Povești de viață - Sa nu faci un copil cu cineva care nu-si doreste

Depressed little girl

Ma tot gandesc daca sa scriu mailul asta, dupa ce am citit toate povestile publicate pana acum, insa cum ultimile zile au fost horror, m-am hotarat sa o fac.

Pe scurt situatia mea este cam asa:
- am un copil de 7 luni, care este extrem de agitat (voi detalia mai jos);
- prietena nu si-a dorit copilul, insa a decis sub influenta presiunilor exterioare sa-l pastreze;
- prietena e dintr-o familie mult mai instarita ca mine;
- nu e de acord sa iau eu copilul si sa-l cresc, nici ea, nici parintii ei;

In esenta, zilele si noptile nu mai se disting una de cealalta, si toata ziua e un tipat si o cearta.
Totul a inceput dinainte sa se nasca copilul, de fapt dinainte sa aflam de sarcina relatia a inceput sa se degradeze. Totul a explodat de cand s-a nascut fetita si am aflat ca este foarte agitata. Dupa o luna de plansete in care s-a chinuit sa o alapteze, reusind intr-un final sa faca asta, acum regreta ca a facut pasul acesta, ar fi fost mult mai usor cu biberonul.

Pentru a va face o idee, ii ia la fiecare somn undeva intre 40 si 70 minute sa adoarma, minute in care tipa, se zbate si da din picioare in abdomenul mamei, in operatia de cezariana. Dupa 1 ora de astfel de chinuri, doarme 45 de minute, sta treaza o ora si apoi trebuie sa o luam de la inceput. In momentele in care este trezita este bine dispusa doar maximum 30 minute, in restul timpului este o stare constanta de chitaiala.

Per ansamblu, e un copil tare frumos, atunci cand e bine dispus, insa e solicitanta si greu de impacat.
Pentru mine e cat de cat ok, oricat ar plange ma bucura la finalul zilei ca-mi zambeste de cateva ori si se uita cu ochii aia de smarald direct la mine. E de ajuns ca sa merg mai departe. Oricat de greu ar fi sa dormi cate 2-3 ore pe zi si sa trebuiasca sa mai faci si alte lucruri, gen cumparaturi, mancare, plimbat cainii (avem si doi caini mici) si orice altceva mai intervine.

Ea e deprimata si fara job, s-a ingrasat enorm (are aprox 100 kg acum, de la 50 si ceva cand ne-am cunoscut acum 7 ani, ca referinta eu am 85) si toata ziua vorbeste despre cum isi rateaza viata, despre cum nu e facuta sa fie mama si despre cum regreta ca l-a faca pastrat copilul, ca e prizoniera propriei vieti si nu are nicio putere de decizie, copilul decide totul, din cauza lui nu se poate angaja si asa mai departe
Pe langa faptul ca trebuie cumva sa imi pastrez calmul pentru copil, trebuie sa gasesc puterea sa fac fata si tuturor prostiilor ei.

A vrut sa ne despartim deja de vreo 4 ori in cele 10 luni, nu pot insa sa plec si sa-mi las copilul in urma...
Am fost pe ganduri sa o dam spre adoptie, am propus sa o iau eu si sa o cresc.
Am ajuns in acest moment sa-mi fie frica sa intru pe usa din casa, nu stiu cine va plange, copilul sau mama.

Zilnic aud cum nu mai poate, de ce i-am facut asta, de ce mi-am dorit copilul, ca e cea mai proasta decizie pe care am luat-o vreodata, ca vrea sa ne despartim, cum vrea sa se sinucida si toate lucrurile astea.

Stiu ca e la capatul puterilor insa nici nu stiu ce altceva mai pot face in plus. Am ajuns sa-mi dau demisia si sa stau acasa, doar ca sa o ajut cu copilul si sa incerc printre picaturi sa muncesc pe upwork (storyline si powerpoint). Neavand un alt ajutor in cresterea copilului, trebuie sa ne descurcam in exclusivitate singuri, mai putin la partea financiara unde primim din cand in cand ajutor, insa nici pe departe cat am putea astfel incat ea sa fie ok. Ar avea nevoie de consiliere psihologica, insa pentru ca a fost in trecut nu mai vrea sa incerce si sa o ia de la inceput cu toata povestea vietii ei.

In momentul de fata sunt cat de cat blocat in acest infern zilnic, plin de plansete si reprosuri, munca multa si zero satisfactii.
Sunt curios cat voi mai putea sa indur si daca se va schimba situatia asta vreodata.
Simteam sa spun "cuiva" toate starile astea.

125 comentarii

  1. #1

    Nothing to do, nothing to say, just Paste Fericit !

    Thumb up 18 Thumb down 0

  2. #2

    Nu imi doresc copii. Cand relatia cu viitorul se simțea ca devine serioasa i am zis sa se gandeasca bine daca vrea sa continuam pentru ca nu vreau copil. Nici acum, nici niciodata. Am mai avut perioade cand iesea instinctul matern din mine, dar rational, mi am dat seama ca nu pot. Nu sunt facuta sa fiu mama. As ajunge mai mult ca sigur o femeie frustrata, depresivă si o mama rea. Sunt deja ,, mama". ,, copiii mei" sunt la centru unde lucrez si unde mi se spune ,, mama". Imi ajunge. Sunt egoista ca vreau sa traiesc pentru mine si nu pentru altcineva.
    Imi pare rau pentru cei 3 care s tristi acum cand puteau fi 2 fericiti

    Thumb up 63 Thumb down 0

    • nu stiu cati ani ai, din poza pari foarte tanara. la varste de astea, definitivul tine destul de putin.

    • #4

      la 40 de ani o sa f**i in gura sfintii de ciuda ca nu ai facut un copil. Minte-te in continuare...

      Thumb up 71 Thumb down 1

    • Liviu, nu ai de unde sa stii. Eu doar remarcam ca e foarte tanara si ca definiiv e ceva relativ la varsta asta. nu toata lumea vrea copii si e foarte bine ca e asa

    • #6

      Posibil. Eu nu am întâlnit până acum persoane în vârstă fara copii care sa nu aibă regrete.Foarte mari șansele că ideile astea sa fie ceva temporar . Totul depinde de când își va schimba percepția. Pe lângă faptul că poate pierde câțiva parteneri din cauza asta, exista riscul sa ajungă la o varsta unde sarcina prezintă riscuri mari. Și chiar așa , făcând un copil spre 40-45 de ani , consider că pierzi o parte importanta din emoțiile ce ți le oferă viața. Nu ai timp suficient să îți vezi copilul dezvoltandu-se intr-un om matur, sa te bucuri suficient de nepoți etc.
      E doar viziunea mea, un om de 31 de ani, fara copii, care până acum ceva timp le explica femeilor că nu are el timp si chef de schimbat scutece. Totul se schimba când întâlnești persoana potrivită si când vezi că toți prietenii tai ce ai copii au acea bucurie în ochi (ce nu poate fi simulată) indiferent de restul problemelor cotidiene.
      O dau in lucruri siropoase așa că mă opresc aici. Paste fericit ( ...vă ureaza un ateu)

      Thumb up 63 Thumb down 1

    • #7

      exista oameni care nu-si doresc copii. subsemnatul included. nu-s tanar, nici batran, ma apropii de 40. toti prietenii mei au copii si am vazut cu ce se mananca munca asta. nu-s pt mine. indiferent cate smaralde se indreapta spre mine, zic pas viata asta. stiu, povestea cu "una cand e al tau", dar nu concep ca 18-22 ani din viata mea sa-i arunc, cum au facut ai mei, doar "ca sa las ceva in urma". don't give a fuck, cand mor, mor si la revedere.

      Thumb up 85 Thumb down 0

    • #8

      mori batman, cat mai curand. poti sa faci orice pe planeta asta, strict din punct de vedere biologic esti complet inutil. :)

      Thumb up 54 Thumb down 3

    • #9

      venom, de ce sa moara? nu aduce nimic in plus dar nici nu strica (bine, presupun ca nu e evreu, tigan, negru, homosexual sau ungur...sau doamne feri, toate la un loc...).

      Thumb up 33 Thumb down 0

    • #10

      Draga venom, daca singurul tau rost pe pamantul asta e ca ai procreat, felicitari: intre tine si o amiba nu e nici o diferenta. Biologic vorbind, bineinteles.

      Thumb up 75 Thumb down 0

    • #11

      Uau..ce gandire misto. Se vede ca tipul asta de mentalitate da roade deja in occident unde guvernele trebuie sa importe samanta orientala pentru ca au spor demografic sub genunchiu broastei. Si la ei e vorba de egoism nu de lipsuri materiale. De, femeile nu au timp de copii, nu pot ele sa isi iroseasca ani din viata cu ceva ce au fost incredintate sa faca din momentul cand s-au nascut.

      Thumb up 8 Thumb down 1

    • #12

      LiviuS, eu bat spre 40 și nu există posibilitatea să fac un copil, pentru că nu mi-am dorit de când mă știu și nu îmi doresc nici în viitor. Deocamdată regrete...zero :) Din contră.

      Thumb up 23 Thumb down 0

    • #13

      @Rami, hai sictir! Rolul de fătătoare la normă a murit, prietene! Dacă o femeie simte că nu este făcută pentru a fi mamă, cel mai logic mi se pare să își urmeze instinctul și nu să se apuce de turnat puradei că așa zice mama, vecinul, prietenul, prietena, dumnezeu! Din cauza idioților care gândesc ca tine avem o societate plină de adulți frustrați!

      Thumb up 57 Thumb down 0

    • #14

      Cunosc o tipa care mi-a zis verde in fata ca ea va face copil/copiii cand va fi cazul dar de crescut ii va creste parintii ei (sunt curioasa daca vor mai fi in stare sau vor mai fi in viata, atunci ce-a face...) ca ea nu are timp de sacrificii si de stat acasa cu copilul :| eu cand aud si vad astfel de specimene ii intreb tot timpul de ce vrea copii. Si cand mai primesc si dume expirate "ca asa trebuie, sa intru in rand cu lumea", imi vine ori sa ma palmuiesc singura de atata prostie ori sa ii palmuiesc pe aia care debiteaza cacaturi.

