De Tatiana Neamţu

Mama îmi spune mereu: “noi cred că nici nu ştim cât de rău o ducem”. Uneori eu chiar realizez cât o ducem de rău. Alteori, nu.

Sigur, aparent ne bucurăm de un confort ridicat: mâncare la discreţie, căldură, maşini, concedii (când şi când), diferite achiziţii mai mult sau mai puţin necesare, îmbrăcăminte. Mulţi ar zice că o ducem foarte bine. De fapt, dacă cineva ne-ar privi din exterior pe noi, românii (pentru că de români vorbeam nu de mine în particular), ar zice că o ducem mai bine decât multe alte naţii. Până la urmă numai pe şoselele noastre vezi veyroane, bmw-uri noi “ultimul tip”, mercedesuri, lexus şi alte minunăţii. Nemţii se-nghesuie la Dacia Logan pentru că e fiabilă şi are preţ bun. Românul îşi cumpără bmw-ul direct de la Munchen, din fabrică şi mai cere să fie şi personalizat. Numai că nu mai are bani şi de anvelope de iarnă…

De fapt, noi nu o ducem bine. O ducem foarte, foarte rău. Suntem necivilizaţi şi sălbatici. Suntem needucaţi, lipsiţi de bun simţ, egoişti, răutăcioşi, proşti, înfumuraţi, aroganţi şi tupeişti. O situaţie absolut fără ieşire.

Pentru că civilizaţie (educaţie) înseamnă (“de din jos cu liniuţă”, cum ne spuneau profesorii la şcoală):

  • să ai un loc de muncă la care să lucrezi. În cele 8 ore pe zi pentru care te plăteşte angajatorul să munceşti. Să-i aduci profit adică. Pentru că profitul lui înseamnă salariul tău. În niciun caz abordarea “s-a-mbogăţit pe munca mea” nu este un semn de civilizaţie;
  • să ai un acoperiş deasupra capului (nu neapărat proprietate; dar dacă nu e proprietate să existe legi bine reglementate ale închirierii), să ai un confort minim, să păstrezi curăţenia în locuinţă, să poţi să stai relaxat iarna la căldură (nu în tricou şi pantaloni scurţi – aia e hiper-consum, dar nici cu pantaloni groşi, ciorapi de lână, bluză şi vestă, fular la gât şi ceaşca de ceai în mână…);
  • să mănânci fructe şi legume. Şi peşte. Da, surprinzător: să mănânci fructe şi legume. Şi mâncare gătită bine, la cuptor, la aburi. În niciun caz dacă te-mbuibi cu un porc într-o lună – o familie – nu-nseamnă că o duci bine;
  • să bei un pahar de vin [sau bere, după preferinţe] seara, să citeşti o carte, să discuţi cu partenerul de viaţă, să te joci cu copiii tăi; să mergi la teatru, la cinema, la operă, la filarmonică MĂCAR o dată pe an; să te plimbi la fiecare sfârşit de săptămână; să mergi cu bicicleta dacă ai ocazia;
  • să nu te bucuri ca un copil mic dacă ai reuşit să-ţi cumperi o pereche de pantofi din piele şi 1 haină de iarnă pe sezon după trei ani de la ultima achiziţie de genul; ar trebui să fie la fel de naturale ca hârtia igienică;
  • să mergi cu maşina la service regulat şi să-i faci toate reparaţiile necesare; să ai maşina curată;
  • să fii tuns, să ai unghiile tăiate şi curate, pantofii curaţi, hainele mirosind a curat (nu neapărat a parfum; apropo, în marile corporaţii parfumul tinde să devină tot mai mult ceva de nedorit…); să nu porţi pantofi stâlciţi;
  • să vorbeşti calm, să nu ridici vocea, să nu incomodezi pe nimeni, să vorbeşti politicos la magazin sau la orice ghişeu de funcţionari publici şi să ţi se răspundă politicos;
  • să-ţi plăteşti taxele, utilităţile, impozitele, ratele şi alte dări online; să nu stai la cozi; să nu fie nevoie să stai la cozi, iar dacă totuşi stai la vreo coadă nu te lipeşti de cel din faţa ta, păstrezi o limită minimă de discreţie; lipitul de alţii la coadă chiar n-are niciun sens…
  • să ai economii (să pui în fiecare lună, la fiecare salariu o sumă minimă deoparte);
  • să mergi în vacanţe, să călătoreşti, să te-mbogăţeşti spiritual (nu, ultra-hiper-all inclusive nu e neapărat civilizaţie bunăstare).

Şi lista poate fi oricând completată…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.