Ce repară românul cu o sârmă?

degetele in priza

Știți că există un vechi proverb strămoșesc care spune că românul repară orice, dacă îi dai suficientă sârmă și, eventual, un ciocan?

Ei, e adevărat. Bine, adevărat într-un sens. Cel în care el vrea să repare orice, pentru că el știe mai bine și se pricepe.

Cam cum îmi reparam eu aerul condiționat, când stăteam în Dristor.
Dumnezeule, cât am putut să plâng în fața aparatului ăla. Ba curgea apă în casă din el, prin urmare ajungeam la concluzia că e prost montat furtunul exterior, deci mă apucasem să deșurubez unitatea exterioară, ca să îi dau curgere.

Ba nu răcea, deci cauza era orice în afară de lipsa freonului, cum s-a dovedit ulterior. Desigur, toate reparațiile mele aveau punct comun sârma, care susținea orice activitate de-a mea.

Aș fi curios să aflu de la voi o povestire plină de miez, despre cum ați reparat chestii prin casă, pe lângă casă sau sub casă. NU NEAPĂRAT CU SÂRMĂ! Poate fi despre orice. Nu ziceți că nu, știm toți că v-ați băgat degetele în priză, crezând că așa se verifică amperajul.

Autorul povestirii care îmi va plăcea cel mai mult va primi un telefon.
Să aibă ce repara.

Concursul durează până joi, 9.10.2014 ora 23:59. Vineri facem extragerea și anunțăm câștigătorul

__________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE
Loading...

197 comentarii

  1. Acest post va strange intre 100 si 150 comentarii . in caz contrar suport jumatate din contravaloarea premiului .

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. #7

    Un telefon de la tine???? Asta e cel puțin haios. Din ciorba?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Eu n-am sa spun o poveste. E imposibil sa va placa povestile mele.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    • #14

      mie imi plac povestile tale, deby. macar unele dintre ele.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #15

      zi-o p-aia cand ai ragusit asa tare ca nu puteai vb si iti inghetasera si degetele si nu puteai sa comentezi pe bloguri. Zise Lucifer cu 2215 comentarii pe blogul asta si in top 5 posturi pe softpedia prin 2005 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #16

      Nu poti multumi pe toata lumea.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Daca ii plac seniorului, macar cateva dintre ele, inseamna ca imi pot lua tastatura si sa-i dau bataie.

      Thumb up 1 Thumb down 0

    • #18

      Stai sa vezi acum

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #19

      OMG, Aniela, vrei sa iti bati pe senior cu tastatura? Esti sigura ca ii va placea?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #20

      Tuturor le plac poveștile tale, în special tutorialul ăla de la tine de pe blog în care inveti doamnele cum să rămână gravide. Aștept cu maxim interes tutorialul despre blowjob.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #21

      Asteptam sa ne spui cum ai reparat un aragaz, un blender, mixer sau ceva din bucatarie :))
      Acum vad ca te-au lasat la webstock...se duce de rapa blogging-ul 🙁

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #22

      Păi dacă îi plac seniorului îi poți da un mail.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @deathrow, trimite-mi o poza cu tine si iti promit ca vei primi tutorialul dorit.

      Thumb up 1 Thumb down 0

  4. #24

    m incercat sa imi montez singur lustra.
    Cand m-am mutat in regeasca-mi garsoniere de WOW! 33mp, din tavan atarnau 2 fire la care era legat un bec de 200W. D-alea de nu mai au voie sa faca acum si care chiar lumina fata de sus numita lustra.
    Ei, lustra asta noua nu se agata ca modelul care probabil fusese montat anterior pe un carlig de sarma groasa, doar ca eu nu m-am prins de treaba asta si cu minte-mi limpede (a se citi max 6 beri) am zis sa incer eu sa o conving sa stea in carligul ala.
    Am scos toate sigurantele si am purces la treaba.
    Desi sigurantele erau scosa, nush cine instalase panoul de sigurante dar se pace ca ceva era pe direct si mai mul facea contact si cu carligul.
    Am pus mana pe el, m-a zgaltait nitel. Verific iar sigurantele, le pun, le scot si na, mai incerc o data, de data asta cu dosul palmei ca stiam totusi ceva. Evident m-am curentat iar. Am zis ca imi bag picioarele si am luat 2 manusi de bucatarie 🙂 si inca o bere si am incercat sa pun lustra in cui cu forta, moment in care a bubuit ceva, s-a facut o mare flacara si carligul a facut la propriu o gaura in suportul lustrei.
    Am zis ca e suficient si am chemat un electrician care nu a putut veni decat la 6...da 6 dimineata si da, eu sunt vecinul de la care s-a auzit flex si bormasina la 6 dimineata.

    Intre timp am mai stricat si lumina de deasupra usii la intrare incercand sa ii pun senzor de miscare. Scurtul a fost asa frumos cand i-am dat drumul de intrerupatorul nu mai poate fi pus in pozitia initiala. Dar nu-i bai ca am cumparat altul si nu stiu de ce nu intelege nevasta-mea ca o sa-l pun la loc si fara sa imi aminteasca ea la fiecare 6 luni!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #25

      esti mic. eu am gaurit firele din tavan incercand sa montez o lustra. sa vezi ce misto dansam cand am bagat burghiul in cablu. ca n-avea rost sa scot sigurantele pana nu aveam gaurile date

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #26

      Telefonul ala sa-l dai vecinului de deasupra. Sau lui dorel care i-a renovat apartamentul si a dat cu picamerulin in firele de curent de la apartametul meu..,

      Thumb up 0 Thumb down 0

  5. #27

    p.s am reparat cu sarma instalatia de aer a unei statii de betoane care inca nu stiam cum functioneaza, pentru a construi podetele dintre Tisita si Albita, prin marinimia Domnitorului Dorinel Umbrarescu.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Ultima data am reparat cu banda izolatoare niste cabluri electrice roase de soareci. Cablurile erau intr-o hala, intinse pe un suport impreuna cu cele de la camere de supraveghere. S-a 'descoperit' problema cand incercand cineva sa conecteze camera, a puscat de credeai ca vin rusii.
    Da, stiu, improvizatiile nu sunt bune, dar cand asculti de sef, asta e.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  7. Je a avut Dacia 1310.........

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #30

      je a avut Nova. Pahliz...:))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #31

      eu stiam de la un fost prieten posesor de 1310 ca , orice ar fi, cureti bujiile si merge...