      Felicit de trei ori persoanele care realizeaza ca sunt suficient de egoiste ca sa tina la libertatea lor si se simt extra mega multumite/multumiti cu viata asa cum este fara copii, care isi asuma fatis si sunt constienti ca nu ar fi in stare sa se ocupe cum trebuie de copil. Mai bine asa, decat sa lase in lume un om dezaxat in fel si chip din cauza lipsurilor financiare sau emotionale. Nu toti sunt facuti sa fie parinti si e ok. Nu consider ca rolul unui om este numai sa fie parinte. Poate lasa in urma multe altele pe langa acest rol biologic

      Thumb up 8 Thumb down 0

  3. #15

    Nu am citit toata povestea decat putin la sfarsit si inceputul, vreau doar sa zic ca sunteti 2 parinti idioti si ca stricati viata unui copil, sub presiunile exterioare cu familia ei instarita sunteti o gloata de prosti, copilul nu-l faci ca la Vaslui, familii d-astea vad zilnic, mi-e sila.

    Thumb up 115 Thumb down 0

  4. #16

    Maturizati-va cacaciosilor!

    Thumb up 80 Thumb down 0

  5. #17

    "da din picioare in abdomenul mamei, in operatia de cezariana" who comes up with this shit?!

    Thumb up 45 Thumb down 0

    • #18

      O fi zis si mama ceva, o fi injurat..
      Copiii astia mici... mai alesi bebelusii. Ceva de speriat cu ei: plang, tipa, cer de mancare, dau din picioare...ceva rau!!

      Thumb up 35 Thumb down 0

    • #19

      Ca da, copilul il legeni la piept. Cea mai buna si usoara metoda este o perna pe picioare (pe tibii) si copilul se leagana stanga dreapta cu totul. Tu stai citesti o carte si legeni, toata lumea fericita (cu conditia sa te speli pe picioare :) ).

      Thumb up 10 Thumb down 0

  6. #20

    Fetita aia nu plange si se "agita" degeaba. Ati incercat sa vedeti ce are ? De exemplu in cazul me am patit la fel pentru 2, 3 luni in care aia mica urla de ii sarea capacele. In final au descoperit ca era alergica la lapte si am schimbat formula cu ceva recomandat de medic. De atunci e numai zambete... bine mai putin cand au inceput sa ii iasa dintii si o a luat-o de la capat :)

    Thumb up 88 Thumb down 0

  7. Copilul va simte starile. Mama la psihiatru, nu psiholog, psihiatru. Nu-i deloc ok sa ai aiba ganduri de sinucidere. Maturizati-va. Cand va fi adult crede-ma ca nu va avea intelegere ca nu ati fost pregatiti, ca ati fost stresati, ca nu ati avut una sau alta. Atata va sti ca ati fost incapabili sa o ingrijiti. Pt un copil nu esti niciodata pregatit 100%. Dupa ce se naste ori devii responsabil si nu mai esti egoist ori ramai acelasi cacacios care-si plange de mila ca un puber plin de cosuri. Man up! si scutura-o bine ( nu fizic) si pe doamna.

    Thumb up 79 Thumb down 1

  8. Păi acum să sară cu ajutoare ăia care au fost pro păstrare la început. Mă gândesc că a fost pe undeva o turmă de idioți fără copii care erau "vai, ce fain, o să aveți copil, vă jucați cu el etc" și au dat sfaturi. Categoria asta de oameni ar trebui să nu existe.

    Thumb up 38 Thumb down 0

    • #23

      Ăia doar și-au dat cu părerea. Idioți au fost ei că au făcut copilul.
      Și idiot e el că nu-și dă seama că tipa are depresie post-partum care poate duce la sinucidere sau ucis copilul din disperare.
      Ia-o pe sus și du-o la psihiatru și tu găsește-ți coaiele și fii un tată.
      Dacă nu poți să faci asta, caută o familie potrivită care vrea un copil.
      Nu fute o viață din ambiție și pentru gura lumii.
      Ai fost prost, n-ai știut de anticoncepționale acum fii responsabil.

      Thumb up 59 Thumb down 0

    • #24

      +1000 pentru Marsten. O fi dur dar zice bine. Cand o proaspata mama are astfel de ganduri, eu as face rapid niste demersuri sa fie ok copilul, sa mearga tipa la psihiatru, nu e deloc de joaca cu asta...

      Referitor la plansete si tipete, nu vreau sa fiu rea insa e chiar foarte posibil ca tipa, nestind ce sa faca, sa ii fi cam neglijat si/sau amanat nevoile copilului. Am mai vazut asta si la alte mame: nu stiau ca alaptarea se face la cerere, plangea copila si ii indesa suzeta in gura. Mai sunt multe alte aspecte care trebuiau verificate exact de ce plange atata.

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • E foarte adevarat ca depresia post-partum trebuie tratata. Si trebuie tratata la psihiatru, nu la psiholog sau psihoterapeut; oricare dintre ultimii doi, daca stie ceva meseria, va trimite proaspata mama intai la psihiatru.

      Dar sa nu confundam psihoza post-partum cu depresia post-partum. Psihoza post-partum e o urgenta psihiatrica care netratata poate duce la ucidere/sinucidere si alte manifestari foarte periculoase. Cateva dintre cazurile prezentate in presa noastra in ultimii anii aratau consecintele unei psihoze post-partum netratate.

      Thumb up 1 Thumb down 0

  9. #26

    Intereseaza-te de un psihoterapeut bun si duceti-va amandoi. Ea pentru depresia postpartum, tu pentru a reusi sa faci fata situatiei si impreuna daca vreti sa mai fiti impreuna.
    Depresia postpartum poate trece de la sine sau cu ajutor, insa am vazut chestia asta netratata si ajunsa la niste forme extreme. Ma rog, va duceti daca va pasa de copilul ala, ca n-are nicio vina.

    Thumb up 78 Thumb down 0

    • #27

      E singura soluție sa treceți peste hopul asta. Ia sfatul asta în considerare, mai mult ca orice.

      Thumb up 11 Thumb down 0

  10. #28

    Copilul nu e ceva tocmai usor..multa rabdare
    Ceva asemanator am in familie..a turnat doi copii..ea in lumea ei..el in lumea lui cu bautura si tv..si se vad in pat..da numai pt somn..
    Cunosc destule persoane care nu vor copii..pt ca pur si simplu nu asta e menirea in viata pt unii..a face copii la presiunea familiei sau a altor factori.

    Thumb up 12 Thumb down 0

  11. #30

    Copilul e agitat pentru ca ii transmiteti starea voastra. Nu vorbesc din carti, ci din experienta, la fiul cel mare, am avut o perioada foarte grea, oricat ne straduiam sa fim calmi, ne simtea in momentele de stres. Am stat cu el in brate pana la un an, dar am luat-o ca pe un lucru normal, cantecele, povesti, joaca, multa munca intru calmarea intregii familii (ne-am auto-educat si noi, adultii) si cumva am scos-o la capat. Au ramas amintiri frumoase, toate. Apelat la ajutor specializat, musai, plimbari in natura, cat mai lungi, concentrat pe lucrurile frumoase din viata voastra (oricat ar rade desteptii de bulshiturile motivationale, chiar functioneaza). Desi partea cu respinsul copilului si depresia post-natala directionata spre copil ma blocheaza, nu reusesc sa o inteleg..

    Thumb up 21 Thumb down 0

  12. #31

    (Domnu' moderator, mai baga un l in bullshituri, nu am fost atenta :) )

    Thumb up 1 Thumb down 0

  13. O sa incep eu cu sfaturile, ca vad ca nu se inghesuie nimeni.
    1. Situatia prin care treceti e nasoala, dar nu e exceptionala. Un copil schimba definitiv viata unui cuplu, si in primul an chiar si relatiile cimentate bine sunt scuturate serios. Cand copilul e si dificil, e si mai nasol.
    Pe de alta parte, nu poti sa renunti la un copil cum ai renunta la o haina veche, numai pentru ca nu ti se mai potriveste. Indiferent daca decizia sa faci un copil a fost potrivita sau nu, acum sunteti parinti si trebuie sa va asumati rolul asta. Fetita voastra n-are nicio vina ca n-a venit la momentul potrivit.
    2. Prietena ta s-ar putea sa sufere de depresie postnatala. Asta e o chestie serioasa - fuguta la doctor, si nu la psiholog, ca nu de vorbaraie are ea nevoie acum, ci la psihiatru, ca s-ar putea sa aiba nevoie de medicatie antidepresiva, mai ales daca are ganduri de sinucidere.
    3. Dupa ce rezolvati eventualele probleme medicale, lasa cainii cateva zile la vreo ruda/vreun prieten, sa mai scapati de obligatii. Ia copilul si ocupa-te de el EXCLUSIV cateva zile, ca sa poata mama avea o pauza. Sa faca ce vrea ea cu timpul ala. Multe probleme ale mamelor se rezolva cu cateva nopti dormite (spun asta dupa ce au trecut 4 ani de cand am dormit 4 ore legate...)
    4. Nu lua personal nimic din ceea ce zice sau face ea acum. E foarte grea adaptarea la maternitate, iti schimba psihicul (si fizicul - 100kg) permanent, bineinteles ca simti ca pierzi ceva din tine. Si atunci cand copilul e dorit ai momente in care ti se pare o povara, d-apai atunci cand nu erai sigur ca-l vrei....
    5. Asta e viata voastra acum. E greu, e nasol, primul an e cumplit, ai tot dreptul sa fii dezamagit si deprimat. N-o sa te judec pentru ca ti-e greu si ai curajul sa vorbesti despre asta, numai cine n-a trecut prin asta crede ca parinteala e o plimbare prin parc. Dar iti promit ca va fi mai bine. Indiferent ce se intampla cu relatia voastra, daca va tine sau nu, copilul asta o sa-ti aduca fericire cum n-ai mai simtit niciodata. Toata oboseala, tot stresul, la un moment dat se vor linisti. Si o sa ramai doar cu bucuria.

    Thumb up 74 Thumb down 0

    • #33

      sa mor cum o dati toate de parca ea FEMEIA are nevoie de tot, ea sufera, ea are nevoie de o pauza, saracuta de ea. Pnm, saracul tip ca trebuie sa o suporte , vi se pare super ok, no?

