Până la 15 ani, am făcut fotbal la Dinamo, portar. Am mai fost puțin și la Rapid, dar mi-e rușine să fiu asociat cu ei, așa că o să rămânem doar cu ideea de Dinamo, Piți Varga, fotbal și portari. Undeva acolo, mic de tot, țin și cu Dinamo și mă râcâie că se pregătește de Ligă de vreo 20 de ani. Mă mai răcoresc atacându-l pe Andrei pe tema Knattyspyrnuffelag, 17 Nentori sau Foresta.

Anyway. Am adus aminte de asta ca să înțelegeți că, deși a trecut ceva vreme de atunci, am avut și eu partea mea de picioare cotonogite, mersul piticului, alergări până vomitam și alte plăceri ale antrenamentelor profesioniste. Așa că, cât de cât, știu ce vorbesc când îmi dau cu părerea pe subiect.

Nu am urmărit de foarte mulți ani subiectul fotbal. De la atâta Mutu tras pe nas, Chivu mama e mai vedetă decât mine, Mitea mă duc la Ajax ca să cumpăr strada unde locuiesc, Săpunaru m-a făcut mama țăran și, nu în ultimul rând Gigi voievodul oilor, mi s-a acrit de orice înseamnă fotbal sau microb. Am renunțat complet, prefer oricând să văd un meci de snooker sau curling, în loc de chestia asta.

Prin urmare, habar nu am cum joacă Tătărușanu în mod normal, dacă e cel mai bun din curtea școlii ori nu sau dacă e mai bun decât rezerva sa cu numele orașului meu.
Dar la faza golului de aseară, Tătărușanu nu a fost un portar mare. Sau măcar un portar adevărat. Așa cum zicea cineva ieri în comentarii despre Oliver Kahn, în careul de 6 un portar intră pe viață și pe moarte. CIne se ridică de jos, ăla e. Pentru că acolo e cel mai periculos loc de pe teren. În careul mic nu intri ca panseluța, intri ca și cum ai fi singur. Dacă e cineva în drumul tău, ghinionul lui.

Tătărușanu a sărit ca o panseluță delicată. Serios, când un portar sare la o minge atât de periculoasă în careu, automat trebuie să sară cu un genunchi ridicat, pentru a-și face loc și cu șoldul în exterior. Ce se întâmplă după aia, mai vedem. Momentan, nu ai voie să îmi atingi mingea mea, în careul meu.

Desigur, mai demult, portarul era intangibil în careul mic, acum nu mai știu care e regulamentul, pentru că s-a tot modificat în funcție de vezica lui Blatter. Dar, ca idee, tu, ca portar, aperi poarta de gol, nu te interesează dacă îi muți maxilarul din săritură lui Giraud. Sau cum îl chema pe franțuz.

Iar Tătă aseară mai avea un pic să îl întrebe Vă rog, îmi permiteți să sar? Știu că vă inoportunez, dar vă rog să sesizați acea minge care are o traiectorie rectiliniu-uniformă spre noi și aș fi tentat să o ating în săritură. Desigur, dacă nu vă deranjează. Nu? Ok, grijă, că sar…

[fbvideo link=”https://www.facebook.com/zearhi/videos/982828831835040/” width=”640″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Link direct

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.