    • Iulia, si cu ciorapi de dama de la Adesgo, inlocuiau cureaua de distributie, parca...:)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #33

      nu stiu, ca nu parea sa poarte ciorapi de dama. dar perie de bujii avea mereu la el :))

    • eu stiam ca orice ar fi: sufli in jigler

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #35

      Sarma aveai nevoie dupa ce scoteai capacul la culbutor, ca sa fixezi pe acolo. Dar iti trebuia neaparat liță.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #36

      @vizi, cureaua de alternator, dacia 1310 are distributia pe lant...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @bubu Asa, asa..stiam eu ceva, ceva 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

  8. #38

    Am reparat, mai bine zis demontat, o bicicleta in garajul unui prieten(ca s-o curat). Mi-am dat seama cam tarziu ca am ajuns la piese mult prea mici si habar nu am cum sa le mai pun la loc. Noroc ca era priceput amicul asta al meu, m-a injurat vreo ora printre dinti, dar a reusit s-o scoata la capat. Nu m-a mai primit in garaj de atunci.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. #39

    De "reparat" reparam(cu rata de succes mai mica de 10%) orice dracovenie cu mecanism care imi pica in mana, de la papusi care cantau si dadeau din maini, la timer-ul in forma de ou din bucataria mamei si, mai tarziu, pc-uri. La ultimele rata de succes s-a imbunatatit pe masura salariului :))).

    Insa haios a fost cand, proaspat mutata in tara mea adoptiva, a trebuit sa imi montez singura patul. Pentru ca orgoliu si pentru ca " ce-i daca sunt femeie". Prin urmare, dupa vreo 6 ore de ansamblat, patul arata excelent, suruburi ramasesera in cantitati industriale ( hehe, ce ghesheft am facut!) iar eu am facut un dus si m-am pus la somn in patul proaspat construit. Undeva pe la 3 noaptea am simtit cum ma duc in gol cativa cm, suficient pentru un mini-infarct. Buimaca de somn am constatat ca s-au dezbinat partea laterala si cea din fata a patului, permitand suportului de saltea sa alunece.Concluzia? Lipseau niste colturi metalice si vreo 16 suruburi, care au fost montate la 3 noaptea. Dupa care mi-am.luat o saltea de pe pat si m-am dus sa dorm in sufragerie, ca nu am mai avut incredere in abilitatile mele.

    • #40

      Mhm, cunosc partea cu pot si singura nu am nevoie de barbat in casa, dupa cateva incercari m-am lecuit.

  10. #41

    Merita mai mult premiul de la zoso 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #42

      stiu, dar na, e in functie de trafic...:)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #43

      Pai si Razvan te ia?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #44

      Și Piticu?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #45

      noroc cu nwradu că are premiu de 150 de lei și nu te lasa codaș...
      oricum, sunt curios ce campanie au ăștia de la emag 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Care Razvan, ca m-as baga?

      La ala cu tableta Lenovo nu m-am mai bagat ca mi s-a facut mila cand am vazut cat de amarati au fost/erau unii.
      Eu as fi scri "Povestirile unui sobolan de birou care s-a plictisit si s-a apucat sa invete meserii reale."

      Thumb up 0 Thumb down 0

  11. #47

    Eram cu viitorul meu sot in Dacia lui 1310, pe care s-a indurat sa o arunce abia la 8 ani dupa ce ne-am casatorit, desi masina sarbatorise majoratul pe cand mai eram doar prieteni. Nu mai stiu de unde veneam, dar abia intrasem in oras si-mi dau seama ca masina rula din inertie si al meu facea manevre ciudate. "Mi-a murit acceleratia!" imi zice. S-a dat jos, a scotocit prin portbagaj si a venit, evident, cu o sarma, un soi de cablu teapan si lungut. Si a condus 8 km de la intrarea in oras pana la noi in cartier cu acceleratia legata de deget.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. N-am reparat nimic spectaculos cu o sarma. Ups, uit de toba intermediara de la golfuletul meu. L-am luat cu banii pentru o bicicleta, toba sparta. Nu am gasit toba sh pentru acelasi model asa ca am luat de la un golf4, am dus-o la "meseriasi" sa o taie/monteze. Si-au facut treaba de mantuiala, in toate gropile toba lovea podul masinii iar sunetul era prea deranjant, asa ca am luat o sarma din fier, m-am bagat sub masina si am legat toba iar apoi am tras-o intr-o parte. Rezultatul? Golf 3 cu toba de golf4, 0 zgomot deranjant. Costul ? O sarma ruginita.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  13. #50

    hors concours, ca oricum n-as castiga sau oricum l-as dona cuiva de pe-aici(nu lu' Ionut, ca ala e-n stare sa faca si f'o blenoragie dup-aia):

    Io, cu cele 2 maini stangi si ambele fracturate, n-am avut pana acu' vreo 2 ani curaj sa schimb un bec.
    Acu' doi ani mi s-a stricat un laptop, s-a innegrit ecranul total. Am demontat eu laptopul (Jesus!!!), am reusit sa scot ecranul, sa-l detasez de tot, sa decuplez firele, sa fac ceva(mister total), sa-l asamblez la loc si sa mearga. Ideea e sa nu ma intrebati ce i-am facut, ca nu stiu sa va spun, da' l-am reparat.
    Anul trecut, mi s-a stricat altul, la fel, aceeasi boala, aceeasi solutie, misterul rezista!
    Anul trecut am montat singur o masa de bucatarie de la Ikea(respectat planul piesele din anexa, erau toate la numar, dupa prospect).
    Concluzie:
    Dupa reasamblari, am ramas, in ordinea numerelor de pe tricou, cu: 14 surubele in plus de la primul laptop, cu 8 de al doilea, si cu unul singur(progresez la greu, bag sama!) de la masa de bucatarie, chit c-am respectat totul ca la carte.
    ps: nu va zic de asta de pe care scriu si pe care l-am desfacut anul asta(pentru ca se incalzea de-mi facea arsuri de gradul 4), i-am schimbat pasta termica pe undeva pe-acolo, l-am lasat fara capacul ala de sub el, calculator la care ii dau drumul cu pixul, pentru ca nu mai are butonul ala(calculator care a umblat la viata lui prin Angola, Romania, Moldova si Franta)