      Thumb up 48 Thumb down 0

    • #34

      nu le ofera nimeni pentru ca nu le-a cerut nimeni. catch my drift?

      Thumb up 4 Thumb down 0

    • #35

      venom: ai si tu dreptate in felul tau dar daca o rezolva pe mama ...zic eu ca rezolva mare parte a problemei. Macar nu mai vine stresat acasa si cu gandul cum o mai gasi-o pe mama si in ce fel sa resolve problemele. E complit sa vii acasa cu teama. Impreuna la psiholog e solutia si mai ales sa gaseasca o cale ca macar odata sau de doua ori pe saptamana sa lase 1-2 ore cu cineva copilul iar ei sa merga efectiv in parc sau la o sala de gimnastica, bicicleta...puii mei ceva sa le abata gandirea de la viata de zi cu zi.

      Thumb up 10 Thumb down 0

    • Venom, omul daca nu mai vroia sa suporte, isi lua catrafusele si se cara. Chiar el zice ca nu vrea asta.
      Stii ca o relatie nu e niciodata 50-50, da mai mult cel care poate si are de unde in momentul ala.
      Cand apare un copil, cel putin in primul an, presiunea cea mai mare e pe mama. E greu si pentru tati, si ei trebuie sa se adapteze, dar foarte FOARTE rar tatii sunt persoana direct responsabila (primary caregiver).
      Pune in ecuatie si un corp si o minte date peste cap de hormoni si de nesomn si o sa intelegi, poate, de ce e mama aia mai cu nevoie de intelegere.

      Thumb up 34 Thumb down 0

    • #37

      Nu Madamme, nu ai inteles, femeia e o pizda denaturata si trebuie impuscata ca e in depresie.
      Ba, il compatimesc enorm pe tip ca trebuie sa suporte atata si ii este greu dar il felicit ca incearca sa se tina tare pentru fetita si ca lupta. E de admirat. Probabil unii ar fi mers mai departe in drumul lor fara sa isi mai bata capul.

      Thumb up 2 Thumb down 0

  14. De curiozitate, ce vârstă aveți? Kg le-ai specificat dar vârsta nu. Anyway, eu văd aici o depresie post-partum a ei netratată și multă frustrare cauzată de certuri, oboseală, poate lipsa sexului etc. Să nu crezi că pentru alți părinți e totul roz când apare un bebeluș, la fel de obosiți și frustrați sunt chiar dacă copilul este unul dorit și lumina ochilor lor. Dar, spre deosebire de voi, alți părinți gândesc rațional. Eu zic să vă calmați și să vă concentrați pe lucrurile bune că e păcat de copil să crească într-un mediu toxic.

    Thumb up 17 Thumb down 0

    • #39

      100 de kile si lipsa de sex... probabil nu exista nici o legatura.... sau spusa in alt fel.. la fel de scarbos... sexul la distanta este posibil doar daca lungimea e mai mare decat distanta.

      Thumb up 18 Thumb down 0

  15. #40

    Fi-miu s-a nascut cand noi aveam 28 ani; plangea noaptea, plangea ziua, cred ca a avut colici pana dupa 6 luni. Cand veneam de la servici, seara la 7, sotia era deja epuizata si mi-l punea in brate "Ia-l, ca nu mai pot!". Noaptea faceam cu schimbul, il leganam pe picioare ca sa adoarma; ma trezeam cu calcaiele arzand, amortit, sau dormeam indoiti de mijoc, in L, ca sa formam patrat si sa il tinem intre noi, sa intervenim imediat. O intrebam pe sotie daca el mai si rade, pentru ca eu il vedeam aproape mereu suparat, plangand, agitat. La birou eram epava, uneori motaiam in pauzele de tigara.

    La 6 luni i-am zis sotiei ca mai rau de atat nu poate sa fie si ca daca scapam, sigur nu mai repetam experienta ... asa ca am facut nebunia si a aparut si al doilea, fetita, la 1 an si 4 luni distanta de fratele ei. Distractia, ca sa zic asa, d-abia acum a inceput ... schimbat de pampersi la dublu, biberoane la dublu toata noaptea. Amandoi au fost f. bolnaviciosi in primii 4 ani din viata, ne stiau toate serviciile medicale de urgenta, le puneam branule la amandoi si faceam injectii de 3 ori pe zi. Nu stiu daca am avut mai mult 2-3 saptamani pauza in care sa nu fie unul din ei bolnav.

    In tot acest timp au fost multe momente in care si eu si sotia am simtit ca am ajuns la capat, ca suntem epuizati fizic si emotional. Dar ne-am adunat de fiecare data si am continuat impreuna. Acum avem 2 copii minunati, care in continuare ne scot peri albi, dar sunt si principalul motiv de bucurie in viata noastra.

    Pentru mine, orice tentativa de compasiune pentru situatia voastra s-a oprit la afirmatia ca ati luat in calcul sa dati copilul spre adoptie ... get your shit together, sunteti raspunzatori pentru o viata pe care voi ati creat-o! Discutati, cereti ajutor ... altminteri si voi, si copilul, veti avea parte de o viata nefericita.

    Thumb up 114 Thumb down 0

  16. #41

    Cit a fost a mea agitata o plimbam in brate. ORE. Am pastrat o bucata de mocheta tocita.
    Mai tinea vrajeala cu laseru' pisicii, dat pe tavan. Bitiia ochii dupa laser pina adormea. Rapid.
    Ultra eficient era motanul, care uneori o lingea in cap si adormeau rapid iar jivina ii torcea pe burta.

    Dar de baza a fost NanHA, ca era agitata din cauza intolerantei la lactoza.

    Acum are ... nu, se plinge ca i-au ramas mici hainele ma'sii iar doamna urla ca ii sunt mari hainele progeniturii.

    Thumb up 28 Thumb down 0

  17. #42

    Mama pare ca ar avea un pui de depresie, un ajutor specializat i-ar prinde bine. Din experienta spun ca primul an e mai greu, am trecut prin asta si eu. Incearca sa wcoti fetita la aer, acum e timpul frumos, ia cu tine guatari si las-o pe mama sa mai doarma. Eu incurajez alaptatul, dar stiu ca e groaznic de solicitant, daca vedeti ca nu se mai poate incercati sa treceti pe lapte praf (va rog nu imi sariti in cap, decat o mama disperata care regreta ca alapteaza si vorbeste de sinucidere, mai bine un copil cu lapte praf).

    Thumb up 22 Thumb down 0

  18. #43

    1 io cred ca urla de la vaccin. cum care vaccin? stie olivia care. pareti idiotii ideali care sa o citeasca.
    2 100? ahahahahaha :))))) si tu crezi? 50 + 2 3 kile de copil + inca ceva pe acolo nu fac 100. trage tu concluziile.
    3 din ce pula mea traiti?
    4 e un bebe. surpiza! bebe mici fac d-astea.
    5 da, stiu, haituiesc aiurea. e ziua ideala pentru asta. scoate ala capul, isi vede umbra si mai vin 2000 de ani de autoflagelare. zambiti, maine va fi mai rau.

    Thumb up 6 Thumb down 0

  19. #44

    ah, uitasem esentialul... la brussels parca salariile era de sute de mii pe an. ami ales cand promovezi.

    Thumb up 2 Thumb down 0

  20. #45

    Eu sunt de părere că nu toți suntem capabili să fim părinți. Automat nu cred că toată lumea ar trebui să facă. Idioților de mai sus de-i fac cacaciosi pe cei care nu au curajul lor, să dea la buci fara prezervativ, le urez Paste Fericit.

    Thumb up 21 Thumb down 0

    • #46

      Grasule, lumea tre' sa știe cine ești ... ca nu poți sa vii aici și sa ne zici povești... :))))

      Thumb up 3 Thumb down 0

  21. #47

    Fostul meu prieten nu a vrut copil. Am stat si am gandit, drept zic eu, cine sunt eu sa il oblig sa aiba! Concluzia, fiecare pe.drumul.lui in viata.

    Thumb up 19 Thumb down 0

  22. #48

    "Ar avea nevoie de consiliere psihologica, insa pentru ca a fost in trecut "
    un singur sfat: don't you ever stick your di.k in crazy"

    Thumb up 23 Thumb down 0

    • #49

      Corect!

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Da, pentru că cine se duce la psiholog trebuie cu siguranţă că este nebun de legat. Jeez.

      Thumb up 13 Thumb down 0

    • #51

      @IRN nu neaparat de legat, dar de urmarit.
      n-ai remarcat cati apeleaza la chestii extreme in ultima perioada? se arunca in aer, intra cu camionul in multime...
      de ce insista luma ca toti oamenii trebuie sa se reproduca? pamantul e deja suprapopulat, si nu neaparat de elite.
      si nu stiu daca iti e clar dar nu intodeauna genele care sunt placute ochiului preleveaza ba chiar dimpotriva.. ex nasul mare, buzele mari, pielea inchisa, parul cret intodeauna sunt mai puternice si cu sanse mai mari de a se transmite mai departe. google it, nu o zic eu. inca nu a facut nimeni un studiu daca problemele psihice sunt sau nu predominante la transmiterea de gene.
      iti poti imagina o populatie cu inteligenta sub-medie, semi-salbatici care datorita imbecilitatii isi fute viitorul in societate? hai sa ne imaginam o tara cu populatie de genul asta. ti-e greu? arunca o privire in estul europei la o tara langa marea neagra.
      si inca o chestie cand incepi sa dezvolti o fobie fata de a capata ajutor, eu zic ca da, ai o problema :
      "nu mai vrea sa incerce si sa o ia de la inceput ".

      Thumb up 4 Thumb down 0

  23. Mama are depresie...fuguta.la.dr ca.nu prea.trece de la sine.Tu angajeaza-te inapoi si mai bine angajezi o bona chiar si pt cateva ore pe zi in care mama sa doarma sau sa mearga la sala?Lasat copilu cu bona si iesit la date night...control la copil poate e un motiv medical pt care plange..si hang in there..primu an e mai greu.Grija.mare sa.nu intri si tu in depresie.

