Primul acvariu avut de mine a fost un eșec monumental. Primit cadoul de la cineva, cu tot felul de ustensile prin el, care mai de care mai hoță, a fost un fel de lagăr al morții pentru nenorocoșii pești care au fost cumpărați de mine. Mureau săracii, pe capete și nu înțelegeam de ce. Doar le schimbam apa des, le dădeam mâncare multă, aveau nisip de pe plajă, ce mai aveau nevoie? Țin minte că unul a murit și am uitat de el până l-am găsit dizolvat, ca o gelatină, în spatele unui pietroi.

În fine, după multe generații de Sonderkommandouri decedate, am și aflat că de fapt nimic din ce făceam nu făceam bine și că săracii pești nu aveau nici o șansă, din primul moment.
În fine, am plecat din Constanța fără acvariu iar azi, prin grija domnului Andrei Cismaru, am primit un super acvariu, de-mi țopăiau copiii prin bătătură precum caprele lui Nick of Stephen of Peter.

Așa că, adevăr vă zic vouă.
Ia ziceți la moșul sfaturi, pornind de la decantarea apei, întreținere, de unde cumperi cei mai frumoși și rezistenți pești, ce pești nu se suferă și ajung să se pape reciproc, cum se schimbă apa cel mai simplu și mai frumos etc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.