    Thumb up 0 Thumb down 0

  14. Cand eram mic am "construit" un aparat de radio exclusiv din piese de "pionier constructor", la care am atasat si o boxa . L-am bagat in priza. Guess what happened?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. Venind cu masina de la mare, mi-a puscat un furtun care ducea la radiator. Problema a fost rezolvata cu o sarma. Macaraua de la geamul din dreapta, s-a rezolvat cu o sarma :D. Toba caruia i s-a rupt suportul, i-am gasit rezolvarea cu o sarma :D. Nu cred ca e ceva sa nu repari cu o sarma :D.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  16. Prima poveste este epica. Mi se sparsese un furtun de antigel la dacie si cum era destul de lung l-am taiat si l-am prins cu sarma in loc de colier.
    Tot cu sarma poveste de acum doua saptamani, mi-a sarit bratul de inchidere la un vito de firma, am legat usa culisanta cu sarma...si acum e legata tot cu sarma :))
    In casa nu am reparat nimic cu sarma, insa la casa bunicilor am legat o poatra de un copac sa nu cada 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  17. A si tot la vito i-am legat toba cu o sarma, a cazut iar dar macar o taraiam su nu a ramas pe asfalt. Din urma mea ieseau scantei de zici ca circulam cu vreun dragon :))
    Ai zis ceva si de un patent, am un prieten care vroia sa isi repare pc-ul cu patentul.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  18. Reparatie recenta:
    toba rupta inainte de catalizator, zgomot de formula 1 🙂
    Sunat la piese auto, rezultat €70 de schimbat.
    Patent si sarma si mai merge o saptamana,2 :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  19. #61

    Ho ca nu vreau premiu....da-l la o persoana tanara si nu uita bounusul de prezervativ, vibrator sau ce mai crezi tu ca merge.
    Invatasem sa bobinez cu litza la sigurantele de la panou, asta pana s-au descoperit cele automate...slava celui de sus ca si vecinii mei au rasuflat usurati.
    Am reparat si conducta de la wc (aia de scurgere din spate) cu o bucata de cauciuc lipita si sarma bobinata....pana a venit nenea reparatorul care mi-a spus ca-i foarte bine ce am facut si ca chiar nu e nevoie sa o mai repare el decat din punct de vedere estetic.
    Cu sarma am prins si lantul de wc de cazanel pe vremurile cand exista asa ceva.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  20. #62

    deci, acu vreo 3 ani cand a fost gerul ala crunt mi-a inghetat teava care aducea apa in casa (stau la casa, am apa de la fantana). vreo 7-8 m de teava inghetata. am chemat vreo 2 instalatori, s-au uitat la mine cu mila si au spus ca n-au ce face. unu mi-a spus sa astept primavara. ca doar ma-sa statea fara apa de 3 zile.
    in fine, pana la urma am fost si am cumparat vreo 10m de furtun cam cat degetu si am inceput sa torn apa fiarta pe teava (pe intrarea din casa). dupa o noapte de fiert apa am rezolvat problema. si l-am sunat pe instalatorul care mi-a recomandat primavara sa vina sa-mi dezghete tevile din cabina. ca eu eram rupt de oboseala.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  21. #63

    Prima mea aventură în ale reparatului a fost când ne-am mutat la casă. Eu, băiat de la țară, eram destul de încrezător, dat fiind că mi-am petrecut ceva vreme pe lângă bunicul meu - meșter olar dar și foarte priceput gospodar pe lângă casă care își făcuse un adevărat atelier cu toate sculele fabricate de el. Mai greu a fost însă pentru soție care-a fost crescută într-un apartament din Balta Albă. Cei 7 ani petrecuți împreună în garsoniera din Cotroceni sunt nerelevanți fiind solicitat de foarte puține ori să intervin în câte-o chestie gospodărească, și-atunci doar așa, un schimbat de bec, un schimbat de siguranță, înțepenit puțin șuruburile la zăvorul de la geam, chestii de-astea minore. Așa se face că ne-am trezit în casa asta a noastră, care nu e deloc nouă și care cu curajul acumulat în anii interiori ne-am gândit că o s-o cucerim și o s-o facem un cuib al nostru. Acum 2 ani, pe-aici a început să ningă în octombrie. Am pornit centrala, cu chiu cu vai că nu era pompa amorsată (e cu combustibil lichid). La început se auzea un hodorogit în turbină. I-am dat două pălmuțe mai mult erotice decât meșterești și parcă și-a mai revenit. După două zile, hodorogitul a revenit. Zic... băi nene, o fi neunsă. Și picur tot erotic vreo 40 de picături fine de ulei (de care-am găsit și eu, că de unde de-ăla industrial?). În câteva minute a început să se audă mai puțin hodorogit. Dar, a ținut cât un țurțure de gheață la Cairo și- a început băi nene să scoată un fum -- normal, era de-ăsta comestibil. Zic... stai așa că m-am prins, nu trebuie ulei, nene, trebuie vaselină. Și dăi și caută prin hambar vaselină. N-am găsit decât un borcan de untură dar cum eram deja medaliat Darwin Awards pentru ulei mi-am aprins singur beculețul și-am zis să caut vaselină adevărată, nu înlocuitori. M-am mutat în casă unde am cotrobăit prin debaraua mea cu scule, m-am tăiat și la un deget (că mereu uit să pun lamele de cutter înapoi în trusă) și dau peste un borcănel mic de vaselină pentru biciclete. Fericit, bag degetele în el și încep să ung de zor pe zona unde se freca turbina de carcasă. Bă, parcă a mai tăcut un pic... Tot hodorogea ea, dar, cum s-o ungi frate pe-asta pe interior?! iar dac-o opresc înțepenesc aici în nordul ăsta sălbatic... În fine, parcă nu mă mai deranja așa tare zgomotul, iar de la noi din dormitor care e pe partea opusă a casei se auzea așa înfundat, și nici capul parcă nu mă mai durea, deși aveam senzația aia de măsea care mocnește... Sesizasem noi că pentru a ne auzi trebuia să ridicăm puțin tonul iar senzorul de la brățară ne cam bâzâia, așa că l-am scos și m-am pus pe citit...
    - Ah! zic în gândul meu... De când așteptam momentul ăsta... Căsuța noastră, dormitor de lemn, zăpadă ca la nunțile cu cerbi, focul pocnind în sobă...
    - Ce foc, nene?! Că noi n-avem sobă, avem centrală... Ce pocnește așa...
    Evident, luase foc și vaselina... Am stins-o și-am hotărât că n-o mai ung, poate așa e normal să facă... De unde să știu eu, că doar nu m-am născut în fabrică de centrale. M-apuc și dau și-un ochi pe tabletă să văd cam care-ar fi cauzele unui astfel de hodorogit. Și ajung prin nu-știu-ce minune pe un sait de inginerași care povesteau că uneori, pompa, dacă nu are turația care trebuie, intră în rezonanță cu cutia turbinei și poate crea o vibrație. De unde să știu eu dacă vibrația aia era la fel cu a mea și dacă nivelul decibelilor era chestiune de rezonanță?! Dar, hai să o-ncerc și pe-asta. Sar din pat, mă duc din nou la centrală, deschid ușor capacul exterior, mă uit la admisiile de la senzori, mă uit la furtunașe, deja mă simțeam expert doar că o proveam cu ochii și era ca-n pozele de pe forumul cu inginerași, mă mai duc cu privirea și spre talpa centralei care avea buloanele mari cât alea de la podul Cernavodă, mă uit și la turbină, care hodorogea, băi nene, și doar am făcut liceul la CFR dar parcă LDH-urile alea nu făceau așa zgomot... Iau șurubelnița și încep să-i dau la plus la pompă... Zic... o iau după ureche ca nea Pirică, ăla de cânta flamenco la acordeon... Și dă-i, și dă-i până ce duduiala pompei intrase ăn aceeași melodie și rezonanță cu a turbinei... Ha! Zic... Asta era... Trebuiau să cânte amândouă la fel. Am închis capacele la loc, le-am strâns ușurel, am închis și ușa centralei, am dat un ochi chiar și la senzorul din living să văd ce temperatură bagă, crescuse el cu vreun grad jumate, dar mă simțeam deja inginerul centralelor din tot județul. Și mă culc. Bănuiesc că și visam deja cum vin prietenii în vizită la noi, ne strângem toți pe covorul ăla flocos din living și ne jucăm șeptica, că mai vin unii cu nasul roșu și-și dau și ei căciulile jos și e tot o veselie și-o frumusețe la noi în gașcă, unele din soțiile prietenilor erau deja strânse cioatcă prin camera unde luăm masa - care oricum n-are uși spre living, și o puneau serios de-o țuiculiță la metru și făceau mișto de tobele mele noi, băteau la ele din toate direcțiile, știi, ca felete nepricepute... cum vorbeam toți despre Nelu... Chiar, bă, Nelu de ce n-a venit?! Nu i-ați dat și voi un telefon? Nici nu-mi trecu bine gândul că Nelu bătea deja în geam, și deschidem, și el tot bătea în geam, și iar deschideam, și visul intra așa într-o spirală pe care numai în vise o înțelegi cum el intră în casă și tot el bate la geam și toți râd...
    - Ia stai băi nene! Ia terminați cu tobele alea!
    ...
    M-am trezit că-mi băteau vecinii în geam, centrala noastră ardea de duduia casa iar focul ieșea pe horn în sus...
    Am oprit-o. Am oprit-o și-am luat copiii chiar în noaptea aia și i-am dus la Nelu. A venit un nenică de la reprezentanță și ne-a făcut evaluarea... ar fi trebuit să băgăm o groază de bani în ea, norocul nostru a fost că a găsit nevastă-mea alta nouă pe internet, oamenii o schimbau că trecuseră pe gaze naturale. De obicei iei țeapă la faze de-astea dar am mers cu un amic care lucrează în domeniu și am avut surpriza plăcută să constatăm că era chiar nouă centrala. Ne-a luat vreo două săptămâni s-o instalăm și s-o calibrăm...
    Știți cum toarce acum? Nici dacă dorm lângă ea nu o aud...
    Doar Nelu, în nopțile mele cu somn profund, mai bate din când în când la geam...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #64