    Thumb up 12 Thumb down 0

  24. #53

    Daca povestea este reala tipul este un idiot.Pana sa faci copil cu doamna n -ai vazut ca este nebuna !? Nu cred in mitul femeii care este lapte si miere, echilibrata psihic si brusc dupa ce naste o ia razna cu depresie postpartum. Cand materialul este prost ramane prost si inainte si dupa nastere, deci amice esti un idiot. Unele femei nu sunt bune nici de mame si nici de partenere de cursa lunga, sunt doar pentru distractii pasagere, de o noapte daca vreti..cu toate ca si atat mi se pare prea mult.

    Thumb up 12 Thumb down 0

    • #54

      Normal boss, astea cu depresii etc sunt doar fite.

      Thumb up 10 Thumb down 0

    • #55

      Cum zic americanii: dont stick dick in Crazy !!

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • #56

      @Jordan
      Din descriere reiese ca tipa este oricum defecta la microprocesor , asadar daca nu era copilul era altceva care o enerva si ii crea istericale. Am intalnit asemenea printzese, sunt enervante, rasfatate si jalnice De obicei oamenii cu burta plina au timp de depresii si filozofii abstracte despre viata, pentru ca atunci cand ti-e foame si iti chioraie nu ai timp de asa ceva. Constatare personala , nu este adevar absolut.

      Thumb up 4 Thumb down 1

    • #57

      gigi de la gaze si marius baiatu de la instalatii.... sfaturi de mare valoare, parca ati merita banii inainte de lucrari :-)))))))))))

      Thumb up 9 Thumb down 0

    • #58

      gigi, diferenta dintre tine si olivia steer, cand afirmi ca nu exista depresie post partum, e ca nu esti maritata cu andi moisescu

    • #59

      Daca ai fi citit ultima mea propozitie poate ati fi inteles ceva , asa facem comparatii de doi lei.
      Deci repet ultima propozitie , atentie : ''Constatare personala , nu este adevar absolut''.
      Sau nu este clar !?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #60

      și Olivia tot constatări personale face...

    • #61

      Da, ai dreptate Arhi dar arata-mi unde isi asuma madam Olivia expresia mea(''Constatare personala , nu este adevar absolut'') apropo de vaccinuri si raman dator cu un bax de bere ( ce marca vrei tu) !
      Nu sunt chiar un mucos , am 42 de ani si am intalnit destule situatii in care femei echilibrate psihic inainte de nastere ramaneau asa si dupa, bineanteles cu stresu de rigoare dar in limite acceptabile. Cele cu probleme inainte de nastere, surpiza...dupa aveau si mai mari probleme. Deci da, daca stii ca nu stai bine cu psihicu, esti anxioasa, usor schizofrenica si paranoica ..nu te apuci de facut copii pentru ca ajungi inevitabil sa il chinui pe partenerul tau si pe copil.

      Thumb up 2 Thumb down 0

    • #62

      Coane gigi, ti-as ura sa afli pe propria piele ce prostii vorbesti, dar e Pastele si trebuie sa fim mai buni... Intreaba orice psihiatru, sper sa aveti pe-acolo prin Galați asa ceva, si o sa afli ca tot ce spui tu ca e imposibil e de fapt perfect posibil.

      Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Gigi: 'Cand materialul este prost ramane prost' - multumim pentru exemplu.

      Thumb up 7 Thumb down 0

  25. #64

    Știu că nu spun nimic nou față de ce s-a spus deja, dar simt nevoia de a sublinia ca e nevoie de psihiatru și medicație corespunzătoare. Cunosc îndeaproape niște cazuri similare și știu că nu e de joacă cu depresia.

    Thumb up 6 Thumb down 0

  26. #65

    2 chestijuni scurte:

    1. Copiii pot fi dificili pana la un an. Colici, alergii, dureri de iesit dintii, etc. Cel mai bun prieten in cazul asta e un pediatru cu multa rabdare. Mama trebuie sa fie ea in primul rand linistita. O mama agitata transmite aceea agitatie la prunc.

    2. Pentru cei care nu vor copii: bravo voua! Mai bine asa decat sa faceti copii si sa-i chinuiti cu indiferenta si egoism.

    Thumb up 25 Thumb down 0

  27. #66

    Hei, stii tampenia aia cu timpul le rezolva pe toate? Chiar asa si e. Bine, daca nu le degradeaza si mai rau. Stiu, nu am zis nimic pana acum ce nu stiai si tu. Vestea buna este ca nimic nu ramane pe loc. Cei care trec prin astfel de incercari pe urma devin mai puternici.
    Pe de alta parte, mamica din poveste sufera o depresie post natala(nu sunt medic dar cred in diagnosticul asta, am vazut/citit zeci de femei asa). Ca mama la randul meu, pot sa iti spun ca are nevoie de tot sprijinul din lume. Mai practic: ia copilul si fugi la plimare sa ii dai un timp sa se odihneasca. Nu sa stranga prin casa sau sa faca mancare. E aproape ca o reteta medicala: mam e epuizata de oboseala, de scaderea stimei de sine, de lipsa interactiunii cu alti adulti. I-ar fi de folos sa discute cu alte mamici pentru ca toate am trecut pe strada asta. De aceea nu se va mai invinovati pentru ceea ce simte.
    Va doresc multa forta.

    Thumb up 8 Thumb down 0

  28. #67

    Oare nu sunt astea toate semne de depresie post partum? Cautati ajutor specializat la un psihilog care are experienta in asa ceva. Pe bune, nu aveti cum sa manageriati o astel de situatie fara ajutor, iar din moment ce exista o astfel de posibilitate, macar sa o bifati, macar pentru copilul ala, daca nu pentru voi.

    Orice copil care creste fara un parinte sau fara ambii ajunge sa fie dezechilibrat emotional (vezi subsemnatul) si sa faca apoi alegeri dubioase din dorinta de a compensa cumva lipsa unui parinte. E nasol si nu se merita, mai ales daca exista o sansa de rezolvare a lucrurilor. Sigur, o sa fie greu, dar oricum, vorbim de o viata aici, nu de o relatie la care se poate renunta de pe o zi pe alta.

    Eu unul am avut ani intregi in care m-am invinovatit pentru moartea mamei (long story short: nu avea voie sa faca copii) si pentru cum au decurs apoi relatiile cu familia si nu doresc nimanui sa aiba un astfel de feeling.

    Capul sus si mergi mai departe! Se poate!

    Thumb up 10 Thumb down 0

  29. Astia doi cre'ca-s vecini perete in perete cu mine.
    Ora 4 dimineata. Ma-sa striga la bebe: Taci ma! Taci odata! Tac'su, si el, dar catre ma-sa: Taci ma!
    Nu tace nima-n casa aia pina nu incepe ciinele meu sa latre.

    Thumb up 47 Thumb down 0

  30. #71

    Mno, măcar nu îți mai bate capul că ai făcut copii. Mama natură a băgat un flaw în design și devenim automat idioți când este vorba despre sexul opus. În rest suntem foarte deștepți.

    Thumb up 6 Thumb down 0

  31. #72

    Nu ma pricep atat de bine la copii si n-as vrea sa apar un sfatuitot de pe pe site-urile cu mamici. Pot spune doar cateva lucruri din extrem de mica mea experienta. Vreau sa zic din start ca nu sunt doctor, deci nu lua ideile astea si le aplica, ci doar poate ca sa-ti dea anumite hinturi. Si tine cont ca fiecare copil e diferit. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e sa mergi sa doscuti cu pediatrul.

    Agitatia si plansul pot avea foarte multe cauze, iar copilul fiind inca mic si momentan non verbal nu te poate ajuta cu foarte multa informatie si nu poti decat sa incerci sa banuiesti de la ce ar fi
    -colicii (astia in gneral trec dupa 3-6 luni). Vezi cu zbomotele din stomac, cat de tare e abdomenul, etc
    - alergia la lapte, aici discuta cu medicul, poate trebuie schimbat tipul de lapte
    - refluxul gastro intestinal. Deoarece esofagul e mic inca si poate ca bebelusul nu mananca inca mancare solida foarte multa la varsta asta, laptele poate veni inapoi. Vezi assta daca da lapte afara des pe gura sau prin nas. Medicul iti poate prescrie medicament. O varianta e sa tii copilul in pozitie inclinata (bagi ceva sub saltea sa o incline la 30-45 grade, sa ai scaunele de alea leagan, etc). Cu trecerea timpului si cu trecerea la mancare solida, se mai amelioreaza. Cateodata, pentru unii copii, poate dura si pana la 2-3 ani daca e mai sever. Vezi cu medicul, pot aparea probleme mai complicate. Mergi la pediatru.
    - cand mananca, depinde daca mananca repede, lacom, etc, posibil sa inghita mult aer ceea ce duce la gaze. O sa invete sa-si traga besinile in timp, insa ideal este sa poti sa il faci sa manance intr-un ritm mai normal. Daca hranesti din biberon, i-ai un biberon mai lent sau pune-i ceva o lingurita de gris ceva in lapte. Nu ma pricep aici, vezi cu pediatrul. Bate-l pe spate de fiecare data dupa ce mananca in jur de 15 min. Hraneste-l in pozitie inclinata. Intreaba pediatrul.
    - poti incerca sa folosesti white noise la somn (baby shusher, sunete de feon, masina de spalat, ventilator, etc, sunt mp3-uri pe net), lumina scazuta in camera, caldura potrivita (vezi ca bebelusii percep caldura cu pana la 5 grade mai mult decat adultul, deci nu fa 40 de grade on camera pe principiul sa nu koara de frig)
    - creaza o rutina a mesei si somnului, astfel copilul sa inteleaga programul. Fa intuneric in camera, lasa camera gadget free
    - intereseaza-te de sensory processing dissorder. Vezi si cu pediatrul. Asta nu inseamna sa te apuci ca disperatul de la o mica chestie sa ajungi sa citesti tot felul de nebunii sa crezi ca are nu stiu ce, doar sa intelegi ce ar putea cauza agitatia. Pe scurt, exista copii, oameni sensibili la stimulii din mediu, vizual, auz, miros, tactil. Practic percep acel lucru diferit decat majoritatea. De exemplu, vorbitul il aud ca ceva asurzitor, ii deranjeaza poate o anumita textura a bluzei, ii deranjeaza lumina soarelui, mirosul mancarii e prea puternic, etc. Din acest motiv, unii ajung la crize necontrolate de plans numite meltdowns (e diferit de tantrum, tantrumul e mai mult controlat, cu scopul de a obtine ce si-a propus, gen plang ca vreau ipadul). Problema e ca aceasta sensibilitate le afecteaza modul normal al vietii. In timp se mai imbunatateste. Repet, nu zic ca are asta, ci dau cateva explicatii de posibile cauze.
    - poate nu strica sa trimiti copilul la bunici daca ai relatie buna cu ei, sau sa iei copilul intr-o alta camera sau sa iesi cu el daca mananca si altceva inafara de lapte de san, sa oferi timp sotiei sa se odihneasca.

