Tu cum ai crescut în ultimii 9 ani? Spune-mi și îți dau o tabletă Lenovo

Ce făceam eu acum 9 ani?
Îmi începeam munca de publisher de acum. Adică îmi cumpăram primul calculator în rate, luat dintr-un magazin. Nu vreți să știți cât am plătit pentru el și cât de depășit era când am terminat să le plătesc. Dar na, de-abia mă mutasem la Constanța, iar calculatorul făcut de mânuțele mele îl vândusem în București, ca să am bani de tren și ceva de ciugulit până îmi găsesc de muncă.

Practic, a fost primul pas în direcția a ce este azi omul Cetin și publisherul Arhi. Pasul doi a fost să mă rog de RDS să îmi aducă internet în Poarta 6 din Constanța.

După care au urmat toate încercările pe care le-am bușit în timp. Ceva chestii pe sufx.net, ceva pe blogger.com, când regretatul Little Bro îmi explica ce e ăla un embed și cum se scrie pe un blog, cetin.ro, unde zoso și deea îmi explicau, mai mult sau mai puțin politicos că să iei articole de pe alte situri și să le publici pe situl tău nu e ok și koșer.

După care arhiblogul și restul îl cam știe toată lumea. Prietenul meu blegoo e vinovat de numele sitului, eu venind doar cu Arhi, care e o prescurtare de la nick-ul de mIRC pe care îl foloseam pentru...diverse, în tinerețile-mi zbuciumate.

Nu, nu am fost strălucitor de la început :mrgreen: Am muncit mult ca să ajung aici, am greșit mult față de unii oameni, unii mi-au iertat prostiile și inocența, alții nu au reușit, în pofida eforturilor mele. Dar este cert că, ÎN FIECARE ZI am încercat să fiu mai bun, să scriu mai bine, să înțeleg mai bine lumea din jurul meu.

Nu am nevoie de confirmarea cuiva pentru a realiza asta, sunt suficient de matur ca să înțeleg și să mă înțeleg. Și, spre surprinderea multora, deși am deja atâta timp în spate, fiecare zi este pentru mine o nouă provocare, în fiecare zi caut să fac și să învăț ceva nou. Și reușesc, fac chestii, am început să scriu o carte, am în cap o altă carte, pe care o mai sedimentez, îmi cresc copiii și îmi duc soția de mână pe drumul pe care l-am început împreună.

Mă uit în urmă și pare atât de departe tipul dezrădăcinat și ușor abulic de acum 9 ani, atât de speriat de tot ce era în jurul lui și de tot ce i se întâmpla, încât încep să îi pierd imaginea printre lentilele aburite de aduceri aminte.

Dar să revenim la tabletă.

PC Garage aniverseaza pe 6 Octombrie 2014 9 ani de existenta. M-au întrebat și pe mine cum am evoluat în ultimii 9 ani. Te întreabă și pe tine, cum ai evoluat în ultimii 9 ani, personal și profesional? Cel mai bun comentariu, ales de mine total discreționar prin tragere la sorți, va fi recompensat cu o tableta Lenovo IdeaTab Mix 2.

Iar pe 6 octombrie, de ziua lor, vor rupe piața cu reduceri la mii și mii de produse. Odată face omul 9 ani, nu?

Și o mică istorie a lor.

9 ani de pcgarage

__________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE
Loading...

274 comentarii

  1. #1

    Am crescut cam cu 25 de kile

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. #3

    Pe scurt, am evoluat de la un pusti cu gagica, la un barbat ce tocmai a pierdut razboiul de independenta si se insoara. O fi evolutie?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #4

      E clar evolutie. Eu am evoluat a doua oara deja.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • O țipă se trezește în miezul nopții și constată că soțul nu este în pat. Se ridică și îl găsește la bucătărie cu un pahar de whisky în față.
      - Ce faci dragă la ora asta?
      Cu lacrimi în glas zice:
      - Mai știi tu acum 20 de ani când ne-a prins taică -tu în dormitor făcând prostii?
      - Da...
      - Și mai știi ca mi-a zis că dacă nu te iau de nevastă mă bagă la pușcărie?
      - Da..
      - Ei, astăzi m-aş fi eliberat..

      Thumb up 0 Thumb down 0

  3. E cam mult de povestit pentru 9 ani.
    De evoluat, cred ca lucrul cel mai important e gândirea, evoluam învățând lecții de viata pe propria piele.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. #7

    Am crescut capre.Muuulte capre.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • eu am avut grija de caprele lui Robert...ma faceam mai mare cu fiecare capra

      Thumb up 0 Thumb down 0

  5. #9

    Acum 9 ani? O pustoaica in liceu, tematoare in ceea ce priveste viitorul meu dar dornica totusi sa cresc si sa stiu mai multe. Dupa 9 ani? Amintiri, scoli terminate, iubiri incepute, nunti pe sosite si poate si ceva serios in curand. Fiecare clipa a vietii mele o pretuiesc si imi place femeia care am devenit astazi din acea fata mai timida care eram. Lupt mai mult, vreau mai mult, cred mai mult si nu in ultimul rand iubesc mai mult.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Aproape mi-a dat o lacrima... maro...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #11

      Draga, daca vroiam sa-ti cada lacrimi, ma duceam la Dansez pentru tine. Am raspuns cat mai pe scurt si sincer. Nu vad problema ta ...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #12

      @Daniela, cuvintele "dar" și "totuși" în aceeași propoziție creează pleonasm.
      Dincolo de observația asta, n-ar trebui să te ataci că m3, colea de față, e mai sensibil la ochiul maro față de voluția ta :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #13

      *evoluția

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #14

      @Nea Ilie, multumesc de remarca, ai dreptate. Daca aveam buton de edit, corectam.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Daniela, cand iubesti mai mult viata devine mai frumoasa.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Am crescut... fara tableta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  7. #17

    Cred ca acum 9 ani mi-am pus prima data internet (tarziu, stiu, nu toata lumea are reteaua de cablu la scara), am invatat singur html, am inceput sa ma joc cu Joomla si asa am descoperit PHP. 3 ani mai tarziu, la finalul liceului, ma angajam ca programator junior. Pana in ziua de astazi am invatat o multime de lucruri si pot sa spun ca a meritat sa las jocurile video deoparte si sa invat sa fac ceva util cu timpul meu liber.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Cat am evoluat in 9 ani ? Pai (in materie de biciclete) am trecut de la DHS la Canyon :).

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. 9 ani ? 2 baieti (7;3)

    Stii ce-i ciudat ? Ca acuma la 39 de ani iti vine mintea la cap cu unele chestii, gen "daca esti bun la ceva, sa nu o faci pe gratis".

    Sfat pentru tinerei: invata sa faci o chestie, dar sa o faci bine.

    Invata o meserie care sa-ti aduca satisfactii.
    exemplu negativ: finante, conta, banci etc. Tragi tare, completezi toate, calculezi, etc... dar la inceputul lunii o iei de la capat.

    exemplu pozitiv: instalator obiecte sanitare, electrician.

    Fiecare din voi , un exercitiu mental: cati "contabili/finantisti" cunoasteti ? Destui, presupun. Dar electricieni ? Zugravi ? Instalatori ? Asa ma gandeam si eu.

    Abia astept sa vina ziua de reduceri ca vreau sa-mi satisfac un pitic 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #20

      ce cumperi?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #21

      /offtopic
      eu balesc dupa un marker laser de-ti trage dungi drepte pe pereti, sa poti pune gresia la milimetru sau să asezi exact șirul de becuri în sufragerie

      Thumb up 0 Thumb down 0

  10. #22

    Imi aduc aminte cum cei de la PcGarage au inceput cam in perioada in care deschideam si eu magazin online. Ba cred ca initial am avut si acelasi designer de magazin online (as putea si cauta cine e, if needed).
    Am facut greseala, enorma greseala de a nu investi in publicitate, cu exceptia unor sume insignifiante si fara rezultate in AdWords. Cu toate astea, vanzarile au mai mers 2 ani, peste asteptari chiar. Daca i-as fi spus cuiva ca din sufragerie de la laptop, cu 3-4 colete (adunate maxim 100kg) pe luna primite din China, vindeam de $500/zi, nu m-ar fi crezut. Drept urmare (si) a lipsei de reclama, magazinul meu capota prin 2007, in acelasi timp cu falimentul firmei care era in spate, cu imposibilitatea de a mai plati creditele, leasingul. Din postura de "patron" am ajuns rapid in cea de somer.
    M-am angajat la vreun an dupa drept portar la o institutie publica. Salariul era rizibil, 600 lei/luna, plus bonuri. Ca sa puna capac, au inceput sa curga si titluri de executare silita care ma lasau la sfarsit de luna cu 300 lei in mana. Sotia a fost cea care a reusit, cu greu, sa ma tina (relativ) sanatos psihic.
    In acea perioada, si ajutat cumva de programul relativ ok (12 cu 24, urmat de 12 cu 48 ore), mai ales pe timp de noapte, am inceput sa deschid din nou laptopul, acelasi de pe care luam comenzi de 500 de dolari pe zi, cu 3 ani inainte. Nu doar sa-l deschid, ci sa si caut... si aici voi folosi una dintre cele mai cautate expresii pe internet: cum sa fac bani pe net. Si culmea, am aflat.
    Suntem acum in 2014 si ma pot mandri ca din nou sunt acasa cu familia mea. Muncesc de acasa, iar ca realizari materiale in ultimii 2 ani enumar (si nu zambiti, stiu ca pentru unii sunt banale, dar pentru mine inseamna mult):
    *masina (second, deocamdata; schimbata acum 2 saptamani cu ceva mai nou si mai scump, in urma unui accident)
    *apartamentul renovat (cu mofturi pe care acum ni le permitem, gen camera copilului, cu mobilier la comanda -si saltea de la Timflex, seriful stie 🙂 )
    *pentru copil: haine, jucarii, jocuri, carti, tablete, dvd-uri Disney si in general cam tot ce-si doreste; plus gradinita privata
    *pentru casa: mobilier nou in aproape tot apartamentul, urmeaza si livingul in noiembrie; electrocasnice noi, nu toate inca totusi, astept un BF ca sa mai schimb ceva)

    Am ajuns, si nu stiu daca numaidecat e de bine, ca in hipermarketuri sa ma uit rar la pretul alimentelor. Stiu ce vreau/ce ne place, pun in cos si gata. Valabil de multe ori si pentru haine/alte chestii.

    Stau acum si recitesc ce am scris. Realizez ca m-am indepartat de intrebare. Si nici nu stiu daca toate cele enumerate de mine inseamna ca am crescut. Cine stie, poate m-am micit. Ma vad in oglinda mai nepasator, inclusiv la dureri si necazuri. Am putut sa trec practic fara lacrimi peste un eveniment la care ma gandeam ca voi plange de sa sara camesa de pe mine, moartea tatalui. Plus acum, anul asta, ambele bunici, dintre care de una eram relativ apropiat. Asa ca nu stiu daca am "crescut".
    Nu stiu daca am scris vreodata atat de mult, si in mod clar n-am scris aceste lucruri in public pana acum. Nici nu stiu daca o s-o mai fac vreodata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #23

      mi-a placut ideea ca ai putut sa te ridici si sa o iei de la capat. bravo, e o lectie pentru multi, inclusiv pentru mine

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #24

      Tot respectul! Felicitari pentru ambitie si reusitele tale si la mai multe.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #25

      ma intreb, cine or fi fost cei 4 imbecili care au considerat ca acest comentariu trebuie rasplatit cu minus?

      Thumb up 0 Thumb down 1

    • #26

      Niste paznici de noapte, presupun...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #27

      motivational. oricum bravo, jos chipiu, dar ....

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #28

      Chiar ai realizat ceva . Chiar si faptul ca ai apreciat corect importanta celor din jur in evolutia ta inseamna ca ai crescut. Felicitari !

    • Intre timp s-au facut 5.
      Va spui eu cine sunt astia: astia sunt postatci PSD-isti si ii dau minus din cauza ca s-a ridicat de jos cand putea sa ramana asisat social si votac fidel.

      Aia e. Muie PSD!

      Thumb up 0 Thumb down 1

    • #30

      morom3t3 mi-a adus aminte de o discutie in companie popeasca de unde am aflat ce li se sufla enoriasilor prin gura purtatorilor de sutana. companionii mei, oameni de treaba, de altfel, au zis ca asa se va transmite catre enoriasii cu drept de vot (ordin de la BOR):
      P.S.D. = puterea sfantului duh
      P.D.L. = puterea demonului lucreaza
      P.N.L.=puterea necuratului lucreaza

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #31

      Sincere Felicitari si urari de bine ! cei care au dat minus sunt invidiosi

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #32

      Multumesc pentru comentarii si pentru aprecieri.

      Mi-a fost greu sa ma intorc la locul faptei... Probabil seamana senzatia cu a celor care se spovedesc si duminica viitoare le e greu sa se uite in ochii preotului 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Eugene, ar trebui sa ma spovedesc ca sa incerc senzatia respectiva, dar mi-e ca fuge preotu'...

      Thumb up 0 Thumb down 0

  11. Am crescut mult (din păcate nu la înălțime 😀 ).Acum 9 ani mi-am luat primul PC, performant la vremea aia pentium 1, 64 ram, HDD 1,7 GB, mă jucam Quake 2 și NFS 2 toată iarna, în urmă cu 5 ani am avut un radio online și din 25.01.2010 sunt Blogger, pe viitor vreau să ajung președinte. Multă sănătate

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. Acu 9 ani, eram un visator cu sperante mari, acu sunt un parinte cu vise mai mici.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  13. #38

    @Arhi, eu imi aduc aminte de un forum al tau sau in orice caz ceva in genul, stiu ca mai intram si citeam.
    imi dadea impresia ca e mai degraba ceva intre prieteni, ca simteam de parca trag cu urechea, nu stiu daca intelegi ce zic 😀
    sau nu era al tau? pareai tot ca un sef pe acolo, si imi aduc aminte ca tot Arhi te numeai.
    cred ca era pana in 2006, dar nu garantez.

    acum 9 ani eram de o boemie crancena si fara responsabilitati suficient de mari incat sa-mi tulbure linistea.
    acum am responsabilitati suficient de mari incat sa-mi tulbure linistea dar boemia tot nu s-a dus. iete ca se poate 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

  14. #39

    Acum 9 ani făceam primii pasi in cariera si in acelasi timp primii pasi spre un triplu esec: sentimental, profesional si material. Am trăit de pe o zi pe alta, cu bani imprumutati de la colegi si cu frica executorilor judecatoresti sunând la usa. Aveam impresia ca viata pe care nici n-o începusem bine, era pe cale sa se termine prost. Nu mai aveam niciun ban, la lucru aveam agatate niste tinichele de coada, si nicio gagica nu ma baga in seama. Beam în fiecare zi cam o sticlă de tărie.
    Mi-am luat inima in dinti si mi-am cerut transferul, in ciuda reputatiei proaste, si l-am si obtinut. Am fost trimis sa fac o treaba pe care nimeni nu vroia sa o faca, si nu mi se dădeau prea mari sanse de succes. Am rezistat, am facut treabă bună, am încasat si o primă substanțială, mi-am plătit datoriile și m-am lăsat de băut. Mi-am văzut de treabă în continuare si am devenit chiar bun la ceea ce făceam. Câștigam bine, mi-am permis și o extravaganță și mi-am schimbat mașina. Apoi mi-am cumpărat încă una, pentru că mi-o dorisem de mult timp si în sfârșit o găsisem.
    Am cunoscut o gagică, ne-am plăcut, ne-am mutat împreună, apoi ne-am căsătorit. Am cumpărat împreună un teren, urmează să ne facem o casă.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. #40

    Acum 9 ani (si o luna) am acceptat ultimii bani de la tata pentru un bilet de autocar. Am plecat in Franta indragostita pana peste masura, mi-am luat-o in freza dupa maxim doua luni. Depresie, facultate, nu te angajam pt ca esti romanca, depresie. Ridicat sus, ca mai jos nu se putea, gasit job (chiar trei la un moment dat), mutat in alt oras, terminat facultate, inceput master.
    Dar astea sunt mici nimicuri. Singura mea mandrie este faptul ca am avut curajul sa plec de langa ai mei, sa invat sa fiu independenta, sa nu depind de nimeni, sa simt ca nimic, niciodata, nu ma poate pune la pamant. Nici macar cele 9 tumori cerebrale ale tatalui.
    Nu mai sunt pustoaica jemanfisista de la 18 ani. Sunt o fata (femeie?) independenta si responsabila care se uita in urma si nu masoara succesul in lucruri materiale, ci in lectii invatate.
    In ultimii 9 ani am crescut. Frumos, zice tata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  16. #41

    In 2005 scapam de dialup, finally, venise si la noi o retea de cartier si vedeam si eu torrente. In alta ordine de idei... plecat de laga parinti, inceput liceu, lume noua, oras nou, 0 cunostinte. Chiar as putea considera 2005 ca fiind un inceput real al vietii independente

    Thumb up 0 Thumb down 0

  17. #42

    E unul dintre cele mai faine articole scrise de tine.
    Subiectiv vorbind, probabil pentru ca si pentru mine ultimii noua ani au fost cruciali si ca m-a atins mai mult ”dăcât” de obicei povestea ta.

    Si poate ca si pentru ca forumul mygarage, atunci cand a inceput cu Rebutatul, Toranagah si compania, a fost in viata mea la momentul potrivit, facandu-ma sa inteleg ca pot face mai mult cu viata mea.
    Si m-a ajutat enorm in acele vremuri chestia asta in luarea unor anumite decizii definitive . 🙂

    De atunci am pastrat doar nick-ul pe care il folosesc si astazi impreuna cu amintirea unor persoane speciale pe care am avut onoarea sa le cunosc .

