După cum v-am povestit în celelalte întâmplări, întâmplări pe care mi-e lene să le caut şi să vă dau link, primele 4 luni din viaţa mea de militar au fost fantastic de naşpa. Pentru că, în primul rând, eu venisem cu preconcepţia că ce e mai nasol în armată, sunt veteranii.

Complet greşit. Cel mai nasol lucru în a face armata, este însăşi armata, instrucţia militară. De exemplu, pompierii erau, nu mai ştiu dacă mai sunt, asimilaţi cu infanteria. Adică, în caz de război, în primii 5 ani de la terminarea armatei, erai încorporat la pompieri. După 5 ani, erai încorporat iepuraş de câmp, pifan infanterist.

De aceea, soldatul pompier rromân nu făcea numai instrucţie cu arma sa de bază, adică focul. Nu, acea instrucţie se realiza la faţa locului, adică la incendiu. Dacă păţeai ceva, aia era, patria profund recunoscătoare.
În restul timpului, pompierul făcea instrucţie cu arma din dotare, trageri, alergări cu arma deasupra capului etc. Dar deviez.

Ziceam că inamicul cel mai mare este instrucţia.
Da, pentru că având regulamentul militar în mână, un gradat te poate termina, perfect legal. De exemplu, ştiaţi că, în mod legal, un soldat rromân trebuie să alerge cu 180 de paşi pe minut? Exact, 3 pasi pe secunda. Iar asta trebuie sa se intample imbracat in ţinută completă, cu arma în spate, raniţă, eventual şi vreo 15 kile de nisip în ea.

Cum poţi fi torturat?
Simplu. Trebuie să respecţi regulamentul. Dacă nu poţi să alergi cu 180 de paşi pe minut, înseamnă că dezonorezi arma şi eşti un infractor nenorocit. Drept urmare, dacă nu ştii cum, te învăţăm, dacă nu poţi, te ajutăm, dacă nu vrei, te obligăm. Aşa că, un gradat va sta cu tine în mod special, cu un cronometru în mână şi te va cronometra, numărându-şi paşii, timp de 1 minut. Nu reuşeşti? O iei de la capăt. Şi tot aşa. Non stop. Pentru că, tot regulamentar, timpul obligatoriu de somn al soldatului este între 22 – 22.30 şi 5.30 – 6. În rest, este program la latitudinea comandantului. Adică poţi face instrucţie lejer, zi şi noapte, până leşini.

Şi nu, nu ai cum să te pui în fund şi să zici că nu mai poţi. Pentru că asta se numeşte neexecutarea ordinului şi se sancţionează cu batalionul disciplinar. Adică pârnaia militarilor.

Soluţia este internarea în spital, dar despre asta o să scriu într-un episod următor, pentru că eu acum voiam să vă scriu despre ce a păţit caporalul Tesloveanu şi cum a ajuns el să experimenteze sexul oral prin batistă, dar m-am întins cu regulamentele, fără să vreau. Aşa că, data viitoare, o să discutăm despre hepatita în armată şi cum se ia ea. Sau cum nu se ia.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.