Scris de Anonim

Salut.
Dupa ce in ultimii 3 ani, am trecut doar prin probleme ( mama cu cancer, am repetat un an ca sa o ajut financiar, era sa ramanem pe drumuri fara casa s.a.m.d ), parca 2017 a inceput si mai prost. Mi-au murit 2 persoane dragi, 2 bunici de ai mei, fix la o saptamana diferenta unul de altul. Si ei au fost ca niste parinti pentru mine.
De 2 saptamani, am reusit sa dorm cel mai mult intr-o noapte fix o ora jumatate. Am fost puternic pana acum, dar parca acum simt ca nu mai fac fata. Cand atipesc, ma trezesc speriat. Speriat ca o sa raman singur, ca o sa mor si tot felul de ganduri nasoale.

Anul asta am si bac ul ( am aproape 20 de ani ), stiam clar ca o sa dau la medicina, incepusem pregatirile, dar au trecut deja 2 luni si eu nici macar titlul lectiilor nu l-am mai citit. Numai stiu ce facultate vreau. Nu ma mai atrage absolut nimic. Simt ca nu am loc in absolut niciun domeniu.

Sa mai zic cu fetele? Ceea mai lunga relatie a mea a fost de o luna, in urma cu 2 ani. De atunci nimic. Mereu fetele ma vad ca pe un prieten foarte bun si intr un final ramanem prieteni… toate mi au zis ca ma comport prea frumos si prefera prietenie decat o relatie si sa o piarda…

Dar ma rog, incerc sa ma scurtez. Asta e parte din viata mea, daca ar as scrie tot, as termina in cateva zile.
Imi cer scuze de deranj, dar am simtit nevoia sa ma descarc, nu am pe nimeni aproape de mine, sa ma ajute. Sunt singur…
Probabil o sa mai scriu, cand simt nevoia. Imi cer scuze daca am greseli in text, dar nu pot sa il recitesc. Deja e scris cu lacrimi in ochi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.