    Repet, nu sunt doctor, nu folosi informatiile date pentru tratare, ci doar informative pentru a observa si discuta cu medicul. Experienta mea este extrem de mica si nesemnificativa si nu vreau sa fie confundata cu sfaturi de pe site-uri de mamici atot stiutoare. In final, singurul sfat pe care poti sa il iei in considerare e sa mergi la pediatru. Daca nu te multumeste modul lui de a intelege problema, mergi la altul. In general, pe langa dezvoltarea fizica urmareste de asemenea si alte milestone-uri in dezvoltarea copilului specifice varstei: zambit, contact vizual, babling, aratat cu degetul, etc.

    Iar referitor la sotie, nu ma pot pronunta sa te indrum, cred totusi ca un medic sau un psiholog ar putea sa discute mai pe larg si sa inteleaga despre ce e vorba. Incearca sa ii oferi timp sa se odihneasca si sa petreceti timp calitativ impreuna.

    Thumb up 45 Thumb down 0

    • #73

      cristi, ce ai spus aici ai spus cu cap. nu sunt convins ca e aplicabil in cazul prezentat dar multi din cei care au comentat ar trebui sa bage la cap. mazel tov.

      Thumb up 8 Thumb down 0

    • #74

      o singura observatie: "colicii (astia in general trec dupa 3-6 luni)" - colicile, nu colicii (o colica, doua colici, substantiv feminin)
      https://dexonline.ro/definitie/colica

      Thumb up 2 Thumb down 0

    • #75

      nu mai vorbesc de "timp calitativ"

      Thumb up 0 Thumb down 0

  32. #76

    Io m-am oprit la faza cu gandurile de dat spre adoptie. Sunteti niste cacaciosi care nu meritati sfaturi si nici incurajari. Ba din contra, sa stii ca pe la 1 an si ceva mai urmeaza o perioada f grea cand sunt foarte mobili dar nu isi coordoneaza bine mersul si tre sa stai aplecat nonstop cu ei de manuta.

    Da na, copiii astia e niste rai care dau la operatie!! Si plang mult!
    Bai, tu te auzi? Cati ani aveti? Ati facut o pauza si de la gandit, nu numai de la sex?
    Daca sunteti fiinte rationale treceti peste si va fi totul bine. Foarte multe cupluri au trecut prin momente grele in primii 2 ani de parinteala. Nici eu nu am scapat. Dar greul nu o sa se compare niciodata cu frumosul. Pana si la animale e valabil asta.

    Thumb up 23 Thumb down 0

  33. #77

    Prietena ta este o imbecila, iar tu esti un ticalos, si dobitoc pe deasupra!

    Cum adica, ea a pastrat sarcina, desi nu voia copilul? Statea cineva cu pistolul la tampla ei, sau cum... vita cu pedale, care acum a si ajuns de rupe cantarul de marfa din Gara Obor.

    Iar tu, daca stiai ca nu vrea copil, de ce ai lasat-o ba gravida???

    Fiindca esti un ticalos. Genul ala de gunoi uman, care crede ca-si poate impune planurile lui de cacat, indiferent de cum simt ori vor altii sa traiasca. Dar esti si dobitoc, fiindca ti-ai inchipuit ca schimbi tu pe dracu' sa te ia, dar cand ai dat de greu te-ai pizdificat. Te-ai lasat de munca si ai ajuns la mila unora care oricum nu dadeau 3 bani pe tine, nu ai coaie sa iei vaca de coarne - vaca cu pedale - si vii si te mai smiorcai. Joaca balena albastra!

    Ai vrut copii cu orice pret? Careful what you wish!!!

    Sa zici mersi de copila ca n-a iesit epileptica sau cu ceva retard sever, caci aia meritati, amandoi parintii!

    Thumb up 20 Thumb down 0

    • #78

      Bah baieti, am si eu o intrebare. Voi ganditi inainte sa scrieti?

      Hellfire, m-ai facut sa recitesc postul. Poate eram adormit, poate-l citisem de pe WC si nu eram atent si am omis eu ceva, in general citesc in fuga si uit pana la final.

      Nu stiu de ce, dar nickname-ul tau imi ramasese in minte ca postand comentarii bune. Serios, fara nici o gluma, erau printre cateva nickname-uri care le retinusem ca fiind ok.Te rog nu-mi lasa impresia ca m-am inselat. Lasa-ma sa cred ca a fost o reactie de moment la emotie, asa, in euforia sarbatorilor de Pasti si ca de fapt exista o diferenta intre tine si Mircea Badea. Serios! Nu-mi zice te rog ca te-ai dus sa iei lumina, te-ai rugat pentru iertarea pacatelor si ai strigat "Hristos a inviat!" care a murit pentru iertarea pacatelor noastre (sau care o fi povestea), apoi ai venit acasa si te-ai pus pe scris si i-ai dorit autorului (pe care nici nu-l cunosti, nici n-ai avut vreodata o treaba in viata ta cu el, nici nu stii cat de reala e povestea ) sa fi avut un copil cu retart sever, "pentru ca parintii asta meritau". In primul rand la un copil cu retard sever, cred ca chinul cel mai mare e la copil si nu la parinti. Nu, serios. Reciteste comentariul. Daca crezi ca un comentariu nu ajuta pe nimeni si mai e si plin de hate, nu-l mai publica.

      Thumb up 34 Thumb down 0

    • #79

      Cristi, nu stiu de unde ai dedus tu ca le doream asta. Am scris ca ambii ar fi meritat-o, sugeram o rasplata pentru iresponsabilitatea de care ambii dau dovada.
      In fine, poate esti tu prea sensibil...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Cristi: poate il confunzi cu krossfire? Care a fost si in blogroll (fain blogul) si care nicidecum nu s-ar exprima asa.

      Thumb up 6 Thumb down 0

    • #81

      Bai uite care e faza, aici nu e vorba de sensibilitate, daca tu zici ca am inteles eu gresit, nici o problema, imi cer eu scuze. O mentiune, din ce am vazut la oameni cu copii in situatii severe, copilul ala e o leguma. Faptul ca parintele ii schimba scutecele, hraneste si il ingrijeste, cred ca "suferinta asta" e infinit mai mica decat suferinta copilului captiv care nu poate face nimic, ia cazul rusului ala de vrea sa faca transplant de cap care ar face orice sa scape. Asta 1, desi din comentariul tau daca aia era singura problema, atunci ok.

      Acum as vrea sa explic de ce consider eu ca nu e corect cum se pune problema (si aici nu ma refer la tine ci la toti astia care ati luat la pula autorul). O sa sune ca trag de urechi sau a lauda, dar nu, incerc doar sa exprim un punct de vedere si imi asum riscul ca o sa urmeze sa ma ia colegii pe mine la pula, dar daca unul intelege ce vreau sa zic, merita riscul asta.
      1. Tocmai a trecut Pastele (sau inca suntem in timpul sarbatorii) si ne-am adunat cu totii sa aruncam cu noroi, imediat dupa ce am ciocnit oua strigand Hristos a inviat si gandindu-ne ca tre sa fim mai buni ca s-a sacrificat unul pentru noi.
      2. Faptul e consumat! De ce a facut ala un copil sau de ce nu a facut, sau de ce a parasit-o sau de ce nu, degeaba te iei de om aiurea in momentul asta. E ca si cum te duci la doctor cu o problema la plamani si ala iti da doua suturi in cur si zice "mars acasa, ca meriti sa te ia dracu daca fumezi". Faptul e consumat, acum ne concentram pe ce trebuie facut mai departe si pe ce se poate fixa/ameliora, nu pe trecut si de ce s-a intamplat aia, trecutul nu-l poti schimba.
      3. Decizia ca un cuplu sa aiba sau nu copii, sa se casatoreasca sau nu, sa infieze sau nu, sa stea cu parintii sau nu, sa mai faca sau nu copii desi are copii cu dizabilitati, sa pastreze sau nu sarcina cand a aflat ca are dawn copilul, sa divorteze sau nu, sa opereze sau nu o ruda foarte bolnava si sa moara pe masa de operatie sau sa o lase asa si sa se chinuie inca 2 luni, sa-i amputeze membrele cu speranta ca mai scapa sau sa o lase sa moara, sa se sinucida sau nu ca e in stadiul terminal, sa inmormanteze sau nu ruda, sa o incinereze sau nu, sa o taie de la aparate sau nu ca e in moarte cerebrala, sa dea copilul in adoptie sau nu, sa faca avort sau nu, etc, e strict decizia lor, fiecare analizeaza si decide in functie de situatia lui, nu de cum tre sa ti se para tie ca ar fi corect. Nu exista decizie corecta (nu vorbesc de exceptii gen crime, violuri cand clar ala e un cretin). Aduna 1000 de pareristi diferiti si fiecare o sa zica ca altfel trebuia facut. La fel ca la noi, in orice domeniu. O decizie e compusa din actori si foarte multe variabile, multe care tin de situatia actuala, din acel moment, care analizate si toate puze ca intr-un puzzle formeaza acea decizie pe care ei cred ca e cea mai buna. Acel puzzle poate sa apara ok pentru tine sau nu, iar pentru cuplul ala, in situatia respectiva sa apara cu totul altfel. Un exemplu: taica-su un violator, masa pe moarte in faza terminala, masa o alcolica, drogata care vin toti pe la ea si taica-su nu poate sa creasca copilul, parintii homelesi care dorm pe strazi in canale. Stiu, suna aiurea dar la 7 luni exista o sansa mai mare de adoptie (bine, in Romania dureaza ani sa ti-l ia cineva) decat sa iei copilul cu tine pe strazi, iarna, poate te prostituezi ca nu ai alta varianta, e mai simplu sa il dai la adoptie la 7 luni decat la 10 ani cand nu ti-l mai ia nimeni. E o decizie nasoala, poate chiar dureroassa si pentru parinti, insa poate e singura disponibila pe masa cand tu nu ai pe nimeni si nu ai alta varianta. Insa revenind, decizia cuiva e strict borsul lui. Nu e treaba mea si nici a ta n-ar trebui sa fie. Nu ne intereseaza detaliile de finete. Tu esti alt actor intr-o ecuatie care nu e a ta, nu cunosti toate elementele puzzle-ului, cum nici eu, nu suntem in papucii lor. Tu iti formezi puzzle-ul cum vrei tu, cu variabilele, credintele si logica ta, puzzle-ul tau format are alta imagine, si la fel, e treaba ta ce faci, tu ai alti papuci de purtat.
      4. Nu e borsul tau ce fac aia ca nu le traiesti tu viata lor, nici nu-i cunosti. Vii, ii tragi tu de urechi, un nimeni, care nu le-ai dat nici o cana cu apa. Si nu e vorba strict de tine sau de mine sau de orice comentator de pe net, e vorba si in viata reala de persoane poate mai apropiate. La fel de exemplu cum parintii sa zicem iau ei la intrebari copilul ce face sa zicem cu nepotul ca de ce il educa asa, ei neajutandu-l si nu au petrecut un minut cu el. Sau de ce am ales a ales copilul deciziile astea de cariera sau de locatie, ei gonindu-l de acasa la 18 ani. Pe ce motiv trebuie date niste explicatii unui necunoscut? Bine, aici nu lua cazurile foarte nasoale gen tatal e violator si da, mi-as dori sa isi faca datoria politia, si poate, ca bonus, sa primeasca si afectiunea ala prin parnaie. Insa cred ca e o alta situatie aici. N-ai treaba cu ala si vii si zici ca e un cretin ca n-a parasit-o. Ca sa ce? Ai adunat toate informatiile si ai decis tu ca aia trebuia facut? Pe ce logica?
      5. Nu vreau sa par idiot sau sensibil (chiar daca par), dar una e glumele subtile sau inteligente sau mistourile care fac atmosfera mult mai fun, si care fac parte din comunitatea asta care e cea mai misto comunitate adunata pe bloguri, alta e hate-ul gratuit, nejustificat, fara nici o legatura intre actori. Nu ti-a furat ala butelia, daca comentariul tau nu-l ajuta, e degeaba, poate te ajuta pe tine sa mai versi din emotia acumulata. Daca autorul citeste si daca chiar cauta un sfat, tre sa piarda jumate de ora printre hate-uri pana sa dea de ceva care sa merite citit.

