Mrrr, I’m gonna eat that pussy

Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Îl știți pe Mișu. Ăla cu suedeza, da. Eh, l-am sunat sâmbătă de dimineață.
– Ohoo, hai să trăieș­­ti cu numele Mihae, să-ți dea bărbosul sănătate și să te-nsori și tu odată, să ieși de pe agenda babelor.
– Mulțumesc unchiule, lasă bre, că mă-nsor eu… zise el așa să scape de gura mea.
– Hai nu veniți pe la mine? continuă el. Am niște țuică de la bunelul de la Petroșani și vine și suedeza cu ceva de-al ei.
– Și cu ăștia mici ce fac? zic eu – că Jenna (bona) mi-a zis că nu poate să vină weekendul ăsta… Auzi Mișule, uite ce zic eu: nu mai bine-ți iei tu suedeza și pe cine mai vrei tu și veniți pe la noi? Hai că ascund grătarul, în frigider n-am mai nimic, nicio carne – că mie oricum nu-mi place nimic congelat sau reîncălzit – și-ți facem o onomastică să ne pomenești.
– Stai s-o sun.
Și nici nu mi-am măturat bine prispa că-l și văd pe Mișu că apare cu suedeza cu două codițe împletite, cu un zâmbet de dințoasă hippie și cu colega ei de cameră, o șatenă umplută bine în sacou gri, blugi și bocanci cu blănițe și cu niște pungi pline cu legume și verdețuri atârnând pe-afară ca prazul lui Nea Mărin.
– Ce-ați făcut, bă, ați cosit toată tarlaua? N-ați mai lăsat nimic la vaci? zic eu cu bătaie la pungile alea.
Și intră ei în casă și ne apucăm de gătit, de povestit, de sărbătorit pe Mișu – eu n-am băut că aveam planuri pentru mai târziu. Le-am explicat la suedeze ce e aia onomastică, sfinții Mihăiță și Găbiță, chestii de-astea. Cum să vă zic eu… e greu să explici o tradiție, că venim din două popoare și culturi diferite și încercam toți să explicăm într-o a treia limbă, engleza. Sigrid, colega suedezei lui Mișu nici nu prea știe engleză, abia ce-a venit prin America, și să vezi explicații ca la yoga: mâini în cap, picioare-n nas…
S-au jucat cu ăștia mici ai mei care sunt niște năzdrăvani foarte veseli, ba chiar Sigrid aia și-a găsit feblețea în ăl’ mijlociu al meu – că l-a văzut mai durduliu, așa ca ea, iar el zărise ceva interesant în anchiorul ei că tot o pipăia dar i-am zis că așa e el, curios la fete mari. Mișu era deja romantic, i-a arătat suedezei lui grădina, priveliștea spre Valea Leului, se dădeau amândoi în leagăn cu pisica-n brațe.
La un momentdat le vine o idee. Zice Mișu:
– Unchiule, uite ce ne-am gândit. Știm că sunteți legați de mâini cu copiii ăștia și ne-am gândit să vă facem și noi un cadou. Nu vrei să stăm noi cu copiii și să ieșiți cu tanti să vă mai răcoriți și voi…
Au îmbunat-o și pe-a mea, ne-am urcat în mașină și am plecat. Luați aminte, dacă vreodată vreți să le faceți un cadou unora cu copii, asta să faceți: să stați cu copiii lor și să-i lăsați să doarmă sau să se plimbe.
Ce crezi c-am făcut mare lucru? Am fost la cumpărături, am căscat gura la un mini spectacol de revistă, am ieșit la o prăjiturică (bleîh! ce gust nașpa au prăjiturile ăstora), i-am cumpărat doamnei mele flori, ne-am pupat în parc, am luat ceva pentru ăștia de-acasă și în vreo 3 ore ne-am întors.
Când am intrat în casă, ăștia mici și Mișu, pe jos în fața căminului, făceau lecții de limba română cu Sigrid, o puneau să zică pe silabe:
…a-vi-on
…școa-lă
…ma-ma
– Las-o, băi Mișule, că asta nu știe bine engleză și tu te-ai apucat s-o înveți legile lui Pruteanu?
– Nu unchiule, că învață, e capacitivă – zice Mișu apreciativ, fără să-și dea seama că a făcut-o pe-aia sârmă.
Am descărcat noi ce-aveam prin mașină, ne-am dezmorțit puțin, parcă lipsea ceva…
– Unde ți-e blonda, Mișule?
– A plecat, unchiule, am uitat să-ți zic.
– Păi de ce-a plecat?! Ați supărat-o cu ceva?
– A, nu, a plecat și-a luat și pisica.
Aici am sucit-o pe albastru cu zbateri de pleoapă:
– Bă, uite ce e, zic eu revoltat. Adică ne-a luat porcul că n-a suportat ideea că va fi mâncat, dar pisica?! Ne ia drept chinezi, sau ce?! Sau v-ați dat la romantisme mai profunde?!
Mi-l și imaginam pe Mișu în leagăn cu suedeza lui cu pisica-n brațe și ăsta cu accentul ăla al lui de Banderas: Mrrrr, I’m gonna eat that pussy!
– Nu unchiule, ne-a zis că avea pisica energia scăzută și s-a dus să-i ia o amuletă.
– Auzi băi Mișule, eu știam că-n America ajung ăștia fără o doagă, dar pe-asta a ta cred c-au trimis-o ăia forțat, să scape de ea. Ce energie?! mă fac eu interesat.
Și-mi explică ăsta pe-ndelete că suedeza lui e de-asta cu Yin și Yang, cele 5 elemente, 8 trigrame, He-Tu, Lo-Șu, Xian-Tian și Hou-Tian-Ba-Gua.
– Bă tinere, fac eu, să nu zici de mama că te iau de urechi.
L-a ajutat și Sigrid în explicații dar de la aia am înțeles că pisica se mângâie.
– Se și linge, domnișoară, dar nu intru în amănunte – zic eu rezervat.
Nici n-apucăm să ne educăm bine în fengșuiul suedez că hop, apare suedeza cu pisica pieptănată, cu fundiță și c-o pietricică la gât într-un săculeț mic de piele.
– Bă, fata tatei, dacă vroiai s-o îneci, trebuia să-mi zici că știu niște italieni.
Ne-a zis că să nu scoatem pietricica din săculeț că îi bulim formula energetică și să nu ne mai răstim la ea că sentimentele astea cum sunt gelozia, critica, ura, frica sau invidia pot promova o karma negativă asupra ei.
A fost o seară minunată. Am mâncar pișcoturi cu susan, ardei umpluți cu miere, lebăr de leuștean și ne-am uitat la un film de copii până au adormit toți.
Doar mâța, cu energia refăcută, mieuna pe la frigider să-i dau salam dar mi-a fost oarecum să-i zic “zât” și i-am dat.