valea-cerbului-busteni-gura-diham

Aveam zilele trecute, înainte să înceapă ninsoarea asta minunată de crăciun…sau în fine, această ninsoare minunată, o discuție cu jumătatea vieții mele (sau, reformulat, cea care îmi mănâncă jumătate de viață :mrgreen:) despre munte.

Deci, ca să explic, mie nu îmi place la munte. Nu înțeleg sub nicio formă mersul la munte. Hai dragă și noi în weekend la munte, aer curat, facem un grătar, will be fun. Adică ce să fie fun? Și întreb foarte serios, ce să fie distractiv la munte?

De fapt, lucrul ăsta nu îl înțeleg când e vorba de orice nu presupune o activitate dinainte stabilită, nu doar muntele. Gen Hai să mergem la Sovata, să-l cunosc și eu pe tata. Ce să faci la Sovata? Sau Govora sau Olănești sau alte chestii? Ce faci când te duci acolo și te plictisești de plimbat, după primele 2-3 ore de savurat minunatul aer curat și de privit minunatele priveliști?

Eu pot înțelege o ieșire de asta dacă are un target. Hai la munte să ne dăm cu skiurile. Ok, aia înțeleg, e o activitate, poți să o faci mai mult timp, nu te plictisești, generează socializare etc.

Dar altfel, cât să te plimbi prin Bușteni, uitându-te prin dreapta și stânga? Cât din predealul ăla să admiri? Câtă apă din fântâna lui Mircea cel Bătrân să bei prin zona Călimănești-Căciulata?

Nu, serios, ce poți face la munte, când nu e zăpadă?Și nu ziceți drumeții, că noi suntem oameni comozi, nu ne place să umblăm de nebuni prin peisaj, să îmbogățim trofeele urșilor carpatini.

A, și dacă nu e piscină la vila de 2 margarete unde ești cazat, desigur. Că dacă e piscină, ai ocupație.

Foto

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.