      corecții
      proveam = priveam
      ăn = în (ugh! asta a fost urâtă)
      felete = fetele :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  22. #65

    Nu am reparat nimic cu o sârmă si nici telefon nu vreau, dar tin neaparat sa va pobestesc cat de harnica am fost acum cativa ani.
    Abia renovasem apartamentul si ramasesera niste fire spanzurate pe langa tocurile unei usi. Cum al.meu nu era acasa, am zis ca fac o mare isprava si sa vezi frate ce surpriza ii pregatesc. Cand o veni, gaseste ordine la firele alea atarnate. Pun.mana pe unul, vad ca nu curenteaza, inșfac o foarfeca de croitorie si jaap, il tai. Am dansat niste breakdance ca niciodata in viatavmea plus scurtul de rigoare si fumul din camera. Prostie in forma cea mai pura.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  23. #70

    Eu sunt mester mare... nu repar numai la mine acasa..ci si pe la prieteni (sotiile/prietenele) lor cand ei sunt plecati prin voiaje ( ca sunt navigatori).

    Am patit-o si eu cu aerul conditionat ....Functiona dar imi baga apa in casa ..si dupa ce am folosit SARMA ca sa desfund teava de scurgere + turnat pe ea clor, otet, lighid pt desfundat tevi (nasol daca trecea cineva pe sub el....) montat si remontat si iar turnat am sesizat ca furtunul mai avea o imbinare cu tavita de colectare ..si acolo era problema..iesie din imbinare

    Dar acum probabil ca am cel mai curat furtun de scurgere din cate exsita

    Thumb up 0 Thumb down 0

  24. Desi de obicei baietii sunt cei care repara chestii, trebuie sa recunosc ca si mie imi place sa fac asta. Seman cu mama, ea repara totul in casa.
    Asadar, zilele trecute, spre exemplu, m-am apucat sa mut mobila prin camera, voiam sa arate altfel. Si am mutat si televizorul. Bineinteles ca mutandu-l, trebuia sa maresc si cablul ca sa mai poata ajunge in Tv. Cum mama nu era casa( de tata nu mai zic) si cum nu am rabdare(sunt cea mai repezita persoana ever), m-am hotarat sa rezolv singura problema. Asa ca am inceput desfac mufa de la cablu, sa pun alta mufa cu doua capete la care sa mai pot pune alt cablu, am taiat din cablu pentru ca sarma aceea din cupru sa intre la cealalta mufa dar...surpriza! Nu era bine. Asa ca m`am apucat din nou sa desfac, sa incerc pe toate partile, sa lipesc totul cu banda adeziva si, pana si cablul, dupa ce l-am facut intr-un sfarsit, a trebuit sa-l lipesc tot cu banda adeziva de televizor:)) Altfel se vedeau purici.:D

    Nu are importanta ce am facut acolo, important e ca acum imi merge Tv-ul !

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #72

      Dap! Cunoaștem! Pățit la fel... Semnal ecranat e o noțiune inventată de ingineri să ne enerveze pe noi :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #73

      credeam ca numai barbatul meu repara cu banda de lipit.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  25. #74

    Raspunsul meu este: TOT. Daca vreodata o sa-mi fac un blazon al familiei, voi incorpora sarma, patentul si banda izolatoare. Stiu e tiganie dar este la indemana si te scoate din rahat cel putin pe moment (care intre noi fiind vorba se poate prelungi destul de mult). Sarma mi-a desfundat jiclerele la daciuta, mi-a folosit la sigurantele fuzibile de pe vremuri si mi-a etansat nenumarate furtunuri. Banda izolatoare ce sa mai zic, ultima data am folosit-o la un Asus caruia ii cedase o balama. Tipul ala din spotul Eon cu peticitul aragazului imi pare extrem de cunoscut 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #75

      He-he!
      "Orice soluţie provizorie, rămâne definitivă !"
      Dixit!