      Thumb up 17 Thumb down 0

    • #82

      @Cristi fain comentariu dar cam useless, adica de lung e lung si totusi nu zice nimic folositor.
      poate ar trebui sa iti urmezi propriile sfaturi ca sa nu ajunga nimeni sa "tre sa piarda jumate de ora "

      Thumb up 0 Thumb down 0

  34. #83

    Domnule, ori ești și tu instabil, ori ești troll.

    Scrii:
    ”nu pot insa sa plec si sa-mi las copilul in urma...”

    Și exact un rând mai jos:
    ”Am fost pe ganduri sa o dam spre adoptie„

    Serios? Nu poți s-o lași, dar ”ai fost pe gânduri” s-o dai? Realizezi măcar enormitatea?? Să dai copilul pentru că plânge și nu e păpușă care să chirăie numai când îi învârți cheița?

    Pe de altă parte, cu o mamă care doar se văicărește și cu un tată care a fost ”pe gânduri” dacă s-o dea, copila aia n-are o viață promițătoare nici cu părinții naturali.

    Mă alătur și eu celor care spun să duci femeia la terapie. Să vă duceți amândoi, de fapt. Nu de alta, dar când va ajunge la adolescență - care, se știe, nu e o perioadă taman ușoară - ai să fii iar pe gânduri dacă s-o dai afară din casă sau nu.

    Thumb up 28 Thumb down 0

  35. #84

    Multe sfaturi rezonabile mai sus. Nu ma bag, ca nu ma pricep.
    Despre cei care nu-si doresc copii: sunt una dintre ei. Imaginea frumoasa a familiei am abandonat-o pe la 30 de ani. Pana pe la 35 m-am tot gandit cum ar fi sa devin mama singura. Acum, la 40, constat ca nevoia mea de liniste si tabieturi creste exponential. Copiii din familie au parte din cand in cand de un adult cu care se distreaza in parc, dar dupa aia imi trebuie cateva ore sa ma reincarc. Copiii cunoscutilor ma obosesc mult mai repede.
    A fi parinte nu e pentru toata lumea. Eu n-as fi in stare. Imi pretuiesc prea mult linistea, tihna si confortul. Si nu e nimic gresit in asta.
    Ajunge ca exista posibilitatea sa-mi ingrijesc si al doilea parinte bolnav.

    Thumb up 43 Thumb down 0

  36. #86

    Urgent cu prietena la psihiatru. Cunosc cazuri ca asta, chiar foarte bine, as spune chiar din experienta proprie. Copii simt starea mamei, da, vor sari multi cu mistouri, dar asta este adevarul... Copii simt extraordinar starea mamei si o reflecta prin comportamentul lor. Asadar, mama, sau chiar amandoi parintii la psihiatru. Ar trebui incercata chiar si o separare temporara, ca sa isi dea amandoi seama cum e unul fara celalalt, poate asta o sa ii aduca inapoi, sau poate nu. In oricare caz, mama ar trebui sa fie mai linistita, iar copilul ii va urma starea. Dar nu trebuie continuat asa. Este varsta la care formarea sistemului nervos se definitiveaza...
    Daca inca se gandesc sa o dea spre adoptie, o iau eu !!

    Thumb up 10 Thumb down 0

  37. #87

    Strange din dinti si da-i inainte. Si termina-te in plm cu cacaturi de adoptie. Daca ai un dram de inteligenta emotionala o sa te urasti ca dracu in 10 ani. Da' asa, cu clabuci, Mona si lame de ras.
    Ajuta-ti sotia , strange din buci inca un an, daca coana mai e la fel, atunci gandeste-te la divort. Pana atunci, aia e.

    Thumb up 7 Thumb down 0

  38. #88

    Al meu se trezea des si adormea greu de la alergii - atentie, nu "la lapte", ci la ce mananca mama in perioada alaptarii si care se poate transmite prin lapte. Aceste mancaruri pot fi: albusul de ou, fructe cu coaja, peste, soia, lapte de vaca.

    Si iesiti dracului din casa. Cu sau fara copil, pe rand sau nu. 100 de kile nu le faci de la depresie, le faci ca stai in casa si bagi in tine ca porcul.

    Thumb up 5 Thumb down 0

  39. #89

    Cati oameni plini de ura p-aici... Nu vroiam sa comentez, dar m-a socat aruncatul cu noroi. Suntem intr-o situatie asemanatoare cu cea descrisa cu cateva diferente: 1. copilul ni l-am dorit 2. cea care-si spune of-ul sunt eu, femeia cu depresie 3. nu s-a pus in discutie datul spre adoptie, 4. copilul a avut perioade urate cu colici dar acum este mai ok cu somnul. am inteles ca o sa urmeze oricum nesomn de la dureri de dinti si alte bucurii.
    Ceea ce vroiam sa spun este ca, desi nu sunt de acord cu rezolvari duse la extrem, il inteleg perfect pe omul din discutie. Cei care n-au trecut printr-o experienta asemanatoare n-au decat sa jigneasca in continuare.
    Pana sa citesc aici realizasem ca am o problema care necesita psihiatru dar cumva am crezut ca o pot duce pe picioare si va trece de la sine.
    Oricum e crunt sa vezi din orice o tragedie: mi-am distrus corpul dupa nastere, nu mai am prieteni pentru ca nimeni nu vrea sa auda plansete de bebelusi, copilul e marait mereu, barbatul abia asteapta sa plece la munca...si ramai singura cu toate gandurile astea si te intrebi care mai e bucuria cand totul e numai un sacrificiu. Partea buna e ca a mai crescut putin copilul si a inceput sa ne cunoasca, rade cu noi, se simte bucuria lui cand vine ta-so acasa si simtim in sfarsit ca exista o afectiune si din partea lui nu doar plansete si urlete.
    Si cu toate astea discutiile despre divort sunt la ordinea zilei. Mi se pare ca nu vrea sa ma ajute cu nimic, sta cat mai mult la munca desi stiu ca abia asteapta sa-si vada copilul, dar acum am realizat ca ii e scarba de cicalelile mele si cat de dor ii e de copil compenseaza cu scarba de a se intoarce acasa la scandal.
    Se pare ca tot nu scap fara ajutorul unui medic psihiatru...

    Thumb up 27 Thumb down 0

    • #90

      ce draguuuut. stii solutia dar NU vrei sa o aplici. hai ca ti-o mai zic eu o data. TACI DIN GURA! lasa omul in pace si la un moment dat s-ar putea chiar sa isi aduca amite de ce i-a placut la tine in primul rand!

      Thumb up 3 Thumb down 0

    • #91

      o sa fie bine!

      Thumb up 2 Thumb down 0

    • #92

      Oh... nu te mai speria de atâta ”ură”... citește comentariile cu atenție mai bine. 90% dintre jigniri au fost cauzate de chestiunea cu adopția. Pe tine, ca mamă, nu te-a revoltat că un părinte s-a putut măcar gândi la așa ceva? Că a luat în calcul, la modul serios, ideea?

      Thumb up 4 Thumb down 0

    • #93

      exista o solutie magica, da-ta de un sihastru celebru. trebuie sa iei o gura de apa pe care sa o ti in gura cat mai mult fara sa o inghiti ( de ordinul orelor).
      e drept va fi naspa sa nu va certati din cauza asta dar ajuta.

      Thumb up 2 Thumb down 0

  40. #94

    ce de talibani crestini care stiu ei mai bine ca toti tre' sa cace plozi. din voi se va hrani borul cand va dori sa interzica anticonceptionalele, prezervativele si avortul in romania.

