ING a început ca o poveste frumoasă pentru mine. Pentru prima dată, aveam internet banking decent, spre deosebire de anteriorul, de la Transilvania, unde trebuia să îl cedezi pe primul tău născut pentru a instala un certificat de autenticitate.

Îmi mai oferea și bancomate unde puteam lucra singur, fără să văd mutrele acre ale casierelor din bănci, care toate parcă trec prin aceeași școală de formare a mușchilor faciali, în formă de acru și scârbă.

A fost frumos. După care a început să crească comisioanele, să îmi ia bănuți pentru orice fel de mică operațiune bancară, să perceapă comisioane până și la depuneri, să mă asasineze cu telefoanele cu rugăminți de a-mi schimba vechiul cont cu altul, mai nou și mai potent, dar care are doar un mic comision de 1 leu pe fiecare tranzacție ING-ING și tot așa.

Iar săptămâna trecută, m-a anunțat prin mail că de săptămâna viitoare voi avea, la contul curent, dobândă ZERO!. yeeeeey, ce fericire!

Deci, ca să se înțeleagă, eu, când îmi țin banii la bancă, o creditez cu banii mei. Îi dau împrumut, iar ea îi împrumută la rândul ei, de obicei statului, că acolo are dobânzi mari și sigure. Nimeni nu îmi face favoarea de a-mi ascunde banii în seifurile lor. Așa că, la banii mei, împrumutați băncii, pe lângă că plătesc pentru orice rahat fac cu ei, inclusiv în interiorul aceleiași bănci, nici dobânda aia infimă de 3-4 lei pe lună nu o mai iau. 3-4 lei, 1 milion de clienți, nu e rău, pentru o lună de nefăcut nimic.

Bine, sunt convins că printre voi sunt și unii care consideră că e normal așa ceva, dar sincer, am obosit să lupt cu prostia. Doar că mai interesați-vă cât se plătește în străinătate la operațiunile în cont și dacă există dobânzi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.