliara, in cartierul ei, unde a pus o intrebare simpla: poate agentia sa ii intermedieze un contract cu cineva, care s-o ajute cand nu se va mai putea descurca singura, urmand ca respectivul s-o mosteneasca? Evident, nu a trebuit sa intrebe de doua ori, intrucat, ce sa vezi, patronul agentiei s-a oferit sa fie chiar el beneficiarul ofertei. Pentru care, din cate stiu, au facut si un contract, tot tacamul.

Ei bine, cum probabil ca iti imaginezi, aici urmeaza surpriza. In anii care au urmat, Dida a continuat sa vina pe la mine si sa mai dea o matura prin casa, sa bea o cafea, sa plece cu un 20-30 de lei si sa promita ca revine. De fiecare data cand o intrebam cum e cu aranjamentul, imi spunea ca totul e ok. Fara insa a intra in alte detalii, altele decat ca persoana respectiva, in ciuda tuturor practicilor vremii, o trata exemplar. Te rog sa ma crezi ca am ramas surprins.

La un moment dat, vizitele s-au rarit. Ne mai auzeam la telefon, mama ii mai trimitea prin posta cateva zeci de lei cand si cand. Ii accepta mereu. La un moment dat, pe 23 aprilie, ziua ei de nume, mama i-a trimis o felicitare, Dida nu mai raspundea de ceva timp la telefon. Dupa cateva zile, felicitarea s-a intors. Mesajul de la posta era "destinatarul nu locuieste la adresa". Evident, am presupus ceea ce era logic, murise.

Nu vreau decat sa il gasesc, daca prin intamplare citeste blogul, sau daca cineva e familiarizat cu povestea, pe cel care a ingrijit-o, si sa ii multumesc.

Numai bine,
Der

__________________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE 9 beri
Loading...

27 comentarii

  1. #1

    Nu am mai citit un text așa lung de când m-a obligat profa să citesc Morometii.

    Thumb up 33 Thumb down 27

    • #2

      Morometii e film romanesc. Unde l-ai vazut tu cu subtitrare?

      Thumb up 86 Thumb down 5

    • #3

      @Titi, la ce sunet au 95% din filmele romanesti pe care le-am vazut eu, iti cam trebuie subtitrare.

      Thumb up 28 Thumb down 1

  2. #4

    Mda, ii plangi de mila ca serviciile sociale ale statului sunt de rahat cand tu ai platit-o la negru. Halal bine i-ai facut!

    Thumb up 22 Thumb down 25

  3. Am trecut printr-o faza asemanatoare: vecin, foarte bun prieten cu ai mei, a propus la fel, sa ne ramana apartamentul, in schimbul lui ai mei sa il ingrijeasca. El avea cancer, totul a ramas la faza verbala si ai mei totusi l-au ingrijit, insa el nu a facut nici un act. Avea 2 frati, in final el a murit, fratii au mostenit si vandut apartamentul si ne-am ales cu doar 2000 euro si aia dupa mult scandal, desi el vorbise cu fratii si le explicase intelegerea, iar ei au promis ca o respecta. Singurul lucru, n-a avut incredere sa faca actul, era pe duca si nu mai gandea logic, ii era frica ca ai mei il vor abandona dupa ce face actul, probabil, desi au fost singurii care l-au ingrijit pana la capat, pe frati i-au durut in fund de el si n-au venit decat la inmormantare.
    Morala: daca va apucati de asa ceva, neaparat faceti actul. Pe vorbe, nimeni nu o sa mai recunoasca nimic dupa.

    Thumb up 20 Thumb down 22

    • #6

      N-ai înțeles nimic din text! "Faceți actul, faceți actul!" Uite că pe lumea asta poate există oameni care pun sufletul înaintea banilor.

      Thumb up 15 Thumb down 5

    • #7

      Singurul act neatacabil e cel de vanzare cumparare. Pui drept de uzufruct si aia e.

      Thumb up 16 Thumb down 2

    • Atunci cand esti batran si cu cancer la oase, te agati cu disperare de fiecare centimetru de ajutor pe care il poti gasi. Propunerea de a-l ajuta in schimbul apartamentului a venit de la el, nu de la ai mei, care oricum l-ar fi ajutat, pentru ca erau prieteni vechi si au facut-o pana la final. Problema cu oamenii este ca nu au incredere, asa cum nici el nu a avut, sa faca un act, care ar fi compensat oarecum ajutorul primit.
      Cei batrani devini paranoici (oare nu devenim toti din cauza rautatii care ne inconjoara) si se gandesc, spre finalul vietii, ca vor fi parasiti de cei din jur. El asa paranoic a fost spre final si nu a facut nimic scris. Repet, propunerea a venit initial din partea lui, nu din partea alor mei. Nesimtiti si fara de cuvant au fost fratii lui, care au acceptat in fata lui intelegerea, cat traia si apoi s-au razgandit, cand au avut banii in mana.

