De când m-am mutat la țară, am trecut printr-o grămadă de peripeții non bucureștene. Ca de exemplu:

– Am cărat pământ ca să îmi acopăr curtea, abandonând încercarea de a scoate sârmele și materialele de construcții din sol.
– Am dat 200 lei un sac de iarbă, pe care l-am plantat în condiții perfecte, după care am plecat 10 zile în Grecia, timp în care în Timișoara s-au înregistrat temperaturi de peste 40 de grade, ceea ce a dus la fierberea semințelor din sol.
– Am înfruntat cancerul de 2 ori, dând cu ierbicide de la Mosanto, lucru care a dus la uscarea ultimelor urme de iarbă care erau în curtea mea.
– Am cărat pietriș cu lopate, acoperind curtea cu pietriș de râu, pentru că iarba refuza să crească.

Prin urmare, ieri, o cârtiță a decis că la mine în curte e un loc potrivit de distracție, așa că am o curte plină de șănțulețe și mușuroaie, pietrișul e răscolit și plin de pământ, până și un picior al mesei de ping pong e băgat într-o gaură.

VIața la țară…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.