    P.S. Si daca unii dintre cei vechi de pe acolo citesc pe la tine sper ca isi amintesc cu oarece nostalgie de Pretender. 😛
    P.P.S. Nu ma intereseaza nici o tableta. Am comentat ca de obicei. De placere.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  18. Acum 9 ani am primit probabil cea mai grea lovitură pentru un om: moarte mamei
    Și din viața aia mai lipsită de probleme pe care o aveam, am fost trezit extrem de brusc la realitate. Trebuia să lucrez de două ori mai mult, ca să reușeșsc să mă mențin pe linia de plutire.
    Aveam atunci salariul de 700 lei lunar. Dețineam un Sony Ericsson k 750i, de mi-l trimisese un prieten din Irlanda.

    M-am maturizat, dar nu știu cât de mult, din moment ce și acum am momente în care vorbesc cu porumbeii și mă cert aprig cu pisica. M-am îngrășat ca un porc și aproape am albit.
    Cred că-n ultimii 9 ani singurele momente de fericire au fost nunta și... am uitat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  19. #44

    2005... pe val in afaceri, cochetam cu politica... afacerea mica si banoasa s-a transformat in mai multe mari si banoase... apoi a venit cea mai proasta decizie: investitii in constructii/imobiliare. Si praful s-a ales de tot 🙂 M-am regrupat rapid, cu o firma mica si viguroasa pe care o construiesc caramida cu caramida de 5 ani deja, tin capul deasupra apei si... astept legea falimentului personal ca sa o pot lua de la 0.
    Experienta castigata - enorma. Pretul platit - urias, mai ales la capitolul sanatate.
    A meritat? Nu am tras linia inca, dar... o lupta-i viata, deci luptam 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  20. #45

    In loc sa astepte si ei sa se faca 10 ani, suma rotunda ... s-au grabit.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  21. Acum 9 ani eram încă la liceu și aveam primul meu job pe timpul verii. Îmi ardeau călcâiele să plec, abia așteptam să termin școala.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  22. #47

    Acum 9 ani eram mare smecher bagabont. Inca sunt.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  23. #48

    Acum 9 ani incepeam ultimul an la facultate. Beam de stingeam la "argentin" si cand se lasa frigul in "club a", fumam un pachet si ceva de tigari pe zi si o colega tot incerca sa ma faca sa ma intorc la ea, dupa ce o rupsesem din vina ei exclusiva.
    In astia 9 ani, am reincercat cu acea colega, a mers un pic, apoi iar am pus punct, am terminat facultatea, am schimbat macazul in cariera de vre-o patru ori, am schimbat o masina (pe cea veche am distrus-o intr-un accident), am terminat-o cu tigarile, cu betiile si cu toti din jurul meu (am ramas cu familia). Am fugit dupa doua obiective: bani si relatie dar n-am avut noroc semnificativ la niciuna. Cum incepea un pic sa fie mai bine, cum aparea ceva care sa strice tot ce construisem pana atunci sau mai bine zis "cand florile rodului, cand frunzele pomului". Si povestea continua, cam in acelasi ritm.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  24. Mor cand vad concursurile cu trageri la sorti.

    Daca ar fi fost pe merit, m-as fi dat peste cap si v-as fi scris o poveste care ar fi inceput cu mine, Invincible, "razboinic al luminii", infigand in par tigva ultimului membru al bisericutei lui Zoso, pe atunci mare prelat al forumului Fanclub, as fi continuat cu punerea bazei unei noi societati (forumul Locomania) zugravita de mine in capitolele astea ( http://morom3t3.wordpress.com/?s=niste+locomani ), capitole care mi-au adus numele de Moromete, si terminand cu inrudiri si afaceri oneroase cu baroni locali ca Frunzaverde si Duicu.

    Si fiindca e cu tragere la sorti si nu conteaza ce scrii, pe scurt, ultimii 9 ani au fost pentru mine o continua degradare: fost-am arhanghel, ajuns-am taran corcit, care scrie acum de pe un Fujitsu Siemens, Scenic E300, cu 512 RAMi si fara sonor.

    Vreau Lenovo, sa ma duc cu ea pe pasune si sa le dau cu cracii in sus pe vacaritele astea. :mrgreen:
    https://www.facebook.com/profile.php?id=100008278158539&sk=photos_stream

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #50

      ba conteaza ce scrii, va fi tregere la sorti intre cele mai bune comentarii

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Aaa!.. Mbine, oi vedea eu, ca cam poftesc tableta de la o vreme incoa.
      Mi-ar fi placut sa fie cu votare, ca data trecuta, cand am votat daca sa bage su nu Ionutz popandaul in scorbura.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  25. #52

    in ultimii 9 ani am reusit sa termin facultatea, sa ma angajez, sa ma insor, sa cumpar un apartament in rate pe 30 de ani, sa cumpar o masina ieftina la mana a doua si sa fac un copil. cred ca ultimii 9 ani au fost cei mai frumosi 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Oh, si rate pe 30 de ani si copil. A win-win formula.

      🙁 ma gandesc ca n-ai avut de ales, in ambele situatii

      Thumb up 0 Thumb down 0

  26. Acum 9 ani eram în perioada adolescenței. Aveam internet stabil (adica nu Zapp atârnat de perdea, cum avusesem până atunci) pe care îl foloseam pentru messenger, rar mirc, huburi, descărcat filme, muzică etc. Nu știam de Facebook, dar hi5 era foarte popular :))
    Apoi mi-am cunoscut actualul soț, mi-am luat permisul auto dar nu aveam mașină în familie, am terminat liceul, am dat la facultate ca tot omu”. După al doilea an de facultate am decis să emigrăm, am petrecut o vară în țările calde apoi m-am întors să termin facultatea. La scurt timp după ce m-am întors, am rămas orfană de mamă. Tragedie, întrebări fără răspuns, depresii, coșmaruri noaptea. Apoi examene, stres cu licența, terminat facultatea, am diplomă de economist pe care nici nu am ridicat-o încă de la sediul facultății. Am plecat din țară imediat după terminarea facultății (înapoi în țările calde), găsit loc de muncă, mi-am cumpărat propria mașină, m-am căsătorit, am vizitat și pozat multe locuri din insula în care locuiesc (am o întreagă colecție de poze pe mallorcagallery.com) și îmi doresc copii.
    Eu consider că am crescut în 9 ani deși am trecut și prin momente grele. Nu mai depind financiar de nimeni de aproape 4 ani, locuiesc aproape de mare, am un soț minunat și încerc să învăț mereu câte ceva nou. Sper ca viitorii 9 ani să fie la fel de productivi, evoluție nu ”involuție”.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  27. #55

    Acum 9 ani (cu aproximaţie) mă conectam prima dată la internet de pe un pc cu windos 98 şi mai apoi XP. Primele interacţiuni au fost cu Yahoo.com, DC++ . Apoi a urmat LX.ro, era un site ce permitea crearea gratuit de site-uri în subdomenii oferite de ei, ştiu că am prins un domeniu super bun: cosmin.bro.ro, bro.ro fiind o altă extensie a lor. A urmat apoi traficdublu dacă vă mai aduceţi aminte şi un site tot aşa cu votare.....o nebunie. Contorul de la trafic.ro instalat, şi gratuit la vremea respectivă; primul forum php instalat, primul blog citit (deceblog) apoi primul domeniu.ro cumpărat pentru un client (Data Înregistrării: 2008-06-04 00:00:00), primul card făcut, primul domeniu cumpărat pentru mine, primul site făcut pentru un proiect la liceu, prima comandă la pcgarage,prima comandă la originals, prima comandă la emag, gsment şi lista continuă :). A urmat apoi primul cont de reseller hosting şi anul 2014 a venit cu prima mie de vizitatori/zi. Acum aştept Black Friday pentru cele necesare muncii.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  28. #56

    Acum 9 ani, in ultimul an de facultate lucram la o firma de instalatii electrice, trageam fire prin Carrefour si Practiker Brasov si sapam santuri la INA . Stateam in chirie la demisolul unei case sasesti plina de mucegai, eu si fosta prietena ne-am cumparat verighetele dupa care ea a plecat in Grecia cu patronul.

    Urmatorul job a fost o firma care proiecta cablaje imprimate, eram angajat ca muncitor necalificat ca nu am luat licenta, firma la care am stat 5 ani ca sa invat meserie. (lucru util pentru jobul de mai jos).
    Aveam salariu 750 ron si chiria la o garsoniera+intretinerea 1000 ron. Si o Dacie Break care consuma ulei cat benzina.

    Dupa accea am trecut la o firma care face airbaguri si centuri pentru toate marcile de masini, unde am invatat automatizari industriale (lucru foarte util in cazul ca nu gasesc job in domeniul electronicii). M-am mutat din garsoniera nedecomandata in garsoniera decomandata. Am upgradat Dacia Break la o Dacia Solenza fara AC.

    Acum lucrez la firma care face module electronice pentru cam toate marcile de masini.
    Lucrez ca senior hardware developer pentru o marca de masina al carei nume nici nu am voie sa-l zic. Salariu foarte bun pentru Romania, (o suma cu 4 cifre, prima cifra 1, in euro).
    Am apartament (mai am 28 de ani si-l achit), am masina noua si frumoasa (mai am 4,5 ani si o achit si pe asta).
    Am o fetita de 1 an si 10 luni inalta ca mine si frumoasa ca maica-sa.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  29. 9 ani. în 9 ani pot spune că mi-am pierdut complet încrederea în oameni. am învăţat că alături, oricât ar fi de greu, nu-ţi stă decât familia. ştiu, unii poate vor zice că la vârsta mea trebuia să ştiu toate astea de mai devreme. ce să faci? sunt un om care crede că fiecare dintre noi are dreptul la o a doua şansă. în fine. acum 9 ani am început anul 2005 revenindu-mi după o operaţie grea, la limita dintre viaţă şi moarte. îmi amintesc şi acum că începând munca, după 3 luni de concediu medical, persoana care îmi ţinuse locul voia şi postul meu, iar eu trebuia să fiu trimisă (nu concediată) într-un post pe coclauri. i-am spus şefului de atunci că nu accept, sunt liberi s-o facă cu forţa şi ne întâlnim la tribunal. ţin minte cum l-a chemat pe şeful de la RU, cel care o ţinea în braţie pe respectiva, ca să-i spună "bă, n-am ce face, nu pot să te ajut, că are dreptate şi la tribunal câştigă". mai erau precedente aşa că ştiam ce vorbesc. mai reţin cum s-a întors rânjind spre mine şi-mi spune să mă duc la arhivă şi să-i aduc dosarele de inventar. dosarele astea de inventar însemnau 9 bibliorafturi, că eram uzină mare, conştient fiind că, după o asemenea operaţie, nu pot să car şi aşteptând să refuz. n-am refuzat, numai că ieşită din birou m-am spijinit de perete şi am plâns. m-a văzut şoferul unui director şi m-a întrebat ce am păţit. i-am spus în două cuvinte şi-atunci, omul acela simplu, simplu ca funcţie, mi-a spus că le cară el. ca să înţelegeţi, între biroul directorului şi arhivă erau 1,2 km. pe jos, ar fi trebuit să fac 3 drumuri. ei bine, fiind cu maşina, le-am adus pe toate şi pe urmă le-am cărat în birou. a fost una dintre lecţiile amare despre omenie.
    pe urmă mi-am dorit să învăţ, sunt un fel de expert în situaţii de sinteză pentru producţie, de la întocmire de master plan pentru o comandă până la cash flow-uri pentru bancă. de-asta ieri mă uitam cu atenţie la master planul prezentat de transporturi pentru drumurile express. ei, sunt multe de vorbit şi nu are sens aici. pot spune doar că am progresat şi sunt mândră de asta. pe urmă, alt motiv de mândrie este fiica mea. a crescut frumos, învaţă, visează să cucerească lumea învăţând şi e plăcut să vezi că măcar ca părinte n-ai greşit. doar că nu ştiu cât de mult îi foloseşte în societatea unde trăim.
    Per total nu ştiu ce să spun de 9 ani, că sunt amestecaţi. dacă ar fi să am un logo, aş alege un citat din taleb, că tot văd că este citită lebăda neagră. "marea mea speranţă este ca într-o zi să-i văd pe oamenii de ştiinţă şi pe cei iau decizii cum redescoperă ceea ce anticii ştiau deja, şi anume că cea mai importantă valută a noastră este respectul".

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #58

      Chiar ieri am fost intr-un context in care meditam asupra ”valutei forte” a fiintei umane : identitatea si nobletea.
      Apoi te contrazici putin : spui ca nu mai ai incredere in oameni, dar si ca intr-un moment cumplit al existentei un OM s-a oprit din drumul sau si te-a ajutat.
      Eu inca mai cred ca oamenii pot spera (nu ca ar avea dreptul) la o a doua sansa.
      Nu de alta, dar sunt unul dintre aceia care a primit-o si care si-a pastrat increderea (aproape) intacta in persoane.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • ai dreptate.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  30. #60

    Acum 9 ani, eram încă la bunici. Creșteam frumos, nu aveam nici măcar o grijă și credeam că toate lucrurile o să rămână așa. După ceva timp însă, părinții au decis să mă ia la școală la oraș. O greșeală pe care acum nu aș face-o. A fost un nou început, elevul venit "de la țară" care aparent nu impresiona cu nimic.
    Spre dezamăgirea celor care credeau asta, am reușit să termin cu brio gimnaziul și sa intru la un liceu de renume din oraș...Unde am avut parte de alt început. Același elev de la o școală din periferie a reușit să termine printre primii și să ia "marele" examen care se numește bacalaureat ( cu o notă mare chiar) fără să facă un strop de pregătire în particular.

    Iar acum, puștiul venit din provincie are parte de un nou început. Toate acțiunile mele și tot ceea ce am făcut m-au adus aici. Într-un pat supraetajat, dintr-un cămin murdar, încercând să se descurce în marele București. Sper să-mi iasă.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  31. #61

    Acum 9 ani mi-am luat primul PC (care functioneaza si acum, pentru ca i-am schimbat de cateva zile sursa). Am inceput cu jocuri, multe jocuri. Dupa un an mi-am pus net si am inceput sa ma dau pe site-uri PTC, mai faceam un ban, pana mi-au spart un nesimtit blogul cu care imi faceam referalii. Stiu si cine, era lider pe zona asta la vremea respectiva. Pe urma am inceput liceul, mate-info, voiam sa ma fac programator, dar nu prea am avut suport sa invat programare de la profi (la vremea aia nu stiam ca se poate sa fii si autodidact)
    M-am decis sa schimb, am dat la facultatea de comunicare si relatii publice, SNSPA. Cea mai inspirata alegere din viata mea. M-am dezvoltat mult, gandesc altfel si am scapat si de emotii. Am facut ceva voluntariat, am organizat conferinte si workshop-uri la PRIME, am avut ceva internship-uri, ca studentii.
    Acum am intrat la Masteratul de Brand Management si Comunicare Corporatista, SNSPA. Vreau sa ma angajez intr-o agentie, iar dupa ceva vreme sa lucrez in departamentul de marketing al unei companii. Iar daca va fi posibil, pe la 30+ de ani, vreau sa-mi deschid afacerea mea.
    Cam asta-s eu, la 23 de ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  32. Acum 9 ani de zile am ajuns la Cluj in primul an de student. Au urmat 3 ani de studentie, cu de toate. Dupa direct incadra pe campul muncii. Apoi o escapada de 1 an prin UK. Si acum servesc patria! 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  33. #63

    Citind titlul am crezut ca vei oferi vreo tableta manuita de vreunul dintre arhicopii.

    Acum 9 ani am primit primul calculator dupa ce mi-am petrecut vreo 5 prin internet caffeuri si am platit echivalentul a 10 calculatoare.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  34. Acum 9 ani aveam 16 ani si faceam tampenii. Acum am 25 de ani si tot tampenii fac. Important e ca am invatat cine aunt.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  35. În ultimii nouă ani am făcut copii care vor plăti peste 30 de ani pensia celor care sunt de vârsta mea și care au frecat-o în ultimii nouă ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  36. Am muncit enorm in noua ani. Toata munca asta s-a concretizat intr-un salariu "meh", stat cu chirie si-o durere groznica de spate. Cred ca sunt pe drumul cel bun, dar departe de destinatie...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  37. #68

    In 9 ani am invatat ca oamenii nu sunt oameni, am schimbat tara, am invatat ca se poate trai si relaxat si ca trebuie sa te misti daca vrei ceva.
    Si de ceva timp am inteles ce inseamna "let it go"...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  38. #69

    Hmm, in 2005 eram in anul 5 de Facultate si faceam primul pas spre Artele Martiale.

    Tot pe atunci am inceput lucrul la un joc cu 3 prieteni( browser based) unde am invatat CSS/HTML/PHP,etc si care la un moment dat a picat. M-am angajat ca Suport tehnic la un ISP dupa care am urcat treptat pe scara pana la pozitia de Coordonator Tehnic. Am invatat programare si design in paralel, am facut teme de wordpress, si alte chestii micute.