      Thumb up 0 Thumb down 0

  26. #76

    Eram mic. Aveam vreo 7-8 ani si jucat fotbal cu fratele...unde altundeva decat in sufragerie. Bibelourile erau aliniate pe biblioteca. Nu erau tintele noastre, dar inevitabil un cal a ramas fara picioare, un peste fara coada. Una bucata printesa a fost decapitata...chestii banale. Noroc de super glue, carioci si tempera. Uite-asa mi-am exersat abilitatile de lucru manual. Nu radeti, perversilor!

    Si dupa 3 bibelouri transformate in puzzle, in aceeasi zi, am zis ca mai bine lasam noi mingea de minifotbal si-o luam pe-aia gonflabila, pentru plaja. Si am schimbat si terenul, cu dormitorul alor mei...unde din tavan, eleganta si suava, se prelingea o lustra cu vreo sase-sapte brate, la fel de superba ca Tina Louise. 😀 In cateva secunde ne-am dat seama ca daca eu imping mingea in lustra si fratele procedeaza la fel, socul dauneaza grav integritatii...lustrei, evident. Uite-asa din tavan nu mai atarna o lustra, ci o lustra plus un brat care se mai tinea in cablul electric. Era vreo 3 dup-amiaza. Mai aveam o ora pana la deadline, pentru ca la 4 ”generalul” iesea de la serviciu. Nu vedeam in fata ochilor decat centura lata de-o palma a lui taica-miu. Fratelo era mai mare si mai talentat la tehnici din astea, avea experienta. Traiasca sarma si patentul. Am fi folosit si ciocanul, dar probabil trebuia sa fugim de-acasa dupa.
    Elegant, subtil, bratul rupt a fost lipit cu super glue-ul bun la orice (sanatate inventatorului) si legat cu o sarma subtire de corpul lustrei si bara care cobora de la tavan la lustra. In dup-amiaza aia m-a luat un somn de n-ati vazut. Cred c-am dormit pana pe la 8-9 seara. Si urmatoarele zile la fel.
    Vreo luna si ceva totul a fost bine si frumos. A venit vacanta de vara si-am plecat la bunici, la tara, tot cu frate-miu. Dupa vreo trei saptamani au venit parintii sa ne ia acasa. Lustra...eheee...a trebuit sa fie stearsa de praf. Dar suspectii principali nu erau acasa, asa ca centura lui papa n-a fost scoasa la munca. Cateva injuraturi trebuie sa fi auzit vecinii.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  27. #77

    Aaa...e voie cu 2 povesti? Oricum telefon am, deci daca ma descalifici aia e. 🙂 Am reparat vibratorul fostei.
    II facusem cadou unul anatomic pentru ca o perioada urma sa stam la distanta asa ca am fost atent la nevoile domnisoarei. Cand ne-am reintalnit vibratorul era dildo ca de vibrat neam nu mai vibra.
    M-am uitat eu asa la sistemul de functionare ca urma o noua plecare si am tras ne niste sarme pe coleasi am reusit sa ii refac contactul cu bateriile, doar ca potentiometru nu mai mergea nea. Era ori deloc ori la maxim. Cu tristete in privire i-am zis: "Pisi, de mers merge, dar doar la viteza maximanu mai poti sa te joci asa cum esti tu diafana la viteze mici dar erotice".
    Evident s-a uitat la mince si mi-a zis: "Mai baiatule, nush ce a fost in capul aluia de i-a pus potentiometru dar eu doar la maxim l-am folosit. Si daca tot mi-ai luat inlocuitor de ce l-ai luat asa mic, credeai ca iti face concurenta. E un electrocasnic, puteai fi si tu mai generos". Mno, si d-aia e fosta...adevarul se povesteste cu prietenele 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #78

      AI tras sarmele pe interior sau exterior?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #79

      =)) pe interior, dar daca stiam raspunsul le tragem pe exterior de la 380 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

  28. #80

    Conduceam dacia lui taicameu... si... am luat o groapa!
    Rezultat? teava de esapament atarnand cam la o palma distanta de pamant:D
    Rezolvarea? O sarma, un patent si vreo 5 minute de chin.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  29. #81

    Bai, sa va mai aud ca faceti glume cu moldoveni. Nici mie nu-mi vine a crede ce folositori suntem la casa omului.
    Sârma ăiiiii!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #82

      Fii băiat finuț, liță îi zâși, nu sârmă. Ăi.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  30. daca nu ma pricep intreb un "meserias"

    Thumb up 0 Thumb down 0

  31. Vreau sa va spun ca imi tin laptopul la incarcat toata ziua. N-am un fir foarte lung, dar e imposibil sa nu ma impiedic de el cand vreau sa fac altceva si am ajuns sa-mi scot singura priza din perete. Cum sa o pun la loc? Am tras frumos de sarma care atarna pe langa si mi-am facut putin par cret fara ondulator. N-am stiut ca n-am voie sa ating fiecare fir care iese pe langa .. si m-am trezit cu permarnent fara sa vreau. De aceea ma chinui acum sa imi mentin parul drept, sa fie intins, dar degeaba pentru ca odata ce iti infingi degetele in priza indiferent daca e inauntru sau pe langa, tot cu par cret ramai.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  32. #91

    Vara lui 99 sau 2000, prima mașină din viața mea, o coajă de Dacia 1300, veche de peste 15 ani. Rezervorul a început să picure, motiv să caut unul de schimb. Am găsit în garaj la ai mei unul care stătea acolo de câțiva ani. Schimbat, totul OK. După o săptămână, rămân în intersecție. Trec la verificările pe care le cunoștea orice posesor de Dacie. Scânteie avea dar benzină din părți. Și alimentasem cu o zi înainte. O duc acasă tractată, dau rezervorul jos, scurg 10 litri de benzină, apoi cu o sârmă trag afară cârpe, pungi de plastic făcute bucăți, coceni de porumb roși și alte resturi care obturasera conducta de benzină. Se pare că niște șoareci crescuseră ceva generații de progenituri în rezervor.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  33. #92

