Anul trecut a fost un an destul de bizar pentru mine. În primul rând pentru că am luat niște decizii proaste, bazate strict pe mizerii, decizii care mi-au afectat în primul rând familia și, în al doilea rând, datorită anturajului, am avut probleme cu alcoolul.

Ajunsesem să beau în mod curent peste 10 beri în fiecare seară, cu excepția weekendurilor, când beam mai mult. Urmările pentru sănătatea mea nu au fost din cele mai fericite, nemaivorbind de o îngrășare atroce.

Prin urmare, în decembrie anul trecut am decis că nu mai beau. Simplu. Cam așa te lași de alcool. Considerând că ai ajuns la o limită și că e momentul să renunți. Pentru că acesta e singurul motivator care are cu adevărat efect. Orice altceva e praf de stele.

Nu am de făcut lucrurile clasice, gen ce am câștigat sau ce am pierdut. Pentru că doar financiar dacă calculezi la 5 lei o bere, realizezi cât am câștigat, mutând banii în buzunarul celălalt. Iar evaluarea sănătății, după acel atac furibund asupra ei, e oarecum irelevantă.

Cert e că mi-e mai bine. Urăsc să fiu dependent de ceva, urăsc să nu am controlul emoțiilor mele, acesta este de altfel unul din motivele pentru care nu fumez iarbă, urăsc să îi fac pe cei de lângă mine să le fie jenă cu ce fac, indiferent dât de “haios” ar fi acel comportament.

Așa că, dacă mie îmi e bine, dacă familiei mele îi este cert mai bine, mai ales că mi-am reparat greșelile stupide, înseamnă că lucrurile sunt mai bune.
Adevărat, nu am băut la revelioane, zile de naștere ale copiilor sau altele.

Dar am vaga impresie că puilor mei nu le-a păsat că tatăl lor nu a băut până s-a pișat pe el, “de fericire”.

În schimb, am ajuns să îmi triez prietenii în funcție de gradul în care îmi respectă decizia. Atâta timp cât tu, ca prieten al meu, știi ce decizie am luat și știi cât de importantă e pentru mine, dar de fiecare dată vii cu texte gen Ah, încă mai persiști în căcatul ăla sau Hai mă, că o bere nu a omorât pe nimeni sau E clar că nu mă consideri prietenul tău dacă mă lași să beau singur, înseamnă că mă respecți ca pe frenulumul unui evreu bătrân.

Și atunci avem o problemă…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.