Câteodată, în unele zile, din ce în ce mai des, simt nevoia să mă opresc. Să pun stop agitației, să pun stop vieții și doar să șed, cum zice ardeleanul și să privesc în gol.

Nu știu dacă aș reuși să duc o astfel de viață, după ce am avut viața trepidantă de până acum. Deși, dacă ar fi să îl întrebi pe Brăduț, nu e chiar atât de complicat. Trebuie doar să te decizi, să spui stop și pur și simplu să te oprești, să lași viața să curgă prin tine, nu doar pe lângă tine.

Mi-e dor să mă opresc. Mi-e dor de o seară pe malul mării, să nu aud nimic decât apusul de soare. Mi-e dor să mă trezesc fără să am grija a ce-o să fac, ce-o să spun sau ce-o să mi se spună.

Mi-e dor să mă opresc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.