jhydebox.jpgDe ceva timp îmi este bine. Ştiu, sună banal, dar mie chiar îmi este bine. Adică sunt fericit.

Am o căsnicie fericită, iar sentimentele unul faţă de celălalt parcă cresc, cu fiecare zi ce trece. Sunt unul din puţinii fericiţi, care sunt iubiţi de femeia iubită.

Am un job mulţumitor. Nu am grija zilei de mâine din punct de vedere financiar. Bine, asta nu înseamnă că mâine îmi iau Golful mult visat. Dar nu mă scobesc în buzunare dacă vreau o shaorma.

Amândoi suntem relativ sănătoşi, în limitele impuse de E-urile consumate.

Faza care vine la final este următoarea. Am o stare ciudată de teamă. Teamă că toate astea s-ar putea sfârşi, dintr-un motiv nedefinit. Nu se concretizează în nimic, ci pur şi simplu este o TEAMĂ.
Paranoia, sau schizofrenie?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.