    Thumb up 19 Thumb down 0

    • #95

      Cu bor sau fara gandeste-te ca peste ani n-o sa-ti plateasca harnicii imigranti sirieni pensia.Daca tu nu esti in stare sa uzi o floare sau sa cresti un hamster nu inseamna ca altii nu sunt.Lasa oamenii in pace.Au probleme.O sa si le rezolve cu un pic de vointa si responsabilitate.Felicitari celor care au incercat sa-i ajute.

      Thumb up 0 Thumb down 1

  41. Mie imi suna a depresie postpartum si din pacate este o problema destul de grava si de delicata.
    Am avut o fosta colega de munca care a suferit de chestia asta mai bine de un an, a avut tentative de fugit de acasa, nu isi dorea copilul, nu putea sa o atinga, sa o ia in brate, sau sa o alapteze. Norocul ei a fost ca la vremea respectiva statea in Canada si o moasa care mai venea la copil ocazional a recunoscut o parte din simptomele ei si a vorbit cu sotul colegei mele si dupa multa terapie si-a revenit si sunt o familie relativ normala.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Postpartum_depression
    Wiki zice multe chestii la simptome, chestii pe care le-ai insirat si tu in povestire, ar fi bine sa incercati sa cautati ajutor de specialitate, o femeie care sufera de postpartum este atat de imprevizibila si poate comite niste fapte infioratoare din cauza starilor prin care trece.

    Thumb up 4 Thumb down 0

    • #97

      Exact. Sa nu uitam de cazul acela din america, imi pare rau ca nu mai tin minte numele tipei, avea si alte probleme de diagnostic clinic dar coroborate cu depresia postpartum, si-a ucis cei cinci baieti :-|. Sotul era la lucri si da, cam stia ce se intampla cu ea.

      Thumb up 1 Thumb down 0

  42. #98

    Wow. O situatie intr-adevar dificila. De apreciat totusi ca domnul nu da bir cu fugitii cum ar face alti viteji in locul lui. Eu personal cred ca singura salvare pentru acest copil va fi divortul si plasarea la tata care pare cat de cat empatic, desi depasit de situatie. Doamna e instabila psihic si evident NU s-a tinut de terapie, ceea ce e un semn f rau pentru o posibila vindecare a depresiei, daca e depresie si nu o manie sau o tulburare psihica care acum se vede. Sunt femei care isi mascheaza caracterul si iesirile pana simt ca s-a legat relatia. Eu am 33 de ani, voi face copil dar cu donor, tocmai pt a evita astfel de situatii care sunt aproape imposibil de rezolvat, mai in timp util. Aa ca peste 20 de ani ne despartim, ce conteaza, am ratat mult intre timp.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #99

      Cu ce vei face copilul?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #100

      cu p..#da, banuiesc

    • #101

      Poate face inseminare de la banca de sperma si dupa aia cezariana ....ca sa nu se chinuie.

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • #102

      ma ofer donor. cautati pe google dupe cazurile "rezolvate" de mine. veti fi multumita de produs 100%. am toate calitatile si mai ales nicunul dintre defecte. (pt ca nu apucati sa le vedeti).

      Thumb up 0 Thumb down 0

  43. #103

    De citit pentru distinsul autor al textului. Poate-i vine mintea cea de pe urmă...

    https://dupa35.com/2017/04/17/despre-o-lectie-de-parenting-de-la-un-tata-singur/

    Thumb up 0 Thumb down 0

  44. #104

    "prostiile ei"... sa fie depresie post natala si lipsa de comunicare? cu un psiholog ati incercat

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #105

      "prostiile ei"... sa fie depresie post natala si lipsa de comunicare? cu un psiholog ati incercat?*

      Thumb up 0 Thumb down 0

  45. #106

    Singurul sfat pe care ți l-as da, dacă ți se pare greu prin ce treci acum, este sa mai faceți un copil.

    Thumb up 1 Thumb down 0

  46. #107

    primul meu impuls a fost să scriu un rant despre retarzii de români, inculți și animalizați, ciobnănașii și ciobănașele mioritice, dar mi-am dat seama că informațiile despre viață nu sunt accesibile tuturor și că și eu mi-am futut viața tot din cauza unor părinți și cunoscuți dobitoci sau îndobitociți, așadar:
    1. d-na din poveste NU e instabilă psihic, așa se manifestă la anumite persoane depresia post-partum, CARE ESTE NORMALĂ!!
    2. dragi cucoane și cuconițe, bărbați și posesori de cuoaie: femeile trec toată viața prin fluctuații hormonale, orice mică schimbare survenită în cantitatea de estrogen/progesteron/prolactină etc, indusă de pastile de contracepție, naștere, ciclu lunar, menopauză, perimenopauză (estrogenul începe să scadă de la 40 de ani la femei și omologul lui, testosteronul, tot de la 40 de ani începe să scadă) are reflecție în plan psihic prim emoții confuze, schimbări bruște de dispoziție, modificări în greutate șamd. Înainte de a face un copil aveți grijă la ce vă înhămați, veți suporta consecințele TOATĂ VIAȚA!! Și viața e grea chiar dacă nu faceți copii. Apropo, fluctuațiile emoționale induse de variațiile nivelurilor de hormoni pot fi gestionate foarte bine, luați legătura cu un medic „bun” și educați-vă, internetul poate fi folosit și la atceva în afară de facebook. Și bărbații au „ciclu” lunar cu perioade de instabilitate emoțională, și ei au parte de bufeuri la andropauză :D deci nu e nimeni mai bun sau mai evoluat biologic.
    3. faceți-vă un bine și nu mai procreați aiurea sau la bătrânețe - da știu că sună rasist, dar la 40 de ani dpdv biologic sunteți deja bătrâni (chiar dacă mai nou copiii se pot face și la 60 de ani) și tot stresul acumulat de voi se transmite genetic copiilor

    Thumb up 4 Thumb down 0

  47. #108

    Ca femeie , daca n-ai rupt bautura, drogurile si cluburile chiar si la 40 de ani poti procrea linistita.Daca mai ai si un partener responsabil si constient ca are un copil si trebuie sa te ajute la cresterea lui e si mai bine.Da, primii ani sunt grei , stiu din experienta.Dar merita.Exista oameni egoisti carora nu le pasa decat de ei , de ce si-au mai cumparat , ce au mai mancat , baut, in ce club au mai iesit etc , niste copii mari , iresponsabili ,de obicei crescuti sau educati defectuos..Menirea unei femei este sa fie mama.E insasi feminitatea ei si poate straluci in postura asta.Nu ma intelegeti gresit, nu mama neaparat a 7 copii , nu sluga barbatului sau alte prostii.Doar mama.Dar ca sa faca asta trebuie sa renunte la terase , cluburi , mall-uri, viata sociala intensa, cel putin o vreme si sa-si reevalueze prioritatile.Am vazut devenind mame bune niste femei pe care nu as fi pariat un leu.Deci se poate , dar trebuie si un pic de vointa din partea lor si ajutor de la partener.

    Thumb up 2 Thumb down 1

    • Menirea unui barbat este sa fie tata..E insasi masculinitatea lui si poate straluci in postura asta.Nu ma intelegeti gresit, nu tata neaparat a 7 copii , nu sluga femeii sau alte prostii. Doar tata. Dar ca sa faca asta trebuie sa renunte la terase , cluburi , mall-uri, viata sociala intensa, cel putin o vreme si sa-si reevalueze prioritatile.Am vazut devenind tati buni niste barbati pe care nu as fi pariat un leu. Deci se poate , dar trebuie si un pic de vointa din partea lor si ajutor de la partenera.

      "Exista oameni egoisti carora nu le pasa decat de ei , de ce si-au mai cumparat , ce au mai mancat , baut, in ce club au mai iesit etc , niste copii mari , iresponsabili ,de obicei crescuti sau educati defectuos." - noroc cu educatii astia defectuos, ca datorita unora dintre ei, care n-au facut copii, dai azi lectii de viata pe internet si ai ceva sanse sa nu mori cand esti bolnav.

      Poate pui de-o colaborare cu Gigi, cauta-l, ca aveti ce discuta cu exemple atat de vii si clare.

      Thumb up 3 Thumb down 0

    • #110

      Mda, nu se prea poate renunța la terase, cluburi, călătorii și mai ales la mall. Sorry. Se pare că unele nu vor străluci nicicum!

      Thumb up 4 Thumb down 0

    • #111

      de-aia se bat bărbații pe titlul de cel mai bun tată. renunță la joburi, la bani, la futut, la orice, pentru că menirea lor e să fie tați și ei știu asta și fac toate sacrificiile, în primul rând nu se gândesc cum să-și dea copiii spre adopție când urlă prea tare nopțile sau cum să și-i lase pe drumuri cât mai repede posibil, în rest femeile n-au decât să se realizeze profesional, să facă bani, să fută și ele, să se distreze, să se plimbe, țin bărbații casa în locul lor, le așteaptă cu mâncare făcută după ce s-au întors ele de futaiuri sport-expres (cu alții)

      Thumb up 2 Thumb down 0

    • #112

      @trial
      Tu ce esti?Baiat?Fata?Ca nu se prea intelege.Vad ca esti confuz/confuza privind atat sexualitatea ta cat si viata reala in general.Nici macar nu poti sa spui o fraza singur.Cu ce sa ma ajuti tu pe mine daca voi fi bolnav?Nu esti in stare sa te ajuti nici pe tine .Multumeste celor care au mai facut ceva copii pentru ca acei copii o sa-ti plateasca pensia.Asta daca nu vrei sa-ti pui latul de gat la batranete.Eu pot sa dau lectii pentru ca am si stiu cum se creste un copil.Macar atat stiu.Tu ce stii?Vad ca in afara de a otravi blogul asta nu reusesti nimic.Le-ai spus ceva util celor despre care e vorba in articol?Sau te pomenesti ca esti cine stie ce castigator de Nobel?Hai lumineaza-ne si pe noi astia de ce e inutil sa faci copii ,ce mare valoare esti si cum ai descoperit in club , dupa un joint,sensul vietii.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #113

      @van dic
      Aia nu sunt barbati ci cacati.Aia sunt rasfatatii iresponsabili crescuti asa de parinti.Un barbat adevarat face ce trebuie sa faca in interesul familiei , nu ce i-ar placea lui sa faca.La fel si cu femeile.Si exista si timp de distractii si de futut, chiar daca mai putin.Ce inseamna o femeie realizata?Una care munceste 12 ore ca sa-si plateasca ratele la casa pentru ca vrea sa fie cu orice pret "independenta"?Una care nu are timp de vreo relatie din cauza serviciului si atunci si-o trage cu primul intalnit in club?Una care nu stie ca exista si altceva in afara de birou , se plange de singuratate si asteapta sa apara Fat -Frumos la munca , dupa program?Oameni buni , eu vorbesc despre relatii si familii normale , in care partenerii macar se respecta daca nu se iubesc si in care nu se inseala intre ei la prima neatentie a partenerului.Ce descrii tu acolo cu femeia care se plimba , se distreaza si se fute cu altii cat timp barbatul are grija de copil se numeste prostitutie cu sau fara bani.