    M-am casatorit in 2008 si abia anul trecut ne-am luat un apartament cu rate pe 10 ani( nu am vrut nici mort pe 30) iar acu am un bebeke pe drum.
    Prin 2011 mi-am deschis propria sala de Arte Martiale pentru copii, ca al doilea job( de week-end). Pot sa spun ca am evoluat enorm de la tanarul din ultimul an de facultate pana la cel de acum. Sunt curios cum voi fi peste 9 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  39. ehe. in astia 9 ani am schimbat lucruri in viata mea de mi s-a acrit. Locuri de munca, prietene, masini, cazari.
    in 2005 am trecut si eu in zona salariilor decente, asa ca am inceput sa ies mai des. Cred ca in anu ala stateam cam 2 zile/saptamana acasa.
    Schimbarea a venit in 2004 odata cu o despartire, dar banii au inceput sa vina din 2005. Bine, nu 500$ pe zi, eu sunt angajat nu antreprenor. Dar, nu ma plang
    Am cunoscut sute de oameni, am fost la sute de concerte, am baut hectolitri de bere, am facut miliarde de poante, majoritatea proaste, am vizitat niste tari, am stat vreo 3 luni prin alta, am futut in deplasare si nu numa. a...si am fo la teve. Partea buna e ca de prin 2006 m-am apucat de sport, ceea ce inseamna ca am avut cum sa imi mai apar corpul de efectele exceselor

    Am si blog de mult, dar niciodata nu am facut nimic sa creasca. Stiti cum e, posturile vine, cititorii nu. noi sa fim sanatosi.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  40. #72

    de fapt 1, dar DA, in Okinawa Isshinryu Karate Kobudo :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  41. #74

    acum 9 ani, mai exact pe 6 sept 2005 mi-am cunoscut viitorul sot. eram in clasa a10-a 🙂 . ce am facut de atunci? am terminat facultatea, licenta si master, mi-am luat o casa, am schimbat mai multe masini si mai multe job-uri si m-am apucat de crescut caini :). visez la o nunta frumoasa, la vancante si la o lume mai buna. Cred ca e timpul sa ne mobilizam, sa luam atitudine si sa ne implicam in tot ceea ce se intampla in tara asta. Poate asa mai avem o sansa.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  42. #75

    Acum 9 ani .... well nu aveam rate la banci, locuiam cu parintii, ma durea fix in "endorsal" de anumite lucruri sfinte (gen casatorie, copil, etc) si mod sigur nu cumparam pc / laptop / etc in rate, nici macar nu as fi cumparat online de la pc garage sau alte magazine. Dar dupa 9 ani, vremea s-a schimbat si imi permit sa fac asemenea cumparaturi, am rate la banca, mi-am pierdut libertatea, dar dupa cum spunea si colegul Adi ... mai avem pana la destinatie.

    Si pana la urma ce atatea tablete? Ce e cu nevoia asta de tablete. Mai bine ma pun iar la drum, sa nu intarzii sa ajung la destinatie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  43. Nici eu nu am fost stralucit de la inceput, dar acum, avand doi baieti minunati, absolut adorabili si destepti foc, din care sunt aproape 100% convins ca unul va pleca de langa noi cand va fi mare, simt ca am crescut bine de tot. M-am insurat la 23 de ani cu prima fata care m-a bagat in seama pentru ceea ce gandeam si pentru frumusetea interioara, nu pentru freza cu carare pe mijloc...de pe burta si de pe spate. Alta nici nu cred ca s-ar mai fi uitat la mine. Culmea e ca eu locuiam la 30 de secunde de blocul ei, dar ne-am cunoscut abia la facultate, in alt oras, avand aceleasi cursuri. Mi s-a daruit si mi i-a daruit pe cei doi baieti cu care ma mandresc grozav si acum, la 7 ani jumate, m-a batut baiatul cel mare la jocul Fazan pentru prima data.
    Am pornit de la nivelul unei camere cumparate de parintii mei cu chiu cu vai, in bloc de nefamilisti cu WC pe hol, dar eram obisnuit din caminul studentesc, unde spre exemplu adormeam cu boxele colegilor urland la maxim Metallica. Eram singurul fraier care invata cursurile si studia la biblioteca, pentru ca in sala de lectura se afla televizorul si masa de ping-pong. Apoi am avut norocul sa se tripleze preturile in 3 ani si am vandut camera la un pret foarte bun, achitand o diferenta mica pentru o ocazie: un apartament cu 2 camere cochet, nelocuit de cateva luni in urma renovarii. Super tare, am zis, ce afacere buna: in prima seara dupa ce ne-am mutat era o liniste placuta de septembrie cald, am adormit cu mana pe burtica de 30 de saptamani a sotiei si m-a trezit la ora 00:00 urmatoarea manea, care apoi s-a auzit cu regularitate timp de 1 luna, la aceeasi ora: "Jumatateee sunt doar baaaani, jumatateee sunt tigani, of of of etc." Vecinii de sub noi, tigani in intregime, nu doar pe jumatate, veneau din oras bauti si iubeau melodia aia. Am luat masuri, inclusiv chemat Politie si implicat Asociatia de Locatari, asa ca am scapat de vecini, noroc ca erau chiriasi fara acte. Anii au trecut, sunt la fel de dedicat familiei, mananc multe porcarii (ca in Ardeal, multa grasime 🙂 ), muncesc si seara, dupa ce adorm toti din casa, dar macar asa am putut rambursa anticipat creditul de nevoi personale. Acum, cu 20 de kg in plus fata de 2005, ma simt batran, uzat psihic, frustrat ca nu imi permit unele chestii banale, cum ar fi o amarata de tableta Serioux, dar sunt iubit de sotie si copii, si imi doresc sa fiu incinerat atunci cand va fi cazul, iar cenusa sa-mi fie imprastiata peste Marele Canion din SUA...Dar pana atunci sper sa mai treaca macar de 6 ori cate 9 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #77

      fii serios, esti cel mai bogat om din lume, NU AI DE CE sa fii frustrat

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Multumesc, monseniore. Totusi, putin piper nu strica pentru a mai condimenta viata

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #79

      asa e, dar astea vin si pleaca

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Numai kilogramele mele nu mai pleaca...decat topite

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #81

      mananca mai putin si niciodata dupa ora 6. scapi de 10 kile fara dureri de cap

      Thumb up 0 Thumb down 0

  44. Acum 9 ani aveam 10 ani. :)) De atunci am avansat de la clasele primare (primele prietenii) la gimnaziu (prima "iubire", primul sarut si primul PC :P), apoi liceu (primul iubit, prima tigara, prima petrecere fara sampanie pentru copii sau parinti, prima bere) si acum tocmai urmeaza sa am primul meu curs la facultate (n-am ramas cu primul iubit, am mai schimbat vreo 3 si cred ca raman la alegerea facuta, de fumat, fumez, de petrecut, petrec, de baut, mai rarut ca e mai dragut). Masina n-am, casa n-am, job n-am. Stau in camin, am un laptop lenovo (comandat de pe pc garage hihi), un telefon allview luat din alocatie (ceva bun tot am facut), imi dau ai mei bani lunar si ma deplasez cu orice mijloc de transport posibil, de la role la metrou. O viata cu adevarat implinita, huh!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  45. #83

    Nu am vreo poveste impresionanta de scris aici, dar, acum 9 ani am inceput un drum care m-a invatat ca eu sunt creatorul propriei mele vieti si ca universul iti ofera ce vrei atunci cand simti in inima ca vrei si, mai ales, cand permiti sa primesti.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  46. Am trecut de la o meserie la alta, total diferita, am trecut de la un copil la doi copii, si de la Ford Escort la Ford Focus. Asta asa, pe scurt.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  47. #85

    Cu 9 ani în urmă renunţam la sportul de performanţă de dragul şcolii. Mi-a părut al naibii de rău, dar m-am resemnat şi chiar m-am ambiţionat să excelez în altele. A rămas şi sportul, ca pasiune. Încă mai joc, prin divizia B, după multe fisuri, fracture, entorse, rupture musculare şi o operaţie. Pasiunea rezistă. Între timp am crescut, m-am maturizat, am renunţat la obiceiul de a fi băiat şi a ascunde orice urmă de feminitate. Acum îţi scriu de la birou. Nu am apucat să facem cunoştinţă până acum, Bianca aici, îmi pare bine.

    Zi minunată să ai, cu mintea de acum şi sufletul de atunci.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  48. #86

    Acum 9 ani - in septembrie 2005 - mi s-a nascut prima fata. Si lumea s-a schimbat 🙂
    Ce a urmat ? Am invatat ca bursa nu e pentru toti fraierii. A mai aparut o fata. Mi-am descoperit o noua pasiune - fotografia. Si am fost fericit.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  49. #87

    Acum 9 ani aveam 18 ani... Ma apuca depresiile de dimineata :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  50. acu' 9 ani eram un petrecăreţ burlac de 27 de ani, acum sunt unul divorţat de 36. câştig ceva mai bine... în rest nu s-a schimbat cam nimic, doar că blonda cu care mai ies acum în weekenduri e fi-mea.

    mda, nu prea am crescut, nu merit tableta. există premii de consolare? 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #89

      deci tu fiind cel ce a golit 6 kile de bere la ultima noastra intalnire...:)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • deci 6 litri de bere sunt premiul de consolare? şi mai bine decât tableta :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  51. #91

    Pfuahhh...acu 9 ani...
    Pai eram un tehnician IT care instala windowsuri la greu, statea in chirie cu o fata frumusica si intelegatoare, aveam un Tico cumparat de tata..., bani putini si griji si mai putine....Cum evoluasi...
    Apai acum sunt consultant IT(cu diploma si un kil de certificari) , pun oameni sa-mi instaleze Windowsuri la greu, stau in casuta mea cu fata ce frumusica si intelegatoare -intre timp devenita femeie si mama, am un puradel de 2 ani si ceva care zici ca m-a inselat nevasta cu iepurasu duracell...,am o masina de familie cumparata de mine, bani mai multi si griji cat cuprinde...dar e bine....

    Thumb up 0 Thumb down 0

  52. #92

    Acum 9 ani incepeam clasa a 12-a. A fost cel mai greu, cel mai urat si, probabil, cel mai frumos an din viata mea. Intre timp am terminat facultatea, am mai avut inca un an extrem de greu, am trecut cel mai important examen din viata mea, desi doar din a doua incercare (pentru un perfectionist, primul esec avut la 23-24 ani a fost o lovitura groaznica; am iesit de acolo, probabil, un om mai puternic, desi nu credeam ca e posibil). Am o cariera in dezvoltare, imi place si sunt mandra de ceea ce fac. Sunt la fel de aroganta si de sarcastica cu oamenii care nu imi plac. Acum 9 ani iesisem doar o data din tara, pana in Budapesta. Intre timp am calatorit o gramada, toate planurile de viitor se invart in jurul urmatoarelor excursii. Am citit cat pentru o viata intreaga, am descoperit ca iubesc SF-ul si visez la timp infinit pentru a citi tot ce vreau sa citesc. Am avut probleme fizice si - daca ma uit inapoi - probabil si la bibilica. Am ajuns de la 52 kg la 58 si apoi la 43. De cativa ani sunt relativ stabila si in zona asta, dar stiu ca nu o sa mai arat niciodata cum aratam in liceu. Inainte sa incetez sa fiu sanatoasa.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #93

      maică, e putin 43 de kile, sa stii. daca ai mai mult de 1.50

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #94

      E mai ok acum, oscilez intre 44-46 in functie de cat de stresata sunt (am 1.64 m). Anii de stres asupra corpului isi spun cuvantul, cum dau de greutati, se duc dracu kg. Evident ca femeile din jurul meu ma intreaba care e secretul :))) sa uiti sa mananci nu e tocmai o dieta pe care o recomand.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #95

      a, esti piticuță, e ok

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #96

      E ok sa fii mic si slab, arati mai tanar. E naspa insa ca te intreaba lumea la ce facultate esti student si iti amintesti brusc cat ai imbatranit de fapt :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  53. Ca sa incep in stilul caracteristic...acum 9 ani eram inca la facultate pe calea de a deveni inginer. Dupa 2 ani terminam scoala fara probleme si ma angajam intr-o firma mica ca si inginer de testare. Intre timp am mi-am cunoscut sotia cu care m-am casatorit si ne-am asezat la "casa noastra", in chirie, intr-un apartament jigarit, undeva in TM. Dupa nunta am ramas cu o suma de bani relativ semnificativa pe care am pus-o deoparte pana la venirea unei idei marete... Declicul s-a produs la vre-un an dupa casatorie, moment in care eram oarecum in deriva, fara planuri de viitor. Aveam de toate, salarii bune si ne descurcam OK, dar lipsea ceva... Brusc, in 24 de ore hotaram sa cumparam o franciza educationala, sa ne mutam in orasul nostru natal si sa fim primii pe piata cu un business fresh. Zis si facut, am rezolvat toata treaba in 2 zile si ne-am dat demisiile incepand cu a 3-a zi. Acum, dupa 5 ani, inca construim afacerea si crestem constant. Am schimbat 4 sedii intre timp din lipsa de spatiu si mai mult de 600 de copii ne-au trecut pragul in aceasta minunata perioada. Intre timp eu am evoluat in paralel pe plan profesional si am ajuns manager de proiect in automotive. Fac naveta zilnic 50 de km, dar o fac din placere. Am un baiat de 2.5 ani si inca unul de 5 luni in burta la nevasta-mea. Am invatat ca e foarte greu sa faci un business sustenabil si corect in tara asta, nu neaparat din cauza statului, dar mai aleas din cazua mentalitatii oamenilor. Rezumat: am facut multe chestii in acesti 9 ani: mi-am luat o diploma de inginer, am schimbat 4 joburi, am avut o trupa de rock, m-am casatorit si am "aproape" 2 copii si am crescut un business sanatos de la zero. Nimic nu e mai placut decat satisfactia lucrului facut corect si un sarut de noapte buna de la copil si sotie inainte de culcare!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  54. #98

    acum 9 ani aveam vagin, in urma unei ebulitiuni existentiale, acum am penis

    Thumb up 0 Thumb down 0

  55. #99

    Nu scriu comment-ul pt tableta, doar ca mi-am dat seama si la mine cat de multe s-au schimbat in 9 ani..
    2005 mi-am luat frumosul apartament in bloc comunist, in care de altfel stau si acum
    2006 mi-am schimbat jobul, mi-am luat prima masina, mi-am reintalnit prima iubire, mi-am parasit fosta prietena dupa o relatie de 7 ani si am intalnit actuala iubire si sotie
    2007 cel mai nebun an din punct de vedere profesional: renuntat la firma proprie, asociere in alta, muncit de dimineata pana noaptea, primul (si ultimul) million de dolari in cifra de afaceri
    2008 concedii, distractii. Apoi incepe sa bata vantul rece al crizei din toamna lui 2008 si totusi imi cer iubita de sotie in ajunul Craciunului
    2009 criza tot mai urata, schimb jobul, relaxare, dar si bani mai putini. Incep sa-l citesc pe zoso, cred si pe tine. Imi deschid cont pe facebook
    2010 schimb jobul, bani mai multi, munca pe rupte. Ma insor, schimbam masina
    2011 munca multa, dar si concedii si distractii
    2012 iarasi munca, iarasi concedii, prima tentativa de bebe esuata
    2013 incep sa ma satur de atata munca, incep discutiile pentru alt job. Aflam ca o sa avem bebe si ne ocupa restul anului
    2014 noul job, iar bebele e deja un baietel care creste si creste si te minunezi de primul pas, prima imbratisare, primul "dada"..

    Si inca mai sunt multe care vor fi sa vina..

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #100

      Si uitasem.. de vreo 2 ani am descoperit o noua pasiune: mountain-bike, cu mers la concursuri si tot ce inseamna. Asa ca acum sunt si mai slab cu vreo 8-9 kg fata de acum 9 ani si cu un tonus muuult mai bun.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  56. #101

    Aveam 15 ani, primul an de liceu, provincial fiind si plecat cu traista-n bat, am crescut bine, pe la 18-19 prind firul cu MiniMax-ul lui Patriciu, ma imprumut 5000 de iepuroi si iau un Iveco, in 8-9 luni al doilea Iveco, apoi o masina personala in leasing, cade Patriciu si eu cu el (livram marfa din depozitul central in magazinele mic.ro) vand o duba, o vand pe a doua, schimb masina, intr-un an ma mut din 2cam la garsoniera (chirie), imi moare tata in brate, mama nu e nici ea ok....iar de vreun an exista o oarecare stabilitate. Dar trece, viata e frumoasa!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  57. #102

    M-a amuzat teribil povestea calculatorului, si eu am platit pentru primul mai mult decat face si cand am terminat ratele era super stresant sa lucrezi pe el! 🙂
    Dar si eu am crescut, am un job care ma multumesc, am si un sot, pe care l-am achizitionat acum 7 ani, am reusit sa mai adaug si doi copii si ceva riduri in plus si poate si kg in plus, dar pe astea nu le recunosc. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #103

      Bietul sot, cum a fost el rechizitionat...
      Vezi ca la evrei al saptelea an era sabatic (Shmita).
      Lasa fraul mai liber ca poate-si aduce aminte cum era inainte. 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  58. #104

    Acum 9 ani spalam parbrize la benzinarie si adunam banuti pentru iesit in oras sa nu le mai cer alor mei. Acum am sotia perfecta, casa si masina. Stiu sunt ca toata lumea, doar ca eu ma simt special, nu are nimeni posibilitatea sa imi scoata ochii ca am realizat ceva pe spatele lor. Ah, si acum banutii ce ii strangeam acum 9 ani se duc pe un cos de cumparaturi, ca nah, asa e viata. La multi ani PCgarage!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  59. #105

    2005...cred ca a fost unul dintre cei mai grei ani. Eram in facultate, anul 1, cand in seara de Inviere am avut un accident de masina, m-am rasturnat de 3, dupa ce lovisem un cap de pod. Urmarile au fost: 1 saptamana internare in spital, 2 luni coloana in ghips si 6 luni de frecus pe la politie/parchet din cauza unui politist idiot. S-a terminat cu bine. Am terminat faculatea, vizitat o parte din Europa, mutat in alt oras, stat fara job cateva luni, angajat pe urma.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  60. #106

