Cei ce mă citesc mai demult decât mine însumi, știu că sezonul trecut nu m-am uitat deloc la masterchef (din nefericire, astfel am avut șansa de a-l rata pe colegul animaloo prestând).
Anul ăsta însă, mă uit.

Și să vă spun de ce.
În rromânia, dacă nu ai facultate, ești zero barat. E plin de casiere la Carefour, absolvente de SNSPA, jurnalistică sau orice specializare de la SPiru Haret citire. E o adevărată rușine să nu fii titrat. Părinții îți bătătoresc drumul spre facultatea visurilor lor încă de la grădiniță, și asta indiferent de cât ești tu de boulean.

De aia îmi place Masterchef.
Pentru că le arată oamenilor că și munca valorează ceva, nu doar rapoartele în excel de la helpdeskul unde lucrează, având 2 masterate și un doctorat în pregătire.

Le arată că și oamenii care muncesc sunt valoroși. Că nu e o rușine să fii bucătar (deși, așa cum e normal, noi am transformat bucătarul în chef, așa cum am transformat coafeza în hair stylist). Dar e ok. E bine. Adolescenții realizează că nu e ceva rău să visezi să fii bucătar dacă ai talent. Și prin extrapolare, mecanic auto, tinichigiu, puitor de mine sau mai știu eu ce altă profesie.

E onorant să muncești. E onorant să faci ceea ce îți place, chiar dacă asta incumbă a nu avea diplomă de licență semnată de Abramburica. Doar că noi am cam uitat lucrurile astea, clădind generații de ratați cu diplome și uitând că grâul ni-l dau țăranii, mașinile ni le repară mecanicii, bucatele ni le prepară bucătarii și tot așa.

E bine că, într-un fel, ne întoarcem la rădăcini și le arătăm celor din jur că ne plac și lucrurile simple. Sunt bune lucrurile simple. Sunt relaxante și ne fac viața frumoasă.

Acum închide repede internetul și răspunde la telefon!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.