      Thumb up 0 Thumb down 1

    • #114

      @Roxani
      Fiecare face propriile alegeri si incearca sa "straluceasca" cum poate mai bine.Unii isi gasesc menirea intr-o clipa , altii o cauta o viata in zadar.Dar unele lucruri , senzatii sau ganduri sunt asa efemere.....si amintirile nu tin loc de prezent.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @rodion: Copiii nu se fac ca sa existe platitori de pensii pentru noi. Pune mana pe carte si pe ghidul de bune maniere si invata; ii va fi folositor si copilului pe care-l ai, indiferent de varsta lui. Lectura de carti, nu de articole de pe internet sau de reviste de scandal, o sa te ajute sa afli cate ceva despre cine au fost/sunt cei datorita carora exista tehnologia necesara ca sa predici tu pe net facutul de copii pentru mentinerea pensiilor si ce viata personala au avut, cine au fost / sunt cei datorita carora inclusiv copilul tau poate scapa de boli mai uratzele si cati copii n-au avut. Exista foarte mari sanse sa afli si ca minunatul sistem de pensii la care trebuie sa contribuim cu copii e destul de nou in istoria omenirii si ca are multe alte hibe in afara faptului ca necesita multi copii.

      Daca viata ta e atat de buna, frumoasa si implinita prin cresterea unui copil si intemeierea unei familii responsabile, de ce esti atat de agresiv in exprimare? Intrebarea e retorica.

      Thumb up 5 Thumb down 0

    • #116

      @trial
      Ai dreptate.Copii ne se fac ca sa va plateasca voua pensiile.Dar datorita lor o sa va primiti pensiile.Daca traiai in China ai fi apreciat asta.De unde stii tu ce carti sau articole online citesc sau nu citesc eu?Cat despre codul bunelor maniere...scoate-ti barna din ochi inainte sa vezi paiul din ochiul meu.Eu mi-am exprimat o opinie pe blog la modul impersonal .Tu mi-ai rastalmacit cuvintele si te-ai legat personal de mesajul meu asociindu-ma voit cu fostul puscarias Gigi Becali.Daca-ti aplic acelasi tratament e agresivitate verbala?
      Lipsa ta de argumente inseamna ca interlocutorul e agresiv in exprimare?Te pomenesti ca vrei sa te mangai...Eu nu vorbeam de mari personalitati din domeniul stiintei si viata lor.Te-am intrebat ce realizari ai tu.Ai inventat tehnologia necesara aparitiei blogului asta ?Ai facut vreo descoperire in domeniul medical?Hai ,spune, nu te intimida.Abia asteptam sa-ti recunoastem meritele.Eu nu sunt un geniu cu cariera de invidiat, ca tine.La mine copilul e cea mai mare realizare , recunosc.La tine care este?

      Thumb up 0 Thumb down 1

    • @rodion: Ctrl+f > tasteaza trial si-l gasesti pe gigi ala. O sa faceti o echipa absolut imbatabila.

      /end raspunsuri pentru mine ca se ajunge la flame si nu-i frumos

      P. S. Cetin, daca am intrecut cu ceva masura, sa ma atentionezi, te rog.

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • #118

      @trial
      O pereche imbatabila ai face tu cu Mircea Solcanu.Ca si tine, e uns cu toate alifiile.Cu copiii nu ti-a iesit.Macar pe asta sa nu-l pierzi.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #119

      dragă rodion, am o veste pruastă pentru tine și pentru cele care încă mai speră că prințul nu va fi un cordaci și-atât după alea 12 ore de servici: ești definit de bani, cu cât mai repede înțeleg cosânzenele asta cu atât mai ușor le va fi în viață, așa că înainte de a fi mamă ar fi cazul să se asigure că fac ceva esențial cu viața lor, ceva bani mai ales, că ierarhia se impune prin bani și în lume și în viață și în familie, nu prin lungimea unghiilor, altfel va fi duar o altă sclavetă ca tine care va scheuna pe forumuri că femeile tre sa fie mame și sa nu rupă băutura și cluburile. Și dacă să fii mamă ar fi fost vreo scofală, bărbații ar fi umplut deja postul. Dar ei aleg să se facă bucătari. Sau ingineri. Sau sa muncească pe bani, nu gratis, din dragoste de tată și instinct patern (există? :D). Și da, în viață trebuie să facem chestii care ne fac plăcere nu să ne sacrificăm curururile, sănătatea și viața pentru copii. Nu merită.

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • #120

      probleme de oameni vestici care au impresia ca a creste un copil e greu.

      mai nou totul dar chiar totul incepe sa devina o drama pt europeni. mama am un copil ma ingras 30 de kg incep sas-l urasc pe porcul de m-a lasat bortoasa iar starpitura naibii care urla toata ziua l-as da in adoptie.nemernicii astia 2 mi-au @#242352 viata, de acum nu pot sa ies cu fetele, nu pot sa ma duc la discoteca, etc.

      se cheama maturizare si responsabilitate in ... mea. esti in stare sa ti le asumi,ok meriti sa traiesti si tu si progeniturile tale. nu.... pai stii cati spermatozoizi ejaculeaza orice nerod? stii cate oua se pot fecunda de la o femeie?

      ca si femeie ia imaginati-va ca traiti in {insert nume de tara musulmana cu lege sharia} ca sunteti a 3-a nevasta, iar planul de la stapan e sa mai faceti inca 6 copii pe langa cei 3 existenti deja ( 9 doar de la voi fara a include restul de cadane).
      plm asa-i ca brusc problemele cu un singur copil nu mai sunt asa mari?

      uite de asta va disparea rasa asta europeana. pt ca sunt niste cacaciosi. nu au coaie sa isi asume responsabilitatile. viata comoda si cu un oarecare confort i-a transormat in niste drama queens.
      si sa mor daca nu merita sa dispara. pana la urma e " survival of the fittest "

      Thumb up 0 Thumb down 1

  48. Din ce descrii tu acolo pare mai mult a depresie post-partum de durata. Am trecut prin ceva similar. Parerea mea, discutati cu un specialist, o persoana neutra cu experienta. Cat despre sominicii de 45 min., apoi trezit, plansete, oboseala accentuata a mamei... been there, done that. Nu sunteti singurii, dar lucrurile se vor linisti!

    Thumb up 1 Thumb down 0

  49. #122

    Faci un copil in momentul in care esti suficient de responsabil sa ai grija de el.

    Thumb up 1 Thumb down 0

  50. @Cetin: Stiu ca am zis ca nu fac flame, dar cred ca unele mentalitati invechite chiar trebuie combatute.

    @rodion: Mi-ai zis-o. Eu am spus public ca-mi place de Maithun de cand a aparut pe blog. N-am nicio problema sa-mi arat pe fata preferintele. Si asta cu alifiile e pentru baietei mici. Astia ca mine, care suntem mai deschisi la fire, vrem fara - daca ma dilat prea tare de placere cine stie ce iese. Dar presupun ca esti prea inchistat in responsabilitati ca sa intelegi asta.

    P.S. Prefer shoturile, nu jointurile.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  51. #124

    Rabdare si capul pe umeri familia !

    Thumb up 0 Thumb down 0

  52. #125

    Salut tipule,

    Am fost aproape în situația în care ai fost și tu. Nopți nedormite, copil plângăcios și foarte agitat. Credeam că nu o să se sfârșească niciodată, însă am apelat la un specialist în somnul bebelușilor.
    Am descoperit ulterior că problema cea mai mare era că bebele era foarte obosit, intrase într-o stare de oboseală cronică și din cauza asta îi lua foarte mult să adoarmă și dormea foarte puțin - situația e similară cu adulții care nu dorm pentru 24 de ore și apoi încearcă să adoarmă.

    Există o fază în care creierul tău produce andrenalină, de la prea multă oboseală, și nu mai ești capabil să adormi sau să legi somnul.

    Ceea ce a funcționat la noi a fost să îi facem o rutină bebelușului și să ne ținem de ea.
    Practic în fiecare zi se repetă în mare același program: trezire la ora 7-8 dimineață, pus copilul la somn după 5-6 ore de la ora de trezire (rutină de somn - învelit în sac, nani nani și apoi pus în pat să doarmă și lăsat în pat cel puțin 1 oră cu verificat la intervale de 15 minute și nani nani, pus în pat).
    La început copilul urlă chiar și o oră, dar după 1-2 săptămâni ajunge să înțeleagă că trebuie să doarmă.

    După trezirea de prânz, îl mai lăsăm 4 ore treaz și apoi nani (noi îl culcăm în general la ora 7-8 seara, cel târziu, în funcție de somnul de prânz). La somnul de seară trebuie lăsat să plângă până adoarme (cu verificări la interval de 15 minute).

    În primele zile e cel mai greu, pentru că ajunge să plângă și 2 ore, dar în timp se reglează și începe să învețe să adoarmă singur.

    După 2 săptămâni, bebele nostru foarte agitat (care se trezea la 2 noaptea, stătea 1-2 ore treaz și apoi iar ne chinuiam să îl adormim 1-2 ore) a ajuns să doarmă 1-2 ore la prânz și 10-12 ore noaptea.

    Dacă ai nevoie de alte detalii, Cetin poți să îi dai adresa mea de mail.
    Succes!

    Thumb up 2 Thumb down 0