Vorbeam acum cu micu`TZU, care se îndrepta voios spre școală, la ședința cu părinții. Unde părintele este el.
Și am realizat că atunci când vine vorba de ședință cu părinții încă am frisoane.
Doamne prin ce treceam când veneau ședințele astea.

Clar mama nu trebuia să fie prezentă. Nu de alta, dar întotdeauna a fost slabă de inimă și țineam la sănătatea ei. Iar vești de genul fiul dumneavoastră a trecut prin geamul de la parter, fiul dumneavoastră joacă gropița pe bani, fiul dumneavoastră are 240 de absențe, fiul dumneavoastră își trage colegele de piept și le ciupește de fund nu i-ar fi făcut deloc bine.

Atunci am învățat eu să imit la perfecție semnătura mamei. Scrisul îl aveam aproximativ la fel, pentru că scriu de când mă știu foarte frumos și băgam de fiecare dată o scrisoare către dirigintă, în care mama explica cum că e plecată, e în spital, o rudă de la țară se operează, îl duce pe tata la aeroport și o grămadă de alte distracții.

Până când a ajuns mama la școală din proprie inițiativă….
Una din cele mai neplăcute cafteli pe care am luat-o vreodată.
Cafteală cu urmări, dupa cum se vede, dacă după mai mult de 20 de ani încă am frisoane când îmi amintesc 🙂

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.