Când am dat eu bacul, în 1993, OMIENOUASUTENOUAZECISITREI, limba română oral era examen. Real. A fost unul din examenele care mi-a futut nota finală, pentru că am luat 8 la el, deși la scris luasem 9.70. Da, am fost și sunt bun la română, deși atunci nu mi-aș fi imaginat vreodată să ajung să trăiesc din scris.

Desigur, la nota mică a contat faptul că nu am știut primul subiect tras și am luat alt bilețel, deci minus un punct din start. După aia am bălărit-o eu cu Nikita, du-mă fericire în sus și lovește-mă cu tâmpla de stele și aia a fost.

Înțeleg că școala evoluează și trebuie să evolueze. Înțeleg că e ilar să speri că probe de acum 21 de ani ar mai avea vreo valoare astăzi. Dar ca la un examen de maturitate precum bacalaureatul, unul din examene să nu aibă nici o valoare în nota finală, deja e cam deplasat.

Ce se cuantifică în mod real? Dacă elevul știe să deschidă gura în limba română?
Pentru ce se mai dă acest examen?

Sursa

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.