      Thumb up 12 Thumb down 2

    • #9

      @Lucifer, chiar si actul de vanzare-cumparare e atacabil daca motivul invocat este capacitatea de discernamant a vanzatorului. Ultima oara cand am avut tangenta cu asa ceva notarii aveau obligatia (sau era recomandat, nu mai stiu exact, sunt niste ani de atunci) sa solicite prezenta la semnarea actului a unui asistent social in cazurile in care actul era facut de o persoana peste o anumita varsta..
      Si daca tot suntem la capitolul asta, daca sunteti cumparator in cazuri d-astea, sfatul meu personal este sa cereti cumparatorului sa faca o expertiza medico-legala ca e apt de a incheia acte juridice. O platiti voi, dar macar aveti o siguranta ca nu apar rude cu martori si sustin ca tataie/matusa, etc nu era cu mintile acasa.

      Thumb up 13 Thumb down 0

    • #10

      @Cartus, iarta-ma, dar daca nu exista niciun fel de act, nici chiar in cazul in care fratii/rudele erau de acord niciun notar nu ar fi emis un certificat de mostenitor in baza unei dispozitii verbale.

      Thumb up 9 Thumb down 0

  4. #11

    @Der: Du-te la adresa unde a stat Dida si vezi cine locuieste acum acolo. Daca nu e cineva din familia celui care a ingrijit-o, du-te pe fir in jos si o sa ajungi la cel de la agentia imobiliara. Sa ne tii la curent cu povestea. Bafta!

    Thumb up 23 Thumb down 0

    • M-am gandit si la asta. Problema e ca desi imi aduc aminte vag unde statea, "pe fir in jos" e destul de greu de mers. Imagineaza-ti, cum ar suna povestea asta la usa unuia care a cumparat, poate, la a doua mana.

      Thumb up 5 Thumb down 1

    • #13

      @Der: Incercarea moarte n-are! In schimb, poate daca ajungi in zona ti se reactiveaza amintirile. Ce ai de pierdut? Chiar sunt curios de finalul acestei intamplari.

      Thumb up 13 Thumb down 0

  5. cică să-i spunem Dida, dar apoi menţionăm că ziua ei de nume pică de SF. Gheorghe...

    Thumb up 15 Thumb down 6

    • #15

      Asta desi omul a zis ca nu vrea sa ii divulge numele, dar s-a trezit detectivul din tine. Nu ca n-am fi sesizat multi greseala, dar nu, tu trebuia sa colectezi laurii . Bravo, bre, esti zeul internetului pentru aproximativ 0.01 secunde.

    • Desigur, daca iti spuneam ca o chema Gheorghița, te activai imediat si-mi spuneai si pe ce figura are adresa acum.

      Thumb up 13 Thumb down 0

    • #17

      Bine că nu pică de Sfântul Dej
      Ca s-o cheme Dida-Gheorghiu-Dej

      Thumb up 17 Thumb down 0

    • #18

      @boemul: Ca Georgiana sau Gherghina n-ar fi putut-o chema!? Vreau sa te intreb cum il cheama pe fostul meu vecin a ca carui zi de nume cade de Sf. Maria? Multumesc! Stai linistit, nu te obosi sa-mi raspunzi. /sarcasm

      Thumb up 8 Thumb down 1

    • #19

      sau cum il cheama pe smiley?

    • Iulia, nu te credeam nici frumoasă, acum nu mai există nici riscul să te cred deşteaptă.
      şi laurii erau rezervaţi muritorilor mai merituoşi, zeii n-aveau nevoie de aşa ceva 🙂

      şi tot nu înţeleg de ce te lasă Cetin să scrii pe aici, poate eşti un fel de exemplu de (încă) nu îmi dau eu seama ce...

      Thumb up 23 Thumb down 10

    • #21

      Am ras putin, merci

    • am înţeles că există alte mărci de vodkă mult mai OK decât Rasputin, dar respect dreptul la alegere al fiecăruia. dacă aia te ajută, bea-o.

      Thumb up 8 Thumb down 11

    • #23

      Stiu pe cineva nascut chiar pe 23 aprilie. De asta stiu ca e aproape de Florii si poate sa aiba unul din cele 50 de nume de floricica cum, evident, are si persoana.

      Thumb up 3 Thumb down 0

    • #24

      Garofița? Viorela?

    • #25

      şi tot nu înţeleg de ce te lasă Cetin să scrii pe aici,

      Boemule, de multe ori scriitorii au cate o muza. Aleasa pe criterii care sunt in afara intelegerii marunte a cititorilor. Muza care nu trebuie sa fie nici frumoasa nici desteapta (dar nici nu deranjeaza daca este) ci mai degraba...inspirationala.

      Thumb up 2 Thumb down 0

  6. #26

    TL;DR

    Thumb up 4 Thumb down 3

  7. Dida nu e moarta...dida se transforma !

    Thumb up 13 Thumb down 5