    Pentru o tableta isi povesteste omul toata viata 🙂

    Abia trecusem clasa a 10a si totul era misto. In clasa a 9a facusem spectacol in liceu si ii si convinsesem pe ai mei sa faca un credit cat 2 salarii de-ale lor impreuna ca sa-mi ia si mie o petarda de calculator. Era si aiurea sa fiu la mate-info intensiv info si sa ma joc pe calculator de buzunar acasa. La cat s-au chinuit cu creditul respectiv, ei folosesc si acum calculatorul ala (un athlon 1800+, vechi de 10 ani). Il pornesc dimineata la 7, peste o ora incep sa se joace solitaire si apoi il lasa pornit pana seara ca poate vine nepoata pe la ei si ar fi circ daca ar astepta o ora sa porneasca din nou pc-ul pe desene.
    Dar sa revenim in trecut. Ca orice pustan virgin de liceu, am suferit si din dragoste de ajunsesem sa ascult doar veritasaga si altii de te fac sa-ti tai venele. Norocul meu a fost ca peste un an am cunoscut-o pe actuala colega de apartament si mi-a trecut.
    Tot p-atunci mi-am dat seama ca in clasa cu mine erau doar minti luminate si ca ar trebui sa muncesc si eu mai mult. La naiba, eram inconjurat doar de olimpici nationali la mate, fizica si info si de campioni intergalactici la Starcraft sau Dota. Asa ca m-am apucat si eu de jocuri...
    Doar ca printr-a 11a am reusit performanta de a-l supara pe proful de mate cu refuzul de a merge la olimpiada (de, sportul imi oferea mai multe satisfactii 🙂 ), asa ca intr-a 11a si a 12a nu mi-am mai cumparat caiet de mate ca stateam la tabla la fiecare ora. Tot raul spre bine, datorita profului am reusit ca orice provincian care se respecta, si nu orice provincian, ci unul prahovean, sa vin la facultate "la capitala".
    Aici, la capitala, au urmat 5 ani frumosi in camin. Era misto sa traiesti cu 70-80 de lei pe saptamana (din care trebuia sa platesti niste utiliatati...), mancare de acasa care se termina miercuri seara si seri cu prietenii pe holul caminelor ca nu avea niciunul bani de mai mult. Si nici nu voiam sa ne ratam viata de studenti muncind, asa ca ne-am obisnuit cu saracia. Cel mai nasol era cand ieseam cu gagicile in oras (adica in Regie) si stateam pe doua sucuri si o portie de papanasi / cuplu. Asta era maximul desfatarii la "restaurant": papanasul.
    Un moment nasol a fost in anul 2, cand mi s-a stricat calculatorul carat cu multa truda de acasa. I se bulisera hdd-ul, sursa si mai caraia ceva prin el... Alt credit nu mai puteam sa-i conving pe ai mei sa faca, asa ca am imprumutat un pc de la cineva. Era o... chestie, la 1200 MHz cu 256MB RAM. Atunci am renuntat la cs si fife, dar cel mai grav era ca nu mergea nici pornachele pe ala. A fost oricum bun ca puteam sa-mi fac proiectele pentru facultate si ca puteam sa mai scriu pe blogspot (eram impotriva sistemului si nu voiam wordpress).
    In anul 3 i s-a facut mila sor-mii de mine si de ai mei, i-a acoperit creditele lu' taica-miu ca sa poata sa faca alt credit sa-mi ia laptop. Si cu laptopul ala am reusit incet incet sa fac si eu niste bani sa-mi iau un telefon cu care sa ma prezint mai "bine" la facultate. Toata lumea avea telefon cu android sau iphone 3g, iar aia bogatii aveau blackberry. Eu mi-am luat o prastie de motorola cu android care functiona doar cat vorbeam la el si cat trimiteam mesaje. Nu puteam sa-l folosesc la lecturat pe tron ca se bloca, asa ca tot eticheta de la solutia de curatat wc-ul era atractia.
    In anul 1 de master m-am angajat, farmecul vietii de camin a disparut treptat si pana la finalul anului 2 de master (acum 1 an jumate) deja nu mai suportam ideea de a imparti wc-ul cu altii. Asa ca acum impart wc-ul doar cu colega de apartament, ies cu prietenii din facultate si liceu la restaurant si mancam ceva mai mult decat papanasi, imi conduc masina luata din banii mei si, cel mai important, citesc zi de zi arhiblogul de pe un smartphone calumea, care nu se blocheaza, nu costa cat 3 salarii minime pe economie, nu este nokia (remember jucu), dar are windows phone pe el 😀 Doar ca, asa cum ma plangeam acum cateva zile ca imi tot iese din browser, parca ar merge mai bine o tableta cu wp 🙂

    Si scriind toata povestea asta, tocmai ce mi-am dat seama ca le datorez destul de multe alot mei. Asa ca maine, in loc sa ma duc cu o stica de vin la taica-miu sa bem ca i-a venit decizia de pensionare, o sa ma duc cu whiskey. Hell yeah!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  61. #107

    ioaii...2005. ultimul an de liceu, aveam vise de medicinista si viitor doctor de renume mondial. mi-am dat seama ca nu am nici o sansa, nu aveam spate si sustinere prea mare (maica-mea divortata, mai avea de tinut inca o fata in scoala dupa mine). Am dat la stiinte economice ca sa termin repede (sa ma pot angaja sa fac un ban), lucrat in facultate in call center. Acolo am avansat usor de la preluat apeluri la ceva taskuri mai frumoase (gen team leader, project manager). de aprope 4 ani ani mi-am schimabt jobul, lucrez intr-o companie mai mare pe un post bine platit. ma mir sincer cat de frumos s-au asezat lucrurile, pe plan personal am gasit omul la care visam si acusi aniversam un an de casnicie :).

    Thumb up 0 Thumb down 0

  62. In 4 octombrie 2005, fix de ziua mea, era prima mea zi de munca in Timisoara. Un salariu de 575 lei brut + bonuri. Nu visam la nimic. Venisem din Vatra Dornei doar ca sa scap dintr-un oras care murea incet..
    Acum, dupa noua ani, o firma falimentata si o caruta de probleme care decurg de aici am reusit sa ma ridic, sa-mi repun o afacere pe picioare si sa traiesc. Am o casnicie ce dureaza de 7 ani "fara reparatii" 🙂
    Practic am invatat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  63. #109

    Am evoluat treptat, catinel-catinel, dar sigur.
    Nu a fost intotdeauna usor, uneori parea ca bat pasul pe loc, dar nu e deloc cazul, daca ma gandesc la tot ce s-a intamplat de-a lungul ultimilor 9 ani. Acum cred ca m-am maturizat, sunt mai echilibrata si toate greselile intercalate cu reusite mai mari sau mai mici m-au ajutat sa ii inteleg mai bine si pe cei din jur. Pana la urma toti vrem sa crestem, sa fim fericiti, doar ca pentru unii vine de la sine, altii muncesc mai mult pentru asta. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  64. #110

    acum 9 ani credeam ca eu sunt cel mai important pe lumea asta 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  65. #111

    In 9 ani am trecut de la boboc de liceu care se incalta cu fesu' la Inginer Software.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  66. Acum 9 ani eram la colegiu în Franţa. Acum 7 ani eram slăbuţă. Acum 5 ani, am cunoscut cu adevărat ce înseamnă "dragostea". Acum 3 ani m-am mutat de la mami şi tati . Toate bune până aici , de atunci m-am îngrăşat, dar nu recunosc .. eu sunt o divă 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #113

      Aniela, bagă o poză să plângem și noi cu tine

      Thumb up 0 Thumb down 0

  67. #114

    82 de comentarii si inca nu am aflat ce facea Deby acum 9 ani :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #115

      "Acum 9 ani eram la colegiu în Franţa" e clar, n-ai vazut filme care au in titlu "college girl" ?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #116

      Debbie does Dallas

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #117

      @saint,

      iti dai seama ca, daca si semianalfabetii ajung la colegiu in Franta, unde poate ajunge un intelectual in Anglia?

      wtf, studii in franta si ai grija de .... persoana varstnice,

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Amber, nu mai ironiza, mai am chiar si carnetul de elev de pe atunci ..

      Thumb up 0 Thumb down 0

  68. Acum noua ani, fara o saptamana, mi-am pus pirostriile. Mi-am luat nevasta frumoasa, desteapta, pe care o iubesc si care mi-a daruit doi copii frumosi.

    Tot acum noua ani, lucram la Depozitul de Calculatoare, la dc-shop.ro, ca programator. In timpul liber (noptile si weekendurile) faceam situri si diverse bannere pentru diversi clienti. Mi-am schimbat angajatorul de fiecare data cand simteam ca nu mai am nimic de invatat si ca incep sa ma plafonez. Imi place mult domeniul in care lucrez, imi place sa ma informez tot timpul si sa lucrez cu ultimele tehnologii.

    Cu experienta, am inteles ca cel mai valoros lucru este timpul tau, cel pe care il petreci cu familia, prietenii sau uitandu-te pe pereti. De aceea, nu imi place sa ma cert cu prostii, sa incerc sa le explic ce e bine si ce e rau. Mi se pare o mare pierdere de timp si de energie, pe care as putea sa o consum facand lucruri mai utile mie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  69. #120

    Acum 9 ani mă angajam pentru prima dată la un loc de muncă serios, asta după vreo 6 ani de haiducie în "afaceri". Şi asta doar la insistenţele consoartei.
    După alţi 5 ani (care mi-au prins foarte bine) m-am reîntors la haiducia din mediul de afaceri. Şi înca haiducesc pe acolo şi acum.
    Cum a zis şi Eugen mai sus şi pe care ţin să-l felicit pentru destănuiri şi puterea de a merge mai departe, în ăştia 9 ani am realizat o fetiţă, o casă, o maşină (de fapt mai multe pe rând 😀 ), ceva concedii şi bineînţeles aproape 500 de comentarii pe blogul ăsta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  70. #121

    Acum 9 ani.... deschisesem deja ( ca parte dintr-o echipa, evident) primul hypermarket si eram implicat in reorganizarea din temelii a celei mai mari companii romanesti.
    Intre timp am mai deschis drumul a doua multinationale in Romania si am inceput cu cea de-a treia.
    Am creat, am muncit, am urcat si am coborat. Multe din lucrurile pe care le-am creeat sunt acum la indemana multor oameni din Romania, sunt produse pe care le cumpara saptamanal sau zilnic, lucrurile pe care le fac se vad instantaneu.
    Am vazut lumea. In lung si in lat.
    M-am insurat. Am facut doua fete frumoase.
    Am creat.
    Si mereu am avut la indemana cate un device, de la pc-ul facut de mine la tableta de azi.
    La multi ani! La mai multi ani!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  71. #122

    Acum 9 ani si un pic stateam in apartamentul fratelui meu si invatam, dupa care am cunoscut o minune de fata, am promovat un examen de admitere in profesie, minunea de fata mi-e acum sotia care mi-a oferit alte 2 minuni de fete si ne-am mutat de la apartament la casa cu curte, am facut si upgrade de la RATB la SUV-uri.

    Cu alte cuvinte am crescut in 9 ani de munca tot cat altii in 2 contracte cu statul sau o spaga de la Microsoft...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  72. #123

    Acum 9 ani... terminasem 5 ani de facultate intr-un oras micut de provincie si venisem in Bucuresti de trei luni... stateam in camin in Regie la un prieten (pentru ca nu-mi permiteam sa platesc o chirie), ma plimbam cu metroul fara o tinta anume, doar sa invat cat de cat zonele orasului si sa ma descurc sa ajung dintr-un punct in altul, trimiteam cateva zeci de CV-uri pe noapte (cand aveam acces la net de pe laptopul colegului de camera), mi-am cunoscut actuala sotie intr-o zi frumoasa zi de septembrie, mi-am gasit relativ repede primul job si am devenit independent financiar... ce sa mai, 2005 a fost un an interesant din multe puncte de vedere...

    Imi amintesc ca am vazut prima reclama PCGarage chiar in acea toamna a lui 2005, in Regie sau la podul Grozavesti, nu mai stiu exact... un banner sau un panou din acela mare stradal si ma gandeam ca numele e cam aiurea ales pt un magazin de calculatoare. Ma gandeam ca e mai degraba un service de calculatoare care vinde si componente noi sau sh, cum mai erau prin Regie. Bine, nu stiam eu atunci cum e cu magazinele online, nu cumparasem nimic online si mi se parea absolut aiurea ca nu poti vedea produsul inainte, nu poti vedea componentele intr-o vitrina si nu te poti inchina in fata lor ca la sfintele moaste.

    Mergeam prin magazinele IT clasice pe vremea aceea (ultra pro, depozitul de calculatoare, flamingo) ca la muzeu, pentru a vedea ce-a mai aparut nou sau cum arata o placa video care era de cateva ori mai scumpa decat calculatorul meu de atunci...

    Mai tarziu, prima mea comanda online a fost la PCGarage, in 2006, un monitor, pe care pana la urma nu l-am mai cumparat de la ei, intrucat nu il mai aveau in stoc si nici nu il mai puteau aduce. A doua comanda a fost tot la ei, finalizata de data asta, cel mai puternic calculator pe care il avusesem vreodata si pentru care stransesem ceva bani: un AMD Athlon x2 3600, cu 2 GB de memorie.

    Intre timp am plecat din Bucuresti, am o sotie minunata langa mine din acea toamna a lui 2005 si am realizat niste lucruri care atunci pareau imposibil de realizat sau oricum, extrem de indepartate.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  73. #124

    9 ani - dezvoltarea mea personala: trecerea la liceu, invatat chestii de informatica, invatat, invatat, invatat, facultate cu specializarea IT, invatat chestii de informatica/IT, invatat, invatat, invatat pana in ziua de azi cand sunt ultimul an si lucrez in domeniu la o multinationala foarte cunoscuta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  74. #125

    In 2006 am o prima neintelegere cu partenera de viata care duce la cutremur si schimbare de job in 2007, urmata de o noua schimbare in 2008. 2009 accident de masina si divort. Cel mai greu an din viata mea. 2009 in acelasi timp anul in care mi-am luat apartament. 2010 schimbat foaia si gasit actual loc de munca. 2011 intalnit partenera nou de viata. 2012 un an mai "slab" doar ajustari, a si am ajuns pe Olimp, un vis mai vechi. 2013 fiica mea Ilinca. 2014 o mica/mare avansare si anul nu s-a terminat inca. Ilinca zice mama si tata si zimbeste demential.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  75. #126

    Cu riscul de a nu ma incadra in povestirile frumoase de mai sus (pe unii ii respect din tot sufletul si, intr-adevar, trebuie sa fie model pt altii): acum 9 ani lucram la o firma, programator, totul era satisfacator. A urmat schimbarea, mutarea in alt oras, din dragoste si pt o oportunitate de job self-employed (cu sperante de full-employed) platit f bine. Cu siguranta n-as fi facut mutarea fara elementul dragoste. A fost bine si frumos, 3 ani. Cum mi s-a promis. Au fost ani in care ma simteam implinit. Implineam pana si cele mai absurde vise ale mamei. Ca doar si pe ea visezi s-o faci fericita, daca poti, nu? Pe urma, incet, s-a dus totul de rapa. Nu mai dau detalii, merge prost spre super prost.
    Dupa ce am citit postul ma gandeam "cum am crescut?", "am crescut?". Am cazut de fapt, asta e crudul adevar, avand in vedere si anumite refugii neortodoxe.
    Dar, daca as compara momentul 2005 cu momentul 2014, as vedea un copil si un adult trist. Daca asta e o crestere, poate ma incadrez. Cam asta e 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  76. #128

    9 ani? S-au schimbat multe. Am schimbat orasul ca sa fac o facultate decenta. Am terminat-o. Am realizat ca fost degeaba si ca tot prin ce stiam/facusem in particular o sa reusesc ceva. Si anul asta am reusit sa-mi iau si masina si casa. So it's not that bad. Ah da, si am pus vreo 25 kg.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  77. #129

    Acum 9 ani eram in liceu si credeam cu tarie ca viata e mai frumoasa in Franta. Mi se pusese mie pata si voiam neaparat sa plec. Faceam deja voluntariat prin diferite asociatii, am inceput sa muncesc si mai mult. Era vremea cand era uncool sa fii voluntar : "ce esti nebuna? muncesti pe gratis? numai fraierii ar putea face asa ceva". Au trecut anii si am dat examen de admitere la o "mare scoala" din Franta. Nu am intrat - nicio explicatie, nimic. Am aterizat la Drept in Romania, minunata scoala de indobitocire.
    M-am indragostit, sunt de 6 ani cu logodnicul meu si am decis sa ne incercam norocul "afara". Am plecat eu prima, la master in Franta. M-am lovit cu capul de pragul de sus, puternic: singuratate, bani fff putini (230 de euro pe luna pt TOATE cheltuielile), scoala grea, discriminare). Dar cum toate vin, asa si trec. A venit si el in Franta, lucram amandoi in domeniu cate 12 ore pe zi - sclavi. Nu stiu daca am evoluat, daca am luat deciziile bune, dar am reusit singura: fara parinti, fara curvasareala, fara pile. Am realizat ca cea importanta in viata e familia si sanatatea... restul sunt iluzii. Traiesc intr-o mansarda in Paris si nu vad lumina soarelui decat 2 zile pe saptamana. Ceva sigur trebuie sa se schimbe, in curand.

    Va urez tuturor vant bun in panze!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #130

      De două zile mi se zbate o manea pe creier -- habar n-ai cât de antipatic mi-e genul ăsta de muzică, dar n-am ce-i face, nu-s vinovat de gândurile care-mi vin. Eh, maneaua asta era... "Am gustat străinătatea... Emai parșivă ca moartea". :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  78. #131

    Acum noua ani stateam cu chirie intr-o garsoniera si faceam planuri sa-mi iau apartament. Lucram la o firma de leasing si doream sa schimb locul de munca. Acum stau cu chirie intr-o alta garsoniera si, desi imi permit un credit imobiliar, nu am niciun chef sa ma leg la cap cu rate la banca; prefer "libertatea" chiriei pentru moment. Lucrez la aceeasi firma (desi intr-o alta functie, mult mai interesanta) si nu am de gand sa-mi schimb locul de munca; mi-am deschis, in schimb, un srl-d, mai strang cativa bani si, daca totul merge bine, inchei cariera mea ca angajat intr-un an.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  79. #132

    In 9 ani am invatat sa ascult de nevasta-mea

    Thumb up 0 Thumb down 0

  80. #133

    Acum 9 ani ma desparteam de o fata cu care eram de 2 ani pentru ca venisem la facultate in Bucuresti iar ea a ramas acasa, aveam alte planuri cu fetele de aici . Acum 9 ani mama se imprumuta 100 $ la cineva sa pot face scoala de soferi si sa ma angajez ca sofer , eram anul 2 la facultate deja. Si azi ii multumesc personal persoanei care mi-a imprumutat mama cu bani. Ii multumesc zilnic fetei de care atunci m-am despartit pentru ca acum imi este sotie de 5 ani deja . Anul acela a fost plin de amintiri frumoase ca doar tocmai ce imi luasem permisul. Multe escapade doar noi 2 in alte orase, pe ascuns. Multe zile de vara muncite la vopsit garduri si turnat betoane doar pentru a strange 20 lei sa o pot duce iar undeva frumos cu masina mea. Multe drumuri facute la 3 dimineata in Doraly cu o duba scorojita ,fara servo, pentru 50 lei / cursa si o shaorma . Dar de banii aia imi mai luam si eu un tricou, ii mai luam si ei ceva de prin Niro. Cred ca a fost si primul an cand au lasat-o parintii sa plece la mare cu mine 🙂 Acum nu mai sunt sofer, avem o casa minunata, destul de multi bani si inca tanjim dupa perioada aia cand eram mult mai fericiti....

    Thumb up 0 Thumb down 0

  81. #134

    Multi IT-isti pe aici 🙂
    Pai acum 9 ani eram in primul an de facultate... Am inceput sa cresc... sa cresc... sa cresc.... pana cand m-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca am crescut prea mult, incepand sa iau atitudine.
    Dupa multa sudoare acum am revenit la cum eram in liceu deci as putea spune ca m-am intors de unde am plecat 😉 Sper cu ceva mai multa minte.
    In rest e bine, intotdeauna a fost.

    Fara tableta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  82. Nu am o poveste presarata cu greutati, drame, accidente, epifanii si turning-points. Am o poveste presarata cu greselile mele, pe care poate daca nu le-as fi facut nu as fi ajuns in puctul bun in care sunt azi. Nu am stat sa ma gandesc prea mult...

    Acum 9 ani... acum 9 ani stateam intr-o garsionera cu bulina impreuna cu prietena mea de atunci. Abia ma angajasem pe un post de consultant, crezand ca imi va fi mai bine decat pe amaratul post de programator pe care fusesem pana atunci. Mi-am dat seama ca a fost greseala mea, pentru ca munca de consultant nu s-a potrivit deloc cu caracterul meu (dar daca vreti detalii misto despre proiecte de IT in government... :)) ). Dupa un an de tristeti si sentimente de "ratat sadea" am renuntat si m-am intors la prima dragoste - programarea. Avantajul pe care l-am castigat a fost gandirea clientului (multi programatori n-au asta, de aici si aplicatiile urate, ne-ergonomice si ne-performante). Am evoluat #pebarbamea de la simplul junior la experimentatul care sunt azi.
    Intre timp am ajuns sa lucrez ca "software engineer" pentru o ditamai multinationala (am un A mare alb pe rosu pe legitimatie 😛 ) in care am invatat in doi ani cat in precedentii sapte; prietena de atunci m-a parasit (pentru alta femeie, lol) si acum sunt insurat bine-mersi si astept un baietel pe care am sa-l invat numai de bine.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  83. #137

    Acum 9 ani eram holtei ...macar teoretic (pentru ca sotia mea era deja prietena mea). Inca student (cu o gramada de timp liber) si fara copii. Acum casatorit cu doi copii (si o gramada de jucarii - le impartim) si cu putin timp liber personal.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  84. In 9ani am reusit sa strabat școala generala

    Thumb up 0 Thumb down 0

  85. #140

    acum noua ani intram in curte, inghesuiam 4-5 gaini intr-un sac si mana birjar dar deruland in fata filmul vietii mele care oricum arata la fel mereu si mereu aceiasi carciuma si aceiasi comanda, ajungem la performanta de saptamana trecuta cand am incaltat o vaca cu ciubote pe care i le-am legat cu sarma in picioare si am furat-o fara sa las vreun indiciu boierului.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  86. #141

    Acum noua ani locuiam intr-o garsoniera, copilul era inca la gradinita si faceam naveta la tara, profa de franceza. Satula de parinti imbecili, de frigul cumplit din scoala , dar mai ales de vazut zilnic copii munciti, abuzati si fara nici un viitor, in fata problemelor carora toti, de la autoritati locale, asistenti sociali la profesori ridicau din umeri, am hotarat ca, daca nu pot sa-ndrept eu lumea cu umarul, macar nu mai vreau sa vad. Am plecat la jumatatea anului scolar si am gasit o firma de publishing cu clienti francezi. Am intrat tehnoredactor pe cel mai plicticos proiect posibil, dar care-mi solicita cunostintele de franceza mai mult decat tot ce facusem pana atunci in invatamant.
    Acum am 2 proiecte pe mana, o casa in care incapem toti, 20 de kile in plus si un baiat in clasa a 8-a care m-a depasit in inaltime.
    Cred ca o sa revin din cand in cand sa mai citesc comentariul asta atunci cand mi se pare ca viata mea sucks 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  87. Acum 9 ani: nu aveam prietena, nu aveam job, nu aveam datorii, nu aveam rate, deci nu aveam probleme.
    Acuma am prietena, am job, deci am evoluat: am probleme. Macar datorii si rate nu am, dar este timp...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  88. #143

    Acum 9 ani faceam trecerea de la sat la oras, clasa a 5-a. Just sayin.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  89. #144

    acum 9 ani eram mai tanar cu 5 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #145

      Păi hotărăște-te, ori ești Moș Crăciun ori Făt Frumos...

      Thumb up 0 Thumb down 0

  90. #146

    Tinerete, tinerete! 🙂 In ultimii noua ani am imbatranit, am devenit pensionar, am devenit bunic si am descoperit tainele tehnologiei, acum ca am mai mult timp la dispozitie! Pot spune ca am devenit mai pasionat de ea decat nepotii mei! :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #147

      Nu vin ăia mici să-ți spună: Tataie, click pe fața aia zâmbitoare! :))
      Hai sănătate!

      Thumb up 0 Thumb down 0

  91. #148

    in 9 ani,am slabit vreo 50 kg, am pus inapoi vreo 25, dar am inteles cu ce se mananca o dieta sanatoasa. Si din astia 9 ani, 6 aproape is ocupati de facultate...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  92. #149

    Ba Arhi, as vrea sa te miste rau povestea mea ca imi doresc tableta aia.
    Acum 9 ani m-am angajat ca sofer la o firma, aveam o prietena cu 9 ani mai mare ca mine care voia copil, stateam cu parintii, nu iesisem din tara niciodata si fumam viceroy.
    Intre timp m-am despartit de acea fata si sunt cu o alta care este cu 7 ani mai mica decat mine, mi-a murit cel mai drag bunic, m-am inhamat la o casa in rate, am vazut toata europa si australia, mi-am dat demisia din functia de system adminsitrator de la aceeasi firma la care am inceput ca sofer si acum sunt freelancer pe grafic design.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  93. De la Dacă1300 la Zafira.
    De la tanar căsătorit la tătic fericit.
    De la trăit pe o zi pe alta, la economii în banca.
    De la chirie la proprietăți.
    O perioada în care m-am împlinit pe toate planurile.

    Sa nu credeți ça nu am trecut prin perioade grele sau foarte grele. Aleg sa nu îmi amintesc.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #151

      păi zi-le și pe-alea să avem și noi de ce râde :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  94. #152

    Acum 9 ani m-am mutat cu o gagică şi aşa de bine mi-a mers, că acum am alergie la orice formă de commitment :)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  95. #154

    34 acum, 25 atunci. Casatorit la 27, apartament (rate), masina, copil. Acum ca fac bilantul, s-au intamplat multe in ultimii 9 ani. Am uitat de caine, undeva intre apartament si masina.
    Profesional: same old shit, alta firma.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  96. #155

    Acum 9 ani am dat restart vietii mele.Aveam 27 de ani, am ramas fara sot, fara casa, fara serviciu, fara bani...De fapt, decizia de a ma desparti de sotul meu si despartirea in sine a generat restul de probleme care au urmat.In cateva luni, vreo 6,din care vreo 3 le-am hibernat la ai mei am reusit sa-mi gasesc un serviciu unde sunt si in ziua de azi si treptat, o casa (cu chirie, e adevarat).Restul au venit apoi de la sine desi a trebuit sa muncesc foarte mult, nu mai muncisem pentru altcineva niciodata pana atunci(aveam afacerea mea de la 20 de ani).Acum am acelasi serviciu, o casa si un alt sot.Totul a pornit de la decizia aceea din 2005 de a nu mai continua la fel cu tot ceea ce implica aceasta hotarare.Sunt intr-un fel mandra de mine , mai ales ca pentru ceea ce sunt acum nu a trebuit sa fac nici un fel de compromisuri.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #156

      Restart?! Un divorț e un restart?!
      Eu credeam că e în primul rând asumarea unor greșeli și responsabilități, dovadă reușita ta fără compromisuri de mai târziu... Restart nu există. E doar o continuare pe un lung drum al prizonierului. (citește nuvela Sonata Kreutzer de Tolstoi - e mică, în cîteva ore o dai gata)

      Thumb up 0 Thumb down 0

  97. Exact acum 9 ani?...
    Mă pregăteam (cam in aceeaşi perioadă) să cunun o pereche de tineri "neliniştiţi" şi încercam să le spun că, căsătoria nu este roz-bonbon cum cred ei. Şi-au dat seama de asta ceva mai târziu, când au apărut mici "probleme". 😛 😛

    Thumb up 0 Thumb down 0

  98. #162

    Pffuai!
    Au trecut nouă ani deja?

    În 2005 deja depănam amintirile primelor realizări din cariera mea şi mă bucuram de noua deschidere ce se anunţa. Încă mijeau zorile economiei care bubuia, iar noi totţi cei de atunci, eram în plin carusel de speranţe şi planuri de viitor.

    Posibilităţile îşi deschiseseră porţile şi noi băteam la porţile lor plini de încredere. Ne bucuram de absolut orice reuşită ca de prima iubire, adunam în noi imense energii şi planuri de viitor, only sky was the limit, iar treburile se aliniau în taskbar-uri precum meniurile din headerul WEB-Shopului PC Garage.

    Între timp am mai îmbătrânit, ne-am mai cizelat (conştient şi moral), am învăţat o mulţime de lucruri, iar azi pur si simplu nu avem cum să ne mai oprim din iureş. Face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi ne consumă fiecare moment, fiecare clipă de timp.

    Noroc cu Internetul şi cu facilităţile secolului XXI (cunoscătorii ştiu de ce!), pe care le regăsim prin intermediul unui click. Altfel nu ştiu de unde ne-am putea face unele cumpărături.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #163

      de la Crângași - găsești orice, trebuie să știi doar să întrebi :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #164

      @ Nea Ilie...â
      Been there. Done that...
      🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

  99. #165

    Acum 9 ani treceam clasa a 10-a si prietena dintr-a 9-a m-a parasit pentru altul. Eram un copil tont si urat. A trecut liceul, am inceput o facultate pe care nu am terminat-o si m-am angajat la stat intr-o meserie care nu imi place prea mult dar in care castig relativ ok. Dupa liceu m-am imprietenit cu actuala sotie, am avut si o perioada in care am stat separati dar intr-un final, de 3 ani suntem casatoriti si pentru asta nu imi pare rau. Am stat si inca stau cu chirie intr-o garsoniera, am ceva datorii de care ma cam chinui sa scap si nu-mi mai place jobul si stilul de viata actual. Nu mi-a placut matematica si alte asemenatoare, nu ma pricep foarte bine in IT, si tot ce am invatat in viata pana acum am cam facut-o de unul singur, poate mai incet decat as fi putut sau vrut si pentru asta imi cam pare rau.
    Vreau sa fac o schimbare in viata, sa castig ceva mai multi bani, sa fac ceva util si sa nu mai pierd timpul cu tot felul de tampenii, ceea ce pare foarte greu atunci cand te-ai obisnuit sa fii cam lenes. Dar sper sa-mi bag mintile in cap si sa reusesc pentru ca in varianta actuala nu se mai poate.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #166

      Există mult viitor în ăștia care stau cu chirie :)) Ți-o spune Mandea :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  100. #167

    Acum noua ani imi incepeam romanul si eram mort.
    Mort pentru femeia si copiii ei pentru care imi dadusem ultimii 7 ani de viata, ca sa-i cresc in siguranta si indestulare.
    Ea credea ca o insel drept urmare ma insela: pleca in fiecare seara pe la 7-8, gatita si aranjata ca o mare doamna, venea dimineata intre 7-8, se schimba si pleca la munca.
    Eu ii pazeam copiii sa nu se sperie noaptea, sa nu ramana nemancati samd.
    Copiii ma urau din cauza celor spuse de mama lor, varianta ei conta, a mea nici nu au aflat-o. Pentru ca nu voiam sa le spun ca mama lor se intersecteaza cu notiunea de curva.Dar eu aveam grija de ei.
    Am aflat pe pielea mea ce inseamna sa fii mort.
    Am terminat romanul dar nu l-am dat nimanui spre publicare, editurile ma jigneau cu cel 500 de lei pentru un debutant.
    Am considerat ca l-am scris in scop terapeutic.
    Am cunoscut-o pe iubita mea actuala, singura care m-a vizitat in spital cand m-am imbolnavit, destul de rau.
    Am iesit hotarat s-o ajut sa se gaseasca, ea este artist, pictorita. Astia au intotdeauna nevoie de unii ca mine (eu sunt Creative Director de meserie). Am avut doua slujbe intre timp, in doua companii de renume. Cu banii castigati am intretinut-o pe ea si parintii ei si am lasat-o sa se dezvolte cum voia ea, cum simtea ea.
    In timpul celei de -a doua slujbe m-am imbolnavit iar, am stat pe tusa un an jumate. Am dat in depresie. Acum ma ridic iar dar ea a trebuit sa munceasca ca ne intretina. Munceste si acum, picteaza mobila vintage dar are si primul ei proiect de designer interior.
    Zilele trecute tocmai imi spunea ca si-a dori o tableta ca sa poata sa arate cat de bine va arata orice obiect sau desen pus pe perete.
    Eu de-abia imi pornesc o afacere si nu am banii sa-i cumpar tableta pe care si-o doreste.

    Cum am crescut? Mi-am gasit locul intr-o familie si m-am impacat cu Dumnezeu.
    Am invatat cum sa-mi port crucea cu bucurie si seninatate.
    Toata viata mea am luptat pentru cauze straine, acum lupt ca oamenii pe care ii iubesc sa-si gaseasca linistea si armonia in Univers.

    Tableta ar fi inca o confirmare pentru prietena mea ca este pe calea cea buna.
    Si pe maini bune 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #168

      Interesantă evoluție...
      Am o singură remarcă de făcut, iar lucrul ăsta îl știu de la tata:
      Vinovat de stresul actual este cel care-a inventat cuvântul stress. Bunăoară, bunica n-a avut niciodată problema asta. Asta însemnând că definițiile celor mai păcătoase stări nu fac altceva decât să adauge încă o problemă la lista noastră.
      Eu unul nu cred în depresie și -- cu riscul de a deveni un fel de raduFConstantinescu --din acest motiv te încurajez la viață, la poftă de viață și la poftă de a-ți face viața spectaculoasă cu orice ocazie.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Exact d-aia mor oamenii. Pentru ca vine nea ionel de la scularie si ii zice "coie, depresia nu exista. stresu e numa in visele tale".
      bunica-ta nu avea stres pentru ca nu stia ce inseamna viata mai buna.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #170

      Nici felație nu știa ce însemna, dar asta nu însemna că n-o face :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • aici e o discutie complexa. Ce tre sa intelegi: depresia exista. Se trateaza cu pastile. Bune

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #172

      De ce m-aș băga eu în divagații pe subiectul ăsta când știu sigur că sunt muci?! Eu îi dădeam omului un șut în cur cu perspectiva unei abordări mai miserupiste. Când problema devine nasoală, te duci nene la specialist fără să-ți fixezi tu diagnosticul în capul tău. #numazic

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • pai da, dar cand vine Nea Ilie de la Sculărie si zice "ba, depresia nu exista" cum sa te duci? sa te faci de ras?
      😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #174

      Dacă ți se naște simțul penibilului doar din ce zice Mandea, e clar, nu ești depresiv! :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #175

      Pictor mobila vintage ? lasă si tu un site, mi se pare o meserie nobila.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  101. #176

    🙂 ...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  102. #179

    Cum am evoluat în 9 ani.
    Acum 9 ani pedalam un DHS cu ceva piese de Tohan, acum conduc un Nissan Altima 2.5
    Acum 9 ani eram angajat la un ziar de mare scandal și vedeam primul și necenzurate pozele cu Daniela Gyorfi, acum sunt angajat la o firmă de Marketing și susțin și afacerea de familie.
    Acum 9 ani încă scriam (poezie și proză) acum abia am timp să-mi semnez CEC-urile.
    Acum 9 ani locuiam în România, acum nu :((
    Acum 9 ani nu aveam niciun copil, acum am 3 băieți
    Acum 9 ani mă dădeam sporadic pe Kappa Chat, acum conduc proiecte sociale de mare anvergură
    Acum 9 ani nu mă durea nimic, acum simt cum mă macină durerile în fiecare noapte (dar asta e o poveste care nu-și are locul aici).
    Acum 9 ani, în timpul liber, făceam catering pentru o mare firmă din București, acum sun ca disperatul după o supă pe care câteodată nici n-am timp s-o mănânc.
    Acum 9 ani îmi vizitam părinții din Constanța cel puțin o dată pe lună, acum îi sun o dată pe săptămână iar de văzut nu sunt șanse prea curând și n-au fost în ultimii 4 ani :((
    Acum 9 ani ne mutam la o garsonieră în Cotroceni, acum o casă cu 3 dormitoare, sufragerie, dinning, bucătărie și laundry nu ne mai ajunge...
    Acum 9 ani luam trenul să văd muntele, acum doar ies din casă și fac câțiva pași în rezervație.
    Acum 9 ani citeam aproape toate știrile, inclusiv mondenități, azi mi se par penibile și nu citesc decât titluri de știri.
    Acum 9 ani aveam mai mult păr...
    Acum 9 ani purtam S, acum port L.
    Acum 9 ani mi-am luat o pereche de pantofi, cei mai scumpi pantofi din viața mea pe care-i am și-acum și sunt mândru de ei.
    Acum 9 ani învățam baze de date ca autodidact, azi conduc echipe și predau materii pe care nici nu le cunoșteam.
    Acum 9 ani aveam memorii proaspete despre tinerețe, acum încep să îmi fac planuri pentru pensii paralele.
    Acum 9 ani vizitam locul #3 ca frumusețe în topul saiturilor de turism, azi mi-e dor să văd Ferentari sau Palas.
    Acum 9 ani era 2005. Frumosul an 2005...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #180

      egg. got ya! :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #181

      Eggzackly!

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #182

      Bă, ce-am uitat...
      Acum 9 ani n-aveam tabletă, jucam remi cu nevastă-mea și vecinii.
      Acum 9 ani n-aveam telefon cu taci scrin, sunam de pe un Bosch căruia câteodată îi visez melodiile :))
      Acum 9 ani n-aveam tv inteligent, mă uitam la meci de pe un Eurocolor :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #183

      "acum abia am timp să-mi semnez CEC-urile"

      ocupatule care n-ai timp sa-ti semnezi cecurile, la articolul asta ai lasat 24 de comentarii.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #184

      Nu vin cec-urile în zilele în care comentăm pe arhiblog :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  103. #185

    9 ani, multe schimbari si beneficii: serviciu, garsoniera, serviciu, masina, teren, nevasta, apartament, serviciu, chirie, nevasta, copil, masina, apartament..

    cat despe pc garage, cel mai bun lucru la ei este oferta diversificata (foarte) si FILTRE excelente pentru produse
    am cumparat de multe ori, dar de cel putin 5 ori numai datorita existentei unor filtre "imposibile" la alte magazine, gen mp3 player cu radio/fara radio sau monitor cu tip panou ips/tn...
    ultima comanda este chiar de ieri, peste 2500 lei
    cautam un monitor ips si am cumparat si computer, daca tot eram pe acolo 🙂

    partea proasta in schimb sunt ofertele: indiferent de situatie (black f., aniversari, promotii..) foarte slabe in comparatie cu alte magazine online
    am o vaga impresie ca si acum va fi la fel: superoferta, dar daca cauti pe shopmania sau alt agregator, e printre cele mai ridicat pret..

    Thumb up 0 Thumb down 0

  104. #186

    In urma cu 9 ani ... consumam bere , acum beau tarie. Fumam un pachet de tigari pe zi, acum nu mai fumez. Am inceput o facultate pe care nu am terminat-o. Am inceput scoala de soferi categoria b, si am permis doar categoria a. Eram necasatorit, nu aveam prietena si acum am prietena si nu vreau sa au de casatorie. Aveam timp si nu aveam bani, acum nu am nici timp si nici bani. Stateam in Italia la Roma, in prezent in Romania intr-un oras lipsit de viata din judetul iasi. Imi cumparam primul laptop de pe pcgarage, acum am tableta. Acum noua ani vremea era naspa si azi e urat si ploua.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  105. #187

    Acum 9 ani eram un copil care isi petrecea juma' de zi in counter si fifa. Azi imi castig banii de buzunar ca freelancer (photoshop/illustrator/indesign).
    Pentru maica-mea e fix acelasi lucru - "toata ziua butonezi".

    p.s. am 18 ani.(pentru intelegerea contextului)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • poti sa imi spui ce faci efectiv?chiar ma intereseaza, vreau sa ma apuc de photoshop

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #189

      Pe odesk.com . E cel mai ok site din cate am incercat eu. Nu se castiga cine stie ce, depinde de proiect. 3-5$ pe ora la proiecte cu plata pe ora. Dar daca ai un proiect de 20$ pe care-l faci in 10 minute, e ceva.(mi s-a intamplat).
      Ce fac efectiv, orice se cere in photoshop/illustrator/indesign de dificultate medie sau o idee mai greu. Retusat poze nunti, luat poze in format .raw, modificate in PS, puse intr-un catalog de fashion in indesign, logo-uri in illustrator, bannere.
      p.s. Am comentat cu un e-mail la misto prima oara pe blog si acum am ajuns sa ma inscriu la un concurs cu acelasi e-mail. Sunt genial !! 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  106. 15 cm

    Thumb up 0 Thumb down 0

  107. #201

    Eu am crescut cu 1. Târziu, greu si cu minusuri dureroase pe drum, dar acum e plus 1. Si ce Unu! Pentru restul exista Mastercard. Sau Visa, nu contează... Da, chiar nu mai contează.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  108. #202

    @animaloo: stiu ca depresia se trateaza cu pastile bune. Mi-a explicat doctorita ca uneori fix asa cum ai nevoie de "ajutor chimic" ca sa-ti treaca raceala asa ai nevoie si de ajutor pentru a-ti trece depresia. Cu cat mai repede intelegi asta cu atat mai buna iti va fi viata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  109. #203

    @ nea Ilie dls
    Acum sunt acolo, cu bucurat de viata, cu minunare in fata micilor minuni zilnice. Am avut o zi perfecta cand am vazut cum imita socru'meu -care se considera lipsit de vlaga si neavand pentru ce trai- un alergator de viteza.
    Un om care pana acum 3 zile se tara ca un mosneag de 100+ ani.
    Doar pentru ca stam la cafea de vorba, zilnic si i-am inteles viata de "furnica".
    Care a crescut patru copii in 2 sisteme care nu l-au iertat cu nimic.
    Da, acest topic scoate cate ceva din noi, se pare 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #204

      Ăsta pune mesaje subliminale în blog :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  110. #205

    Acum 9 ani incepeam anul al doilea de facultate, o faculate de cibernetica cu o parte de IT si o parte de matematica+economie. Am incercat cat am putut de mult de evit domeniul IT, dintr-o pura incapatanare. Chiar si atunci, incepeam anul 2 cu un curs de Oracle database, caruia nu i-am dat nici o atentie, caci eu credeam ca sunt sanse 0 sa activez vreodata in industria IT. Iata-ma acum lucrand la aceasta companie, supriza! M-am ridicat, mult, din ce in ce mai mult, timp de 8 ani intr-o cariera ce necesita matematica multa si economie solida, m-am tot ridicat pana nu am mai avut unde, si m-am lovit de tavan. Si asa, am luat-o acum un an de la zero intr-ul domeniu de care am fugit timp de 8 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  111. #206

    Acum 9 ani, de fapt 10....am venit intr-o tara straina, unde nu cunosteam limba si ma asteptam sa le apara locuitorilor subtitrarea pe piept si am luat-o de la 0. Si cand spun 0 e zero. Poate sub zero. Cu limba, cu job, cu tot. Acum e bine, dar nu pot da sfaturi ca drumul ales de mine a fost cel mai bun. Am o familie, un job (dupa mai multe schimbate)....e si bine si e si rau. Daca as gasi ceva similar in Romania m-as intoarce si ieri. Nu-mi cereti motivele ca nu pot sa vi le dau. Probabil sunt prea sentimentala. Probabil in ciuda faptului ca am avut o copilarie grea am ales tot ce a fost mai frumos din ea, acel gen de frumos pe care eu nu-l gasesc aici pentru copilul meu. Si pe care eu l-am considerat educativ si ....frumos. De aceea imi si trimit copilul in fiecare vara sa stea cu bunicii. Ca sa nu uite radacinile.......

    Thumb up 0 Thumb down 0

  112. #207

    30 kg in plus, 2 copii, 1 nevasta - no more time for games QQ

    Thumb up 0 Thumb down 0

  113. #208

    Eram proaspat venit in "Bucale", asa cum zic provincialii.
    Invatasem 3 statii de metrou si apoi pentru ca programul imi permitea l-am luat la pas.
    Are lucruri frumoase nu zic nu. Si nu nu o sa laud Brasovul lasat in urma in detrimentul lui. Fiecare le are pe ale lui.
    Am schimbat 4 multinationale, din care 2 mari de tot. Am avansat salarial la 350% in 7 ani, m-am impovarat cu ceva credite, m-am despartit, mi-am gasit iubirea in persoana unui suflet pe care deja il stiam de 24 de ani dar nu avusesem ochi sa vad.
    Am trait pe "bani de rate"dar cu program flexibil si fericit si m-am intors apoi la multinationala unde mi-am dat demisia dupa o luna.
    M-am plimbat, mult mai putin ca altii dar am reusit pe langa sa vad tari sa intalnesc oameni minunati din zeci de tari (nu am fost in zeci de tari, ne adunam in cate una prin imprejurari) si am crescut de "zice mintea mea in gandul ei"...Esti fericit? Si nu, nu sunt. Din punct de vedere al utilitatii mele ca rasplata ca fac umbra acestei planete. Stiu, e semn de depresie, am facut psihologie. Eu consider de fapt ca am crescut in gandire si ca nu e eficient sa continui asa. Inca nu am un raspuns la intrebarea cum sa continui...stiu doar ca nu asa!
    Am inceput prin a pierde 10 kg de la inceputul anului pana acum din cele 30 castigate in ultimii 9 ani, prin a recunoste ca am o problema cu alcoolul si a imi pune serios problema de a pleca din tara asta.
    Sper sa imi ajut sotia artista sa reuseasca ceva decent pe afara, dupa care eu sa vad ce pica sa nu stau degeaba. Stiu sa dresez caini, stiu sa strang rahat dupa ei, stiu sa conduc echipe relativ mari de oameni, stiu ceva muzica, stiu sa sofez...daca nu spal morti, dau cu sapa si alte alea....De fapt f probabil o sa esuez tot intr-o mutinationala, dar m-am resemnat ca suntem mici si oricat crestem, tot atat de mici ramanem.

    "Data stelara 210-3-234. Acestea sunt calatoriile..."...deci despre ce vorbim aici? Ca am o garsoniera in Titan si o Ibiza de 6 ani? Si datorii de vreo 50 000 lei? Pffff...un Entrerprise SH macar sa ma simt si eu mijlociu asa cand mananc o ciorba de burta de maimuta interstelara pe al 7-alea inel a unei gauri negre inconjurat de romulani (nu de Rahova).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #209

      sigur, ai putea pune mana sa faci ceva pe cont propriu. dar de ce sa risti?:))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #210

      pai ala e planul...doar trebuie sa ma prind ce 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #211

      Cateodata trebuie efectiv "sa te arunci de pe pod" si dupa aceea sa-ti fauresti aripile.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #212

      @mihaela: la 34 de ani e mai greu. cred ca trebuia cu cateva poduri mai inainte. Dar sunt pe margine...si nu la propriu 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #213

      omule eu m-am aruncat de pe pod la 39.....si e ok

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #214

      nu chiar 39...erau 37 dar doi ani nu I-am pus...cat a fost greu consider ca nu au fost ani....e perioada de acomodare....n-a fost usor.....dar macar nu-ti mai da nimeni un sut in cur dupa un car de ani de munca

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #215

      @miha: da coordonatele gps ale podului... sa nu sar de pe ala gresit 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #216

      Cam greu cu podul ...vezi eu intotdeauna am visat sa fiu intr-o tara calda, daca se poate la cort cu doua iesiri. Si am nimerit in tara unde numai ADN-ul nu-mi ingheata in vene. Asa s-a nimerit. Eram proaspat disponibilizata dupa 17 ani de munca (in Romania unde altundeva?) in acelasi loc unde numai hamacul nu-mi lipsea la servici ca in rest pe acasa dadeam doar sa-mi amintesc unde sa fac o baie si sa-mi schimb o haina. Si intr-o zi s-a nimerit pe aceeasi lungime de unda un tip mustacios care s-a tinut de capul meu de n-am mai scapat si a zis ca sta cu mine ca sa salveze istoria altui mascul de pe planeta. Da.....si m-ambrobodit....dar cu bune si cu rele iete ca sunt de 11 ani cu el si tot nu ma lasa.
      Tot sper la tara aia calda dar inca nu cred ca am ajuns la podul ala.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  114. #217

    La cate comentarii vor fi (cred ca 9 sute), nu sunt io asa norocos sa iau o tableta 9 prin tragere la sorti. Cre ca nici 0,09 la suta nu am sanse. Asa ca scoate-ma de la extragerea ta 9, ca sa nu am tableta 9.
    Na! Le9vo!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  115. #218

    Acum 9 ani s-a nascut Lukluk. Are tableta, nu te deranja...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  116. Dupa 9 ani trag o linie pe arhiblog si spun asa: iaca, am pus in cui actoria, meseria de baza, am bagat ceva munci prin diverse televiziuni, m-am insurat, am o fetita....si tot citesc arhiblog, vad ca raman pe pozitii :)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  117. #220

    Acu 9 ani eram o pustoaica de liceu care credea ca le stie pe toate. Eram in tara noua, incercam din rasputeri sa-mi fac prieteni buni (amici cam aveam) si nu mai aveam rabdare sa treaca timpul necesar pentru asta. La liceu a fost frumos, am facut cam tot ce-ar trebui sa faca o domnisoara in liceu: multe chestii bune si mult mai multe prostii. Visam sa am intr-o zi o slujba la care sa-mi fie drag sa ma duc si o casuta frumoasa pe care s-o mobilez & decorez numai si numai dupa gustul meu. Am intrat la facultate unde-am vrut, dar nu stiam ce ma asteapta: 5 ani fara vacante in care sunt sigura ca mi-am scazut 10 ani din batranete. Mi-am cam f***t sanatatea pe care ma chinui si-acum s-o recuperez. Am terminat facultatea si am o diploma pe care i-am dat-o la maica-mea s-o tina de tablou. Am fost alaturi de un om in momente grele si tratamente de leucemie si-am fost la un pas de maritis. Nu s-a intamplat, multumesc lui Dumnezeu, ca nu stiam in ce m-as fi bagat. Am aflat in perioada aia ca am mai multi prieteni decat credeam si ei, impreuna cu parintii, m-au ajutat sa trec peste toate cu bine.
    Acum, dupa toate astea, am acele doua chestii pe care mi le-am dorit cel mai mult in copilarie si adolescenta: slujba frumoasa si casuta. Astept sa ajunga si vara-mea (care de fapt e mai mult sora-mea de vreun an) sa stea cu mine si sa-si inceapa si ea calatoria prin viata de liceu si faculta. Numa viza sa-i vina, ca in rest ne descurcam.

    Am invatat in acesti 9 ani foarte multe, dar cel mai important cred ca este faptul ca tre sa ai grija intai de tine si apoi de restul, ca daca tu nu esti ok fizic & mental atunci n-o sa-i fii de folos nimanui.

    Nu comentez pentru tableta, evident. Aveti povesti frumoase pe-aici.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #221

      chiar ca povesti frumoase. azi am fost foarte impresionat de voi...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #222

      Diulucu....vin si eu la nemtalaii vostri la un octoberfest.....te bagi? St.Jacobs market?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #223

      Ma bag daca nu-i weekend-ul asta. Weekend-ul asta chiar nu pot dar daca-i weekend-ul viitor pot sa vin si eu.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #224

      Este de pe 10 pana pe 18 octombrie.....am trimis un mail pentru tine la Senior......poate o sa-l citeasca si o sa ti-l retransmita.....

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #225

      Gata, ne-a pus seniorul in legatura. :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  118. Scuze Arhi, daca poti sterge unul dintre comentarii...imi face figuri laptopul...nu stiu exact!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  119. #228

    Acum 9 ani aveam fix 30 de anisori,fara rate la banca,independent finaciar,trageam tot ce prindeam,lipeam fibre dupa program pentru o multime retelele de cartier si undeva cam pe vremea asta am hotarat sa-mi iau lumea in cap la propriu.Am plecat din tara.
    In 9 ani mi-am pierdut aproape toti prietenii pe care-I aveam in Romania.Langa mine au ramas decat parintii mei si vreo 2 vecini.Veniturile anuale au fost din ce in ce mai mari insa si cheltuielile pe masura.Din cei 9 ani vreo 6 au fost aventura pura,Am calatorit sute de mii de kilometri,am trait in cca. 40 de orase din 7 tari,accidente rutiere,betii crunte,curve,petreceri,am condus pe ultimul drum oameni dragi mie,am castigat altii.Am renuntat la tigari dar am luat cateva kg. in plus.
    M-am insurat acum aproape 3 ani si ne-am multiplicat repede.Fiica noastra ne-a schimbat viata odata cu venirea ei pe lume.Am schimbat masini (gata cu 2 usi si cai multi acum avem 5 usi si portbagaj spatios),am construit o casa,am devenit expert in carucioare pt. copii,lapte praf,jucarii si mai nou urmaresc desene animate pe banda rulanta de 2 ori pe zi,dimineata la pranz si seara.Ma bate gandul sa ma restabilesc in Romania insa parca as mai pune una alta deoparte,nu pentru mine,pentru copchii.Pe la 80 ma bate gandul sa mai fac un baiat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #229

      uau, suntem de-o varsta, colega:)) te rog, te implor, uita de stabilit aici. dupa 1 luna de udrea, ponta, macovei, taxa pe stalp, taxa pe benzina pentru autostrazi dupa care nu mai facem autostrazi, ci drumuri express, o sa iti vina sa fugi. nu iti pedepsi copilul cu sistemul de invatamant de aici si nu iti pedepsi sanatatea cu spitalele din romania.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • in loc sa faci abdomene si sa te plangi de romania, ai putea sa faci ceva pentru tara asta!!

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #231

      Desi as vrea sa imbatranesc undeva in Las Galletas-Tenerife si sa mor intr-un catun cu peisaj bacovian din Normandia ma trage ata tot spre Bucurestiul unde m-am nascut.Sangele apa nu se face si crede-ma oricat de bine te realizezi afara,oricat de bine te-ai naturaliza tot strain ai sa te simti pentru ca asta esti,un strain.Exista probabilitatea sa imi vina sa fug in mai putin de o luna...iti povestesc peste vreo alti 9 ani.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #232

      Desi as vrea sa imbatranesc undeva in Las Galletas-Tenerife si sa mor intr-un catun cu peisaj bacovian din Normandia ma trage ata tot spre Bucurestiul unde m-am nascut.Sangele apa nu se face si crede-ma oricat de bine te realizezi afara,oricat de bine te-ai naturaliza tot strain ai sa te simti pentru ca asta esti,un strain.Exista probabilitatea sa imi vina sa fug din Ro. in mai putin de o luna...iti povestesc peste vreo alti 9 ani.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #233

      cand o sa iti vezi copilul umilit si tratat de un medic incompetent in lagarele mortii numite spitale de aici, o sa iti vina rapid sa pleci

      Thumb up 0 Thumb down 0

  120. #234

    Acum 9 ani terminam ASE-ul... intre timp mi-am dat seama de gresala si acum am terminat Universitatea de Marina

    Thumb up 0 Thumb down 0

  121. cum am evoluat? am plecat !

    nimic altceva nu mai conteaza

    Thumb up 0 Thumb down 0

  122. #236

    Acum 9 ani am crezut ca suntem o familie fericita, pe drumul cel ( mai ) bun spre implinirea unor vise ( material, vorbind ) pe care le aveam de ceva timp, si pentru care ne-am zbatut din 90, de cand am terminat facultatea. Acum 9 ani eram 3 in casa. Acum 4 ani am ramas doar 2; am cazut de unde eram ( pe toate planurile ) , am cunoscut disperarea in cea mai pura forma, am incercat sa ne revenim cat de cat . Baiatul a terminat facultatea anul asta, nesperat de bine, judecand prin cate a trecut, face acum un master si, cu greu, incercam sa zambim si sa privim inainte . Acum 9 ani nici nu visam ca vom ajunge ce-am ajuns. Vreau sa intorc timpul inapoi !!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  123. #237

    Intr-adevar,frumoase si interesante povesti!Sa mai faci de-astea si nu ma refer la concursuri!:-)

    Thumb up 0 Thumb down 0

  124. #238

    Ce carte interesantă ar ieşi cu toate mărturisirile astea de pe aici 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #239

      sa stii ca da. superbe. si da, incantat de cunostinta:)

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #240

      Cred ca vorbesc in numele multor comentatori: e pentru prima data cand ma destainui in fata unor necunoscuti, si poate ultima data, dar nu regret. Am zis.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  125. #241

    Acum 9 ani aveam 15 ani, începusem clasa a IX-a. Trecuse 4 ani de când murise taică-miu, lucrurile se liniștiseră cât de cât în familie, nu ne mai certam atât de des, doar nivelul financiar era la fel de jos, că principalul susținător nu mai era. Urmează anii de liceu, cu o Irina slabă de înger și ținta mișto-urilor fără ripostare. Aşa că m-am făcut frate cu dracu’ şi m-am băgat într-o gaşcă, notele au scăzut, chiulul a crescut, la fel şi consumul de alcool şi ţigări. N-a durat mult, m-au mirosit că nu-s de-a lor şi doar caut un grup în care să mă integrez.
    Calculator aveam din ’98, un 486, taică-miu fiind inginer, avea nevoie. Solitaire și muzică, atât știam. E și acum aruncat prin casă pe undeva. Descoperit internetul, mirc și messenger, stat prin internet-caffe-uri pe chat.
    Vara dinainte să trec clasa a XI-a fost maximă: primul prieten, primul job la o spălătorie de maşini (pentru că maică-mea nu înţelegea că sunt adolescentă şi am nevoie de bani să ies în oraş + nu avea bani să-mi dea), primul contact mai dur cu viaţa (am aflat ce-nseamnă să munceşti şi să fii obosit, mi-a fost propus un alt job, "să vii să lucrezi la mine la bar, dar e numai după ora 23... dar ai câştiga mult mai mulţi bani decât aici". Pierdut oportunitatea extraordinară de a mă prostitua la 16 ani. O declar nulă.) Prima păcăleală, primit 150 de lei pentru o lună de muncă. Pe urmă, pentru că acasă nu primeam înţelegerea de care aveam nevoie, m-am apropiat de biserică, am intrat în cor și a început o perioadă foarte frumoasă, pe care o s-o țin minte toată viața, asta și pentru că și am avut şansa unor preoţi extraordinari. Deşi credința mi-a trecut când am ajuns la facultate şi am dat de ştiinţă, încă sunt apropiată de comunitatea care vine la acea biserică, mă mai duc din când în când doar ca să-i văd și ei mă primesc de parcă ar fi o mare sărbătoare de fiecare dată.
    Ajunsă la facultatea de asistenţă socială "pentru că mie-mi place să ajut oameni", am avut un boom al dezvoltării personale şi profesionale. Am terminat a doua pe facultate, am făcut mult voluntariat, în fel şi fel de domenii: PR, trainer, IT, fel şi fel de job-uri. Mi-am luat primul laptop, din banii de bursă, pe care-l am și acum (HP 6720s, tare bun o fost), l-am pasat maică-mii, că mie mi-a pasat soră-mea al ei Toshiba. Aveam un iubit pasionat de tehnologie, schimba tefoane după telefoane, a fost printre primii care si-a luat iphone. În anul II îmi modam k800i-ul, schimbam soft-ul la cameră și temele. Acum un an am primit primul meu smartphone (deși sunt la curent cu tot ce apare, dar n-am avut bani să-mi iau). Acum am Htc Sensation, făcut root, cu 4.4 pe el.
    Încheiat a doua relaţie, zbuciumată şi nasoală, presărată cu agresivitate. Făcut pauză 2 ani. Primul master (inutil), al doilea master în curs (ceva mai util), angajată de 1 an în asistenţă socială, lucrez cu femei victime ale violenţei în familie şi la un spital de psihiatrie pentru copii. Mă gândesc la o schimbare pentru că văd şi aud prea multe lucruri pentru un suflet tânăr şi fără experienţă. În momentul acesta sunt la ani lumină de ce am fost. Mai echilibrată, am curaj să-mi susțin opiniile, am mai mult umor, am învățat să-i prețuiesc pe cei din jurul meu, sunt independentă financiar de 4 ani (cu pauză de un an) și se întrevede un viitor profesional foarte bun, un fel de “the world is your oyster”. Deși m-am gândit la o corporație în ultima vreme. Dar mai las decizia în stand-by :).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #242

      uau. aud niste povesti de la voi si ma bucur ENORM ca, macar asa am reusit sa ii cunosc mai bine pe unii dintre voi.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #243

      Laptop-ul de pe care scriu acum mi l-am cumparat la inceputul anului III, din bani de bursa. Pana atunci aveam ceva calculator mostenire de la fratele mai mare. De un an ma pregatesc sa imi cumpar un ultrabook, tot aman alegerea unuia si citind povestea ta mi-am dat seama ca e posibil sa fiu prea atasata emotional de rasnita asta :)) A propos, pari un om tare fain, chapeau!

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #244

      @Arana Da, si mie mi-e dor de laptop-ul meu, desi ma enerva ca mergea incet :D. Eu cred ca ar trebui sa fii mandra ca la 28 de ani (daca am calculat bine) te intreaba lumea la ce facultate esti. Inseamna ca "you are still on the market" ;). Multe calatorii si succese in continuare. Si liniste interioara 😉

      Thumb up 0 Thumb down 0

  126. #245

    Acum 9 ani mauitam ca prostul la porcariile pe care le debita deja iubitul nostru presedinte. Nu s-a schimbat nimic. Hai cu suspendarea! Hai mai repede noiembrie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  127. Acum noua ani eram intram in al optulea meu an de liceu. Cine spune ca viata de liceu e cea mai frumoasa, are dreptate. Mi-am dat seama de asta si am zis sa imi transform viata intr-un liceu....mai multe de fapt, pentru ca au fost trei. Am inceput mate-info, am contnuat cu economie si am terminat cu designer vestimentar:)) ...nu0i gluma , e viata mea... Deci, tristete mare , eram in ultimul an si din cauza presiunilor celor din jur sa termin odata bla bla bla...m=a pus dracul sa--i ascult si anul ala a fost maret...gratare in curtea liceului pana noaptea tarziu, betii ca=n povesti cu toti banii de manuale, de n-avem un creion la ora:)),,bla bla bla am luat bac-ul, stati linistiti:))

    Mama...as avea tot opt ani de scris pentru ca si viata de facultate e frumoasa si aici am inceput cu jurnalism, am continuat cu economie si geografie...dar n-am terminat...vor umra si altele pana termin una :))...Imi place sa invat, da. Dar o fac in felul meu, viata pentru mine nu este o competitie, finalul este acelasi pentru toti Kaput.

    Aaaa, povestirea celor noua ani pentru ecranul portabil...

    Am construt case, am renovat case, am reparat, am ajutat, am salvat vieti, am plans cand am pierdut pers dragi, am ras, am chelit, m-am plimbat, am vandut, am cumparat, am intalnit oameni minunati,

    Mama....am facut atatea lucruri ...sunt prea multe si nu ma pot dezlantui aici :))

    Viata e frumoasa cu bune si rele.
    Ne deplasam cu 30 km/secunda in jurul Soarelui si nimeni nu e constient de asta...pacat

    Mananc un mar de tara....ce aroma!!!!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  128. #247

    Foarte faine povesti!
    A mea e nici mai trista, nici mai vesela decat altele, e... din viata pur si simplu.
    Acu' 9 ani eram un naiv care facea bani, aveam 2 parinti care produceau si ei, o iubita misto cu familie bogata... apoi in 2006 a fost infernul... am facut niste alegeri proaste, am pierdut tot-tot, inclusiv casa parintilor... si cel mai nasol, am pierdut muuult din ce nu aveam. Adica... banii altora. Apoi tata a facut cancer si in 3 luni s-a dus, mama fara casa a plecat la munca in europa... eu am ramas intr-o chirie pe care nu o mai puteam plati, parasit de iubita... bagam un 100 de tarie dimineata in loc de cafea, sa ma anesteziez... am tinut-o asa 3 ani de zile pana cand am decis ca gata, trebuia sa fac ceva... cu legea pe urme, am taiat-o in Europa, unde am spalat pe jos la propriu vreo 8-10 luni si mancam ce vroiau altii sa arunce... am avut o revelatie, ca lucrurile nu mai pot continua asa... si m-am gandit unde sunt bani pe lumea asta 🙂 intre arabi si chinezi i-am alea pe ultimii... m-am imptumutat de banii pt bilet, si am plecat cu 1500 usd si cu... sperante 🙂 au trecut niste ani de atunci, le-am invatat limba, mi-am gasit o filipineza pe care o iubesc, stau intr-un oras mai misto ca-n Europa si ma apropii cu pasi repezi de primul milion... Fericit? Pt ce am realizat in ultimii ani, multumit... pentru ruinele din tara, pt mama care e acum in ospiciu in RO si pt mormantul tatei pe care nu il ingrijeste nimeni.. amarat... mi-e dor de cel care am fost, mi-e rusine pt cate am facut inainte, sunt multumit ca nu am innebunit... vreau sa fac bani si sunt singur, foarte singur, eu cu filipineza mea, intre milioane de oameni pe care nu ii inteleg, chiar daca le vb limba...
    Viata...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  129. #248

    Acum 9 ani eram in primul an de liceu (Intrand la un liceu care nu era tocmai pe placul meu), si aveam sa il cunosc pe un tip mai durduliu care se tinea dupa “fundul” meu. La scurt timp, m-am transferat la un alt liceu cu profil filologic (Uram matematica) si paremi-se ca i-am spulberat visele baiatului.
    Intamplarea face ca in 2012 sa ne reintalnim involuntar, si intamplarea si mai fericita face ca anul viitor sa ne casatorim 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  130. #249

    Pentru mine, anii dinaintea ultimilor 9 au fost aia plini de nebunie si de evenimente (facultate+2 joburi+copil in acelasi timp), pe urma primul job cumsecade cu bani decenti, prima noastra casa, etc. Ultimii 9 ani au fost, in mare, linistiti si asezati, ne-am mutat intr-o casa mai confortabila, am in sfarsit curte si am putut sa-mi pun rosii si sa-mi iau caine (chestii dupa care tanjeam de cand am plecat de la ai mei de acasa), profesional vorbind am ajuns intr-un punct relativ multumitor (jobul nu e plicticos, dimpotriva, destul de creativ, programul e in regula si venitul e decent).
    Cea mai trista chestie care mi s-a intamplat in ultimii 9 ani a fost ca l-am pierdut pe taica-meu, cu care am avut o relatie foarte apropiata.
    Si cea mai senzationala chestie din ultimii 9 ani si din viata mea, de altfel, e ca prunul care ni se incurca printre picioare mie si lui taica-su acum ceva ani a crescut intr-un om foarte cool si misto, un om cu care ai ce vorbi, o persoana pe care o respect si de la care am ajuns eu sa invat diverse 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #250

      Evident, mai sus voiam sa scriu pruncul, nu prunul (desi am si un prun misto in curte, care de vreo 2 ani incoace face fructe serioase, cu ala inca nu am ajuns sa ma conversez)
      😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  131. #251

    Cred ca evolutia a fost destul de previzibila, m-am cumintit, mi-am gasit soata, i-am facut 2 copii si pot spune ca scriu din ce in ce mai multe linii de cod in fiecare zi! :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  132. #252

    Acum 9 ani eram un patronas prosper in Brasov ,treaba mergea totul părea ok ...pana am cunoscut o curvulita , femeia unuia Costică ,necalificat (28) ...am lăsat totul si am plecat cu ea in Grecia...
    Azi sunt betiv , beau un kil de uzo pe zi ... Curva a păcat toți banii ... Dacă erai si tu bărbat adevărat Costică ....

    Thumb up 0 Thumb down 0

  133. #253

    Acum noua ani eram studenta. Renuntasem la un an facut la Facultatea de Drept si ma indreptam victorios spre un nou inceput la Facultatea de Litere. Intre timp s-au intamplat multe. Am absolvit facultatea, mi-am dat seama ca nu vreau sa raman in invatamant si m-am angajat receptionera la un hotel destul de bine cotat din Cluj. Practic, viata mea profesionala a inceput acolo. Desi jobul era mediocru prin natura sa, am invatat enorm acolo, am cunoscut oameni, m-am confruntat cu situatii, m-am dezvoltat mult din toate punctele de vedere. Am plecat peste un an jumatate mai departe in calatorie, am mai schimbat doua joburi pana sa-l prind pe actualul, m-am casatorit cu barbatul vietii mele si am inceput sa explorez si mai mult lumea.
    Actualul job mi-a adus multe provocari. Am plans si am muncit aici cat nu credeam ca voi face in doua vieti. Am pornit de la a aranja dosare in departamentul de Resurse Umane si am ajuns sa escaladez departamentul de Marketing, sa construiesc un site important, sa scriu pentru publicatii si oameni valorosi, sa tin prezentari in fata a cateva sute de studenti, sa organizez evenimente pentru cateva sute de persoane, sa mobilizez o forta pentru niste evenimente caritabile de care ma simt extrem de mandra, etc. Am facut destule, atat de multe ca nici eu nu mi le amintesc dar pot spune cu mandrie ca am bifat profesional cateva obiective importante.
    Dupa noua ani, daca stau sa analizez in detaliu motivele pentru care ma simt cea mai mandra de mine, constat cu stupoare ca nu sunt cele profesionale. Zic cu stupoare pentru ca mi-am dorit o cariera, am visat o cariera si am muncit ca sa am o cariera.
    Din fericire, nu cariera ma implineste. Ma implineste barbatul meu care ma iubeste si ma pretuieste si ma implineste fetita pe care o port in burta si pentru care urmeaza sa renunt cu zambetul pe buze la stradanii goale in incercarea de a ajunge pe culmi. Realizez cu mandrie ca am ajuns deja pe culmi si ca sunt mult altfel (si altele) decat imi imaginam cand eram mult mai tanara.
    Asadar, ce pot sa spun cert e ca ultimii noua ani mi-au schimbat perspectiva despre viata. E mai grea dar eu o vad mai roz.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  134. #254

    Eram un bobocel in liceu, acum nu mai sunt in liceu :))
    Abia imi cumparase maicamea un desktop pe care sa pot invata, urmand sa achit eu ratele din banii stransi si ajutorul de orfan de la liceu pentru ca il pierdusem recent pe tatal meu.
    Eram cea mai negativista persoana, credeam ca banii sunt rai, oamenii care au bani sunt rai, toti fura, toti sunt impotriva mea si a mamei si nu aveam nici un plan de viitor ci doar cum sa mai trecem si de ziua aia.
    De vreo 5 ani incoace am trecut prin mai multe joburi si combinatii, fac ce-mi place, parca totul s-a luminat si pot face orice imi trece prin minte, m-am dezvoltat si financiar si mental etc. am planuri cu duiumul si astept cu nerabdare ziua de maine!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  135. Eram un pitic, grasut putin si urat. M-a lovit pubertatea, cica sunt mai frumos acum, am 1.85 si am putina burta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  136. #256

    Pai ultimii 9 ani la mine au aratat cam asa, am muncit din greu si am visat la anii linistiti de pensie, a venit si pensia si aproape am facut atac de cord cand am vazut primul talon de pensie, dar acum m-am calmat si m-am transformat incet incet in vegetariana, si cel mai important am descoperit tainele tehnologiei moderne sub instruirea copiilor mei intrand in posesia unui calculator prea incet pentru ei, dar perfect pentru mine. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  137. #257

    Acum 9 ani aniversam 1 an de cand am murit. La propriu. Una bucata Dacie 1310, una bucata cauciuc romanesc, una bucata explozie, la care adaugi una bucata aruncare cu masina in sant si gata, accident soldat cu 2 raniti grav, eu in coma, tata viu, dar atins rau. M-am trezit, pot spune fara clisee sau kitschuri, ca pasarea aia de-si da foc ca sa mai traiasca odata 😛 Si mi-am luat viata de la capat, a trebuit sa reinvat sa merg singur, sa vorbesc, sa am incredere in mine si alte din astea care ni se par normale cand le inveti de mic. Dar am reusit, am trecut peste chelia care a plecat cu jumate din parul meu la 20 de ani, am trecut peste cele 120 de kile care s-au adunat in cele 3 luni de imobilizare, peste rautatile romanilor care ma vedeau in carje (da, romanii is rautaciosi cu cei invalizi). Am trecut peste toate, mi-am gasit Cosanzeana si ne-am casatorit. Se fac 8 ani anul asta, acusi in noiembrie. Am avut o evolutie gen ''from rags to riches'', din somer angajat, din singur, casatorit. Am avut si ceva bafta chioara, am castigat un notebook la o promotie de prezervative, o excursie la munte la o ciocolata, alta excursie la munte cand mi-am pus cablu tv, din astea mici. Dar ideea de baza e ca am murit si am renascut, deci zic ca e o evolutie, nu? Cati se pot lauda cu asta?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  138. Acum 9 ani cumparase sora-mea primul calculator, o bomba. Ne certam sa nu umble fi-mea pe el (avea vreo 5 ani), sora-mea il parola mereu, eu ma prindeam ce parola are si lasam copilul sa se joace. Ce vremuri!
    Acum noua ani ma certam cu doctorii din Spitalul Bagdasar, intelesesem ce boala grava are copilul meu si incercam solutii mai putin drastice decat un ifos de moment de-al lor.
    Intre timp fata mea a crescut, e la fel de grav bolnava, dar merge pe profil de info. Eu am crescut, m-am dezvolat, am prins curaj, mai multe functii, avans in bani. Un cuantum de rahat daca iei in calcul o bunica si doi parinti bolnavi, un copil bun, dar cu probleme.
    Mah, uite, daca stau si le scriu asa pe scurt, mi se pare ca am viata grea, dar merge. Respiram. Ne dezvoltam.
    Cand am vazut lenovo m-am gandit la tata, care abia a invatat si el sa dea cu degetul pe o tableta ieftina ca sa mai citeasca una-alta romane, dar nu-i bai. O sa castig tableta si o voi da urmatorului clasat. Pentru ca ma dezvolt. Si-mi merge 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

  139. #259

    Acum 9 ani eram student ultimul an in provincie, am venit in bucuresti pentru ca erau mai multe perspective de angajare. Imi amintesc cu groaza de garsoniera chibrit din drumul taberei, de chinul de a ajunge la job-ul in Pipera, dupa ce mergeam pe jos 4 statii de autobuz, si dupa ce schimbam 2 metrouri ... asta pentru un salariu care imi ajungea pentru chirie si câteva pungi de spaghete si parizer. Ala a fost cel mai deprimant an din viata, singur intr-un oras mare, bani putini dar a fost anul in care am invatat sa gatesc de la ficatei la orez pana la gogosi ..
    Anii au trecut, sunt mulțumit de cum am evoluat profesional, mai trebuie sa îmbunătățesc partea sentimentala dar asta e alta poveste.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  140. #260

    Acum 9 ani eram in liceu, numai ce imi revenisem dupa pierderea unei persoane dragi. Am fost la cel mai bun liceu din zona, am facut baschet de performanta si am reusit sa iau examenul de admitere la facultate, desi mi se spunea insistent ca n-o sa reusesc nimic in viata.

    Am avut un job stabil, dar am inceput sa regret alegerea profesionala facuta, iar 2012 a fost cel mai greu an din viata mea. Am pierdut-o pe cea care mi-a fost cea mai apropiata sufleteste, am vazut ce inseamna chin adevarat, jobul s-a dus naibii, banii s-au evaporat, la fel si o parte din prieteni.

    Anul acesta am luat-o de la capat, cu ce mi-a mai ramas din familie, cu o iubita misto, prieteni mai putini dar buni, intr-un domeniu in care pregatirea dureaza cat o facultate si jumatate.
    Sper sa merite.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  141. #261

    Mi-a luat ceva timp să citesc comentariile de la articolul ăsta -- între noi fie spus, eu citesc Arhiblog și pentru comentarii -- și am constatat că toți, dar absolut toți, chiar dacă suntem din generații diferite devenim nostalgici când vine vorba să povestim amintiri. Unii mai galeși ca alții, ne prefacem că ni se rupe de trecerea timpului dar recunoaștem fără să vrem că în ăștia 9 ani am mușcat din plin din amărăciuni sau bucurii, că ne-am transformat în ceva, am pierdut sau câștigat câte ceva, așadar am trăit din plin. N-am văzut unul să zică "eu sunt la fel ca acum 9 ani", toți am făcut exercițiul ăsta al evoluției iar PC Garage ar trebui să fie mândri că au ales o astfel de întrebare care a bătut ușor în cutia cu amintiri. Ce să zic, la mulți ani tuturor, la mulți ani PC Garage, să ne vedem cu bine la majorat :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  142. Hmm 9 ani, imi vine greu sa ma gandesc. Aveam 18 ani si erau un pustan ce s-a lovit de un job unde se faceau bani, la vremea aia "produceam" pe zi 400-450 ron, mult pentru un mucos ce busea toti banii in haine, cluburi si doua masini.
    Insa fara acea perioada nu as fi putut sa fiu omul de acum, nu as fi putut sa ma lovesc niciodata de realitate si sa pic ca mai apoi sa ma pot maturiza si sa ma ridic prin munca.
    Dupa acel job au urmat 5 ani de anonimat, boschetareala si taximetrie (tot pe atunci m-am apucat de blog prin 2008 prima data). Eram bo$$, aveam masina si eram patron, apoi am crescut si am zis ca nu asta e directia pe care o vreau, nu vreau sa fiu un nimeni si un nea Giga de la taxi X. Asa ca am facut ceva ce putini romani ar avea tupeul sa o faca, mi-am retras licenta taxi si mi-am luat un job ca agent door to door. Job-ul asta mi-a aratat pe ce cale vreau sa merg, m-a dezvoltat si mi-a deschis capul vorbind zilnic cu zeci de oameni. M-am daruit, am zis ca trebuie neaparat sa am succes daca am riscat sa imi misc fundul din masina si sa nu o mai ard patron. Pentru ca m-am dedicat am si promovat, dupa promovare a inceput si cresterea mea profesionala. Acum sunt coordonator de 3 ani, am crescut incat sa fiu printre cei mai buni din companie. Urmeaza cu ajutorul lui dumnezeu ca luna aceasta sa devin proprietar de apartament, apoi o nunta si copii. Daca nu as fi avut tupeul sa ma duc spre munca de jos si sa ma maturizez dupa acea cadere, acum nu as fi fost aici, nu as avea un salariu decent, nu as fi fost eu omul. Am 27 de ani si ma simt mai capabil ca oricand, imi multumesc zilnic ca am fost un mic cretin cand eram mic, altfel riscam sa fiu cretin si acum.
    Poate nu pot fi judecat ca aveam comportament de "smecher" ca aveam doar 18 ani insa sunt sigur ca daca nu sufeream atunci, as fi suferit acum prin vreo puscarie pentru diverse combinatii.

    9 ani tata, cred ca is cei mai caracteristici ani, inainte sa ma apuc sa comentez nu am realizat ca aceasta perioada chiar a avut un impact major asupra mea, abia cand am inceput sa scriu rand cu rand!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  143. #263

    In ultimi 9 ani, am facut multe lucruri iesite din tiparele acestei tari(mutat singur fara a fi constrans, vizitat cateva tari straine in defavoarea achizitionarii unui iphone, mers la munte in loc de mare s.a.m.d)... m-am mutat singur (asta e una din marile realizari care le poate avea un tanar de 20 de ani), am terminat ca tot romanul o facultate, mi-am gasit cateva locuri de munca in domenii total necunoscute de mine, dupa care m-am hotarat sa imi urmez visul de a deveni profesor de matematica, iar in ultimi 5 ani asta am facut. PS: Bine-nteles astea sunt ideile principale, nu cred ca merita mentionate cele secundare.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  144. #264

    Acum 9 ani terminam facultatea cu ganduri mare de a schimba lumea si perceptiile asupra Romaniei. Tot atunci m-am angajat si am experimentat realitatile sociale si economice: salariu platit pe bucati, bonuri de masa care ba veneau ba lipseau sau colegi care stiau ei mai bine ce fel de om sunt si ca atentez la pozitiile lor. Dupa 10 luni m-am angajat la o multinationala. Apoi m-am casatorit si am pus-o si de doi copii. Primul nascut la un spital de stat (scapand ca prin minune de o infectie ce a dus la inchiderea temporara a sectiei), al doilea la particular. Ce-am invatat: cel mai greu este sa lucrezi cu oameni, iar daca vrei sa realizezi ceva, trebuie sa ai o atitudine proactiva. Sa stai sa astepti sa iti fie bine, nu merge. Nu ma gandesc ce ar fi fost daca... (e pierdere de timp), ci cum sa fac ca urmatorii noua ani sa reprezinte un progres in plan personal. Familia e singurul lucru ce ma intereseaza, in rest, toate pleaca...
    Apreciez initiativa, din cand in cand avem nevoie de o introspectie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  145. #265

    Foarte misto initiativa celor de la PCGarage! Cred ca cel putin 50% din toti cei care comentam aici nu ne-am pus intrebarea asta din perioada anilor 90 cand era la moda aia cu "ce-ai facut in ultimii 5ani".:-) Eu aveam 27... ce vremuri...nu tu sot,nu tu copii,nu rate,nu griji, nu stres- stau acu si ma-ntreb cum dracu am supravietuit asa coclit atatia ani? Si-am tinut-o asa pana la 32 cand am hotarat ca tre' schimbat ceva! E de-atunci si pana acu la 36 le-am "recuperat" pe toate...m-am mutat din orasul in care locuiam cu chirie in altul(tot cu chirie),mi-am cunoscut sotul care dupa o luna m-a cerut de nevasta(ce-o fi fost in capu'lui nu stiu da'nici in al meu cand am raspuns afirmativ-eram genu' ala "barbatii e porci"nu luam nici unu acasa ),apoi am urmat tiparul deja clasic: rata la banca,cumparat "acoperis de-asupra capului", renovat, mutat, exercitii multe (vreo 2 ani ) pana sa apara copilasul iar de cand s-a nascut mototoala asta mica...totul graviteaza in jurul ei. PS:din noiembrie 2008 te citesc si tin minte c-am ajuns aici cautand pe google ceva legat de croaziere(eram cu niste colegi de facultate la o bere si ne imaginam ce-am face cu potul cel mare de la loto:-))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  146. #267

    Banat....Ardeal...dureaza ce atata graba!:-)

    Thumb up 0 Thumb down 0

  147. #269

    Haha, ăsta e post servit. Am crescut pe Arhiblog în ultimii 9 ani, cum altcumva (știu că e blog de 7+ dar mă amuză tema).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #270

      oh da. tu esti una din minorele vechi. cealalta e Alle Oancea.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  148. #271

    Acum 9 ani pare ca a fost acum 3287 de zile, atat de greu imi este sa-mi aduc aminte ce invarteam atunci.
    Cred ca aveam primul computer personal luat de la Ultra PRO Computers. Firma ce avea sa se desfiinteze astfel fiind nevoit sa incep sa-mi fac singur "revizia" in computer atunci cand aveam cate o problema, dar asta deja este alta discutie 🙂
    Eram la liceu si singurul lucru ce ma facea atunci sa vin acasa intr-un suflet era computerul si ale sale "secrete". Nu stiam de tainele internetului si locurile in care poti sa te dai cu barca (navigand). Ma duceam la colegii din oras sa fac cate un CD cu jocuri/muzica, prea putin cu filme. Ne strangeam la mine acasa (in provincie) si jucam FIFA 05/FIFA 07 cate doi pe aceeasi tastatura 😀 Unu` era cu suturile celalalt cu sagetile. Undeva la 10 insi stateam la rand ca sa jucam in Tournament. Apoi am auzit de Counter Strike si cum eu nu eram prea pasionat de joc, nu prea mai prindeam loc la PC din cauza prietenilor innebuniti dupa joc :)))))
    In perioada aceea tin minte ca am spart un geam aruncand cu mouse-ul (ce am avut la indemana) din cauza ca nu treceam la NFS Underground, pare-mi-se, la o cursa spre final. Am avut interdictie la PC o perioada de timp 😀
    Intre timp, frate-meu cu mult mai mare decat mine ca varsta a inceput sa se simta atras de ceea ce oferea PC-ul si astfel ca am fost dat deoparte de tot de calculatorul meu iubit de catre cei pe care i-am invatat sa umble pe el :)))
    Astfel a venit al doilea PC marca inregistrata Dumitrescu si am pornit reteaua intre calculatoare la tara (in provincie). De aici a inceput distractia si atractia mea din ziua de azi de tehnologie, calculatoare, sisteme, electronice.
    Pot sa spun ca acum 9 ani am dobandit microbul electronicii si astazi sunt "serif la mine-n sat", cum parca spune si o melodie (just kidding).

    Oricum, in tot acest timp nu am uitat sa jucam "fifa" si in viata reala. Simt ca tehnologia din ziua de azi ne fura prea mult timp ca sa mai facem si lucrurile ce odata erau nelipsite din viata copilului.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  149. #272

    Hai să le zic și aiz, de ziua lor, La mulți ani!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  150. #273

    in comparatie cu acum 9 ani de zile duc o viata mult mai sanatoase, nu mai fumez, fac mai mult sport, mananc mai sanatos si am un job mult mai bun...in ultimii noua ani am avut parte numai de lucuri frumoase...atitudinea conteaza

    Thumb up 0 Thumb down 0

  151. #274

    Am recitit postarile oamenilor si, cu toate ca nu vroiam, am decis sa va impartasesc ultimii 9 ani din viata mea, ca un addendum la ce am scris mai sus. Tot accidentul ala a fost catalizatorul care a pus in miscare un mecanism ce mi-a dat viata peste cap. Cum am zis mai sus, am trecut cu brio peste hop-ul asta urias ce m-a lovit in plin la 14 ani, dar nu stiam ca viata mai are ceva pentru mine. La fix 4 ani dupa accident a murit sora-mea. Avea 21 de ani. O moarte stupida : infarct miocardic. Eu eram la Bucuresti, venisem sa imi depun dosarul de cazare la facultate, si ma suna tata pe la 10 noaptea si-mi zice ''Hai acasa c-o murit sora-ta''. Atat. Nici nu mai stiu cum am ajuns la gara, nu-mi amintesc drumul ( is 8 ore pana la BT) stiu doar ca am plans ca un apucat si am retrait fiecare amintire in care aparea si sora-mea. Am ingropat-o si, pentru prima data, l-am acuzat pe Doamne-Doamne ca e nedrept si bulangiu. Toata viata mea parea ca nu mai are sens, una e sa iti moara un parinte, si alta e sa moara sor-ta cu 2 ani mai mare ca tine. Am inceput sa caut explicatii si motive, evident, le cautam in baruri si tutun, pana cand am dat peste un preot care mi-a zis ''Dumnezeu stie de ce face toate astea''. Acuma, vorba asta n-ar fi insemnat nimic daca l-as fi cunoscut pe parintele acel, dar tocmai faptul ca un necunoscut a privit in mine, mi-a vazut drama si mi-a zis vorba aia, m-a rascolit cumplit. Sosit in Bucuresti, cu bagaje, singur, am coborat din tren si imi venea sa plang. Una, pentru ca tocmai murise sora-mea, a doua, pentru ca habar nu aveam ce vreau sa fac cu mine aici. Am scris si o scrisoare pt sora-mea, e pe facebook-ul meu. Timpul a trecut, ca asta face el, si sora-mea a ramas acolo undeva in amintirile mele. Cum am zis mai sus, mi-am gasit Consanzeana si ne-am luat, nunta a fost mica dar perfecta, iar viata mea parea ca reintra pe cursul ala bun. Pana anul trecut, in ianuarie, pe 30 ca sa fiu exact, cand ma duceam la o manastire la slujba Sfintilor 3 Ierarhi si ma suna tata de dimineata. Eram in metrou si i-am dat ocupat. L-am sunat cand am iesit la suprafata si mi-a zis doar 2 cuvinte ''e gata''. Stiam ca mama era in spital, stiam ca diabetul a transformat-o in leguma, dar nu ma asteptam sa moara... si a murit. Am mers la slujba acea si am cantat printre lacrimi, de m-au intrebat toti ce am patit. Era greu sa ma abtin. Acuma, socul cel mare a fost ca nu stiam ce trebuie sa fac, vedeti voi, la sora mea se ocupase mama de tot, iar acum ca murise mama, nu aveam pe cine sa mai intreb. Am avut noroc, sa zic asa, de niste preoti adevarati, cum nu am mai gasit nicaieri prin tara, care m-au indrumat. Prieteni adevarati care au plans cu mine, nu pentru ca o stiau pe mama, ci pentru ca plangeam eu. Rar asa ceva! Mai am o sora si un frate, mai mari, care nici nu au dat un telefon sa zica ''condoleante'' macar, de parca nu murise si mama lor. Asta m-a consumat mai tare decat faptul ca mama plecase. A trecut un an si ceva de atunci, iarasi viata mea parea ca merge pe drumul cel bun. Mi-am gasit de lucru (dupa 4 ani de interviuri si interviuri, pana si la Mac m-au refuzat, dadusem in depresie, ma certam cu sotia din orice cacat, dar asta e alta poveste), am gasit un apartament in chirie, totul bine si frumos. Pana acum o luna, cand ma suna tata ca e la spital cu ulcer gastric. Mi-am zis ca nu e chiar grava treaba, se vindeca ulcerul asta. Si-apoi imi zice ca are diabet si ca e avansat si il pune direct pe insulina (pt cine nu stie, insulina e ultimul stadiu de tratament pt diabet, nu te omoara dar iti complica viata intr-un mod inutil). Dupa ce mama abia murise de la diabet, va dati seama ca vestea asta m-a daramat... Astia sunt ultimii 9 ani din viata mea, cu bune si rele, si sincer, daca as avea ocazia sa ma intorc si sa schimb ceva, orice, nu as schimba nimic. Din 2 motive : 1- pentru ca am invatat o gramada de lucruri din toate experientele astea si 2 - pentru ca Dumnezeu stie de ce face toate astea.

    P.S. Felicitari celui/ celei care a castigat tableta, vreau sa cred ca nu doar pentru o tableta ati scris fiecare aici, ci pentru ca asa se cunoaste om cu om.

    Thumb up 0 Thumb down 1