Într-un din multiplele mele peregrinări din această vacanță de revelion, am întâlnit o tipă. Nici prea prea, nici foarte foarte, oarecum ștearsă. Tipă care s-a recomandat.

Bună, eu sunt Cordelia.

Sincer, am făcut un efort imens să nu mă pufnească râsul. Cât de părinte cu 2 neuroni să fii, astfel încât să îți botezi copilul Cordelia, având în vedere toate sensurile, consensurile și extrasensurile limbii rromâne? Și eu eram nervos pe nașa mea vitregă că m-a botezat în biserică Vasile. Noroc că nu a ajuns și în certificatul de naștere…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.