    Una fara sarma ...
    Intr-o duminica seara (ca atunci se intampla alea grele, da?) ma cheama jumatatea in baie sa-mi arate ... toaleta infundata. Ma invartesc in jurul ei vreo 10 minute si bineinteles, iau hotararea ca n-are rost sa-l deranjez pe vecinul de la 1 (instalatorul) cu o problema asa mica. Deci imi bag mana si incep sa o misc prin vas, poate poate de la curentul de apa se va desfunda.
    Foarte buna idee ...
    Dupa alte 10 minute de "amestecat" in apa plina de rahat, ma enervez si ii dau un picior tubului care iesea in spatele veceului. Care tub, trecut de prima tinerete, se sparge, rezultand o mare de rahat in baie :)).
    Dublu nervos, ud la picioare si pe mana, trantesc usa de la baie de perete ... uitand ca in spatele usii se afla caloriferul cu robinetul de aerisire (bloc din 1980, incalzire centralizata). Ca o paranteza, robinetul fusesese montat de mine cu 1 an in urma. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, robinetul de aerisire se sparge, rezultand inundatia numarul 2, mult mai grava si imposibil de oprit.
    No hai Marius, ia repede furtunul de la aspirator si directioneaza jetul de apa catre vana, pune-o pe doamna(uda toata) sa tina furtunul, pana m-am dus la 1 sa-l trezesc pe Danut instalatorul.
    Si Danut instalatorul a ridicat din umeri, a zis ca nu poate sa faca nimic pana a doua zi, dar macar a oprit apa la calorifere, de a dardait tot blocul o noapte intreaga.
    Luni la ora 8 eram prezenti in fata la Baumax, inarmati cu cardul, sa cumparam tub si robinet. Bineinteles ca nevoile tot acolo ni le-am facut :)).
    Am cumparat ce trebuia, hai acasa. Bineinteles Danut era la munca, nici o sansa sa vina pana seara. Asa ca am mai facut o tura pana la sus-numitul magazin si am cumparat sculele necesare (mai scumpe decat tubul si robinetul) si le-am montat singur. Inca tine si in ziua de astazi.
    De atunci, avem foarte mare grija ce facem duminica seara 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  34. #93

    Casa noua,printre altele trebuia sa cumparam canapea..ceva durabil ( adica scumpa) ca doar e a noastra si sa reziste. Cautat prin tot Bucurestiul ( asa zicem noi cand ne ducem la Mobexpert si la Kika) si nu am gasit nimic interesant. Am lasat ce e mai bun la urma: magazinele din Ghencea ( habar nu aveam de ele ). Bun..ne ducem acolo si vedem una bucata canapea frumoasa, la un magazin cu nume grecesc; vanzatorul e un baiat de cartier cu un "actzent" de grecotei..bun PR. Ne prosteste sa o luam, chiar daca pretul era unu f piperat. Timp de livrare: o luna. Asta e, nu e bai! zic nevestei, asteptam o luna, dar vine mandretea asta de canapea. Comanda era; una bucata canapea culoare mov cu negru, extensia pe dreapta ( multi algoritmi stau in spatele acestei decizii).

    Trece o luna plus o saptamana bonus si apar baietii cu canapeaua; caratul era inclus in pret:
    - La cat stati?
    - La 9?
    -???
    - Ce?
    - 'tu-l in ma-sa ca nu ne-a zis etajul..hai ma Florine, apuca de acolo ca-mi bag si dreg in Aurel ( asta era "grecoteiul")!
    Eu urc la etajul 9 sa-i astept.Intre timp sun nevasta radiind de fericire:
    - A venit canapeaua!
    - YEEEEEEEEEEEEEEE! ...te-ai uitat de extensie, unde e? schimba repede tonul..
    - Normal ca m-am uitat! minteam..
    - Mai uitat-te o data, ca minti!
    - Ok, ma duc; dar doar sa verific inca o data! imi pastram eu mandria.
    Ajunsesera baietii pe la 5..alerg intr-un suflet pe scari: Hais! sa verificam extensia!
    Scot cartoanele, surpriza: extensie pe stanga..baieti scuze, asta e. Aia abia se linistisera de injurat pe Aurel;desigur au luat-o de la capat cu directiile catre mama lui Aurel.
    Nu mai intru in detalii ce s-a intamplat in seara aia cu nevasta, dupa minciuna trasa amestecata cu dezamagirea.
    Dupa concertul nevestei, sunat baiatul de Bertzeni: scuze, scuze, discount: 10%, dar abia intr-o luna vine si de data asta va fi exact cum trebe.

    Buuuun! Dupa promisa luna si 2 doua saptamani apare canapeaua. Nevasta da indicatii: daca vine cat timp sunt la servici, nu intra nimeni in bloc fara verificare. Normal: era mov cu alb, in loc de negru.
    - Sa traiti la revedere!
    Mama lui Aurel iar s-a pus pe sughit..

    Sunat baiatul din Bertzeni; a inceput ala sa uite de accentul lui de grec: sa-mi bag sula in gura mea ce prost sunt..s-a injurat vreo 2 zile pana a mai bagat un discount de 10% si inca o luna de livrare. Nici nu ne-am mai enervat; ni se parea ceva normal.

    Surprinzator, urmatoarea data a venit canapeaua mai devreme: fix intr-o luna cat a zis; de data asta a fost totul bine: mov cu negru, extensia pe dreapta.

    In sfarsit am jubilat..pentru 2 zile, cand nevasta cu ochiul ei de vultur vede ca extensia cand iese se loveste de marginea de lemn: am incercat sa dau explicatii stiintifice...
    - NIMIC! SA VINA SA O FACA!

    In 3 zile au venit 2 baietasi:
    - Ce're frat'?
    -Stiti ca loveste , face, drege?
    Se uita, o pipaie, impinge...
    - Pai da, ca e prea-n fatz'!
    - Pai si cum o facem sa stea mai in spate?
    - Pai cum s'facem : o luam, o duc'm la fabric', schimbam sistem'l si o aduce'm intr-o luna
    -?? Sau?
    - Sau o legam cu o sarma sa trage'm in spate exte'sia!

    Ghiciti ce am ales 😀

    PS: si sarma rezista! :)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #94

      N'bre, am senzația că pe-aia cu extensia pe stânga am luat-o eu că am o canapea de zici că a fost scăpată pe scări :))))))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #95

      Dar nu ai ce reprosa: frumoasa culoare !! :)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  35. #96

    Inainte de o nunta mi-a picat un nasture de la camasa. Fiindca era sambata si trecut de ora 19, am cusut singur nasturele la loc, fara a apela la vreo croitorie. Imi aduc aminte, de parca ar fi fost ieri, ca am intrebat cativa nuntasi ce parere au despre camasa mea. Tuturor li s-a parut minunata. Nici macar unul nu a banuit ca al 4 lea nasture de la gat in jos a fost cusut chiar de mine.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #97

      mooooaaaa! Ionuț, tu nu ești doar meseriaș, ești tata meseriașilor... Cu ce-ai cusut nasturele, tot cu sârmă?

      Thumb up 0 Thumb down 0

  36. #98

    .... cred ca era al 3-lea nasture, mai exact.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  37. intr-o zi, am lipit cu scoci un tablou de perete si am folosit vreo 3 scociuri. si a tinut pana a doua zi cand, noaptea, mi-a cazut in cap si m-am umplut de cioburi...

    injiner!

    am mai facut de astea cand am vrut sa dau gaura cu o bormasina si, ca sa nu se murdareasca covorul, am pus o hartie pe el, iar cand burghiul a trecut prin material, a trecut si prin hartie si si prin covor...

    vezi ce filozofii de dat gauri mi-a tinut martalogul dupa aia...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  38. #101

    ( Comentariu ce nu doreste sa participe la concurs)
    Acum cateva zile, eu si domnisoara Canțîr ( arhi knows what im talking about) am reusit pe la 3 dimineata sa tragem prea tare de incarcator si am scos priza din perete, efectiv atarna.
    Am stins de la panou curentul electric din toata casa si cu lanterna telefoanlor ne-am apucat sa evaluam paguba - priza scoasa + un fir atarna pe acolo.
    Doua tipe, la 3 noaptea, imbracate in pijamale de saten pe bretelute ( bonus pentru formarea imaginii), stateau cu un pai de plastic si se chinuiau sa bage firul ala inapoi. Fir care a scos cateva artificii si s-a sudat cu firul de mai jos. ( DA, ERA SIGUR INCHIS TOTUL DE LA PANOU.)
    Naiba stie cum am bagat pana la urma chestia aia inapoi in perete dar a doua zi electricianul isi facea cruce peste cruce si ne intreba ce dracu am facut acolo si de ce nu am luat inca foc. Wiiiii.
    NU. LASATI. FEMEILE. APROAPE. DE. INSTALATIILE. ELECTRICE.
    NICIODATA.

  39. #103

    In '93-'94 eram pe timpul vacantei sofer pe un Ford Transit la o firma de turism. Duceam 8 pasageri la (de obicei) 8 adrese diferite din Germania si Austria, dormeam o noapte si aduceam alti 8 pasageri (tot de pe la 8 adrese diferite) inapoi in Ro. 3500- 4800 km pe saptamana fara sofer de schimb, fara GPS, fara telefon mobil. Si cu maxim 1000 DM in buzunar (din care vreo 500 pentru motorina..). La o tura din asta, tirziu intr-o noapte, dupa ce-am lasat ultimul pasager in Saarbrucken, am luat-o spre Kaiserslautern unde aveam un prieten la care trageam sa dorm. Ploua de rupea. Tin minte ca am trecut printr-o balta mare si m-am trezit frinat brusc cu volanul tragind dreata rau de tot. Am oprit dupa ce am frecat putin parapetul din tabla ondulata de la marginea benzii de refugiu. Discul de frina de pe dreapta, probabil subtiat bine, incins, la contactul cu apa rece din balta s-a spart in 3 bucati. Mai aveam 30-40 km pina la Kaiserslautern, era vreo 3 noaptea. Ce era sa fac? M-am bagat sub masina, am scos 2 din cele 3 bucati din discul de frina care se blocasera in etrier, am scos etrierul de pe butuc , l-am legat cu sirma de brat si am plecat asa, fara frine, pe autostrada. Am ajuns cu bine la KL, am si reusit sa parchez cu spatele busul si in timp ce eu dormeam, prietenul meu a cumparat un set nou de discuri de frina, pe care dupa amiaza le-am si montat..
    Ce ma faceam daca n-aveam aia 2 metri de sirma la mine? Ca nu puteam sa las etrierul greu de 7-8 kile sa atirne in furtunul de cauciuc prin care vine lichidul de frina...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #104

      Ce potriveala, peripetii cu ford transit print Germania.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  40. #105

    Veneam cu un ford transit din Belgia, cand prin Germania pe la 2 dimineata a inceput sa miroasa a plastic incins in cabina. Opresc si verific, imi dau seama ca nu pot desface si scot sigurantele pe rand pana se sting luminile din bord ( si cele de pozitie fara sa stiu, vazut intr-un peco din Deva ). Nu am mai avut probleme pana acasa. Pregatesc masina de vanzare, zic sa rezolv si problema electrica. Era din blocul de lumini. Il decapsez, indepartez contactele si il asamblez apoi il strang cu o sarma si il montez. Cam dupa 1 an jumatate ma intalnesc cu clientul, foarte multumit de masina, numai ca "ai dracu belgieni, s-a stricat blocul de lumini si l-au reparat cu sarma"

    Thumb up 0 Thumb down 0

  41. Dintr-o sarma cel mai bine romanul face o antena pentru televizor. Un produs finit avand ca materie prima sarma, iar mijloc de productie mana, eventual un cleste sau ciocan.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  42. #107

    Mi-am cumparat o cheie clichet de la Leroy Merlin.Ajuns acasa,mandru de cheia mea ce noua trag concluzia ca in loc de clik-clik se aude țac-țac.Am concluzionat rapid:cheia nu e gresata.Inarmat cu o cheie imbus m-am apucat sa desfac cele doua surubele pentru a ajunge la mecanismul pe care tineam mortis sa-l ung.Toata operatiunea am efectuat-o evident unde in alta parte decat pe balcon undeva pe o suprafata plana si anume balustrada.Bineinteles ca dupa ce am uns mecanismul cheii am facut o miscare gresita si surubelele mele si-au luat zborul de la etajul 9.O saptamana am cautat alte surubeleidentice.Ori erau prea scurte ori alt diametru ori filetul avea alt pas,prin urmare solutia a fost,sarma,stransa bine cu un patent.Cheia nu mai face țac-țac face clik-țac iar sarma s-a dovedit a fi destul de eficienta .
    Nu vreau nici un premiu dar profit de ocazie sa dau sfoara ca as vrea schimb un sg note 3 (arata de 9.5/10) cu inca 13 luni de garantie cu iphone 6 sigilat (ofer diferenta rezonabila).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #108

      nu mai bine il vinzi?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #109

      Nu vinzi n3?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #110

      Il voi vinde in momentul in care am sa cumpar aifonul,lucru care nu se va intampla inainte de sfarsitul lunii noiembrie.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #111

      pacat, iti dadeam 1000 de lei in hartii noi si fosnitoare:)

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #112

      As fi preferat 300 de euro in bancnote sifonate si murdare.Da-mi un mail senioare sa nu ne tiganim in public.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #113

      oook

      Thumb up 0 Thumb down 0

  43. #114

    Desi telefonul e slabut, o sa incerc deoarece n-am castigat niciodata nimic, iar intamplarea mea de de tot rasul

    Pe 31 decembrie 2009 mi-am adunat eu toti prietenii sa mergem la o casa mostenita undeva in inima pustietatii, intr-un catun nenorocit, sa petrecem revelionul fara sa deranjam pe nimeni, la o distanta de 30 de km de oras.
    Dimineata dupa ce ne-am baut toti cafeaua si am mers dupa cumparaturi pentru Revelion am pornit spre casa de care ziceam. Inainte sa iesim din oras se aude ceva sub masina, un parait, un pocnit si observam cum scade intensitatea radioului si a luminilor din bord. Eu om normal zic sa ma intorc poate gasesc un service sa se uite cineva ce s-a intamplat. Prietenul meu cel mai bun ma asigura ca ne uitam cand ajungem la tara, daca merge masina e bine, se pricepe el...
    Bun..ajungem la tara, facem foc, gratar, distractie, uitam de masina bineinteles.
    Pe seara se lasa un vant si o furtuna, zapada cat gardu' e spulberata in toate directiile iar pe la 10:30 se ia curentul. Cadem toti de acord sa plecam in oras sa vedem focul de artificii de la miezul noptii decat sa stam pe intuneric acolo, si ne intoarcem dupa, poate intre timp vine si lumina. O fata nu bause, lua antibiotic, se urca la volan, da cheie, nu porneste masina! Ne aducem aminte de pocnituri, coboara prietenul meu, baga un cui (da, un cui de 12) in nu stiu ce gaura si porneste masina. Fix la jumatatea drumului se opresc si faruri, si motor si caldura si tot!!! Imaginati-va la 23 si cv inainte de Revelion cum stateam 7 prosti in mijlocul pustietatii cu o masina moarta, in viscol de nu vedeai la 5 metrii in fata si un ger napraznic de-ti dardaia inima in tine. Se rupsese o rola intinzatoare de la transmisie datorita cuiului bagat de prietenul meu (bine, asta am aflat dupa 5 zile cand ma ajuns in service). Ei dragii mei, a venit 12 noaptea, au inceput sa se auda artificiile in oras, noi aveam turturi la nas, una din fete plangea, nici macar cele 3 sticle de sampanie pe care le aveam in portbagaj nu ne-au alinat suferinta, vantul sufla mai tare, masina incepuse sa se ingroape in zapada. Pe la 3:30 dimineata imi raspunde vecinul meu de la tara care avea un tractor, Nea Costica, beat turta, ii povestesc cele intamplate, imi zice ca nu are motorina dar il trimite pe nepotul lui cu un cal sa ne tracteze pana acasa. Ajunge un pusti de 14 ani pe la 5, beat si ala, cu o martoaga amarata, in conditiile in care masina noastra era un Jeep de 2,2 tone bineinteles ca n-am facut nimic cu nici-un cal. Pe la 7 ajungem si noi inapoi la casa de la tara, rupti de foame, inghetati de-a binelea, macar era cald in casa, avusesem ideea sa lasam focul aprins.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  44. #115

    nu vreau sa concurez dar imi aduc aminte cu amuzament cum am reusit eu sa repar cu niste sarma bratele de la maneta de viteza aflate dedesuptul masinii la o dacie 1310. bratul care conducea miscarea manetei de viteza la cutia de viteza era format din doua bucati separate printr-un cauciuc. pentru ca romanii sunt destepti. si pentru ca acel cauciuc a cedat am impins masina din drum, ( pe la baneasa se intampla treaba la orele 22:00 ) si s-a bagat Nemultumitu sub masina si da-i cu sarma, da-i cu patent, am improvizat si am reusit sa plec din drum. ce vremuri...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  45. #116

    Tot e mai bine decât nevastă-mea și-o prietenă a ei care s-au apucat să tragă de toate firele din tavanul fals care erau în serie să înțeleagă de ce nu mai merg, că ele au spart doar un neon...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  46. #117

    Aveam 10 ani cred, eram singur acasa si ascultam muzica la un casetofon Grundig cumparat de parinti pentru mine pentru casetele cu 3rei Sud Est, Andre, etc.
    Si mi s-a parut mie ca ceva nu e ok. M-am dus la unul din cosurile in care aveam jucarii si am gasit niste sarma izolata pe care am taiat-o in doua. Apoi m-am gandit sa bag firele in priza si sa conectez cablul casetofonului la firele mele, sa vad ce se intampla. Am vazut o scanteie, a facut poc 😀 , m-am trezit aruncat la 2m prin sufragerie si au sarit sigurantele.
    Cand a venit tata acasa m-a intrebat de ce nu merge televizorul: "nu stiu, a facut o scanteie pe acolo si nu mai merge"
    De atunci deconectez de la orice sursa de curent inainte sa ma apuc sa repar ceva.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • casetele cu 3rei Sud Est, Andre, etc.
      Si mi s-a parut mie ca ceva nu e ok

      No shit sherlok?

      Thumb up 0 Thumb down 0

  47. #119

    Am scris mai demult povestirea, asa ca am sa-i dau copy/paste aici:

    Luasem si eu, ca tot omul care trage pe ultima suta de metri cat trebuia sa traga in vreo 2 saptamani, o pauza de la munca, pe motiv de “imi bubuie capul”. Si vreau sa ma duc la baie sa beau apa, ca am obiceiul prost de a considera chiuveta de acolo drept fantana arteziana. Si intru, cu ochii la oglinda – desigur, doar sunt femeie – si nimeresc fix intr-o balta de vreo 2 centimetri. Inaltime.

    -De unde-i apa asta?! Auleo, curge de la teava asta.

    Uscatorul meu de par isi facea veacul pe langa WC, asa ca fac un semn flacaului sa-l ia de-acolo. Nu se prinde initial de ce, da’ intr-un final vede si el ca era bagat in priza. Ca asa-s eu, cu picioarele in balta si cu uscatorul la cativa centimetri, nu vreau sa reproduc scene lacrimogene din filmele alb – negru.

    Ma aplec sa vad ce-i cu teava, vad ca e un inceput de gaureala (cam ca la cele 40 de virgine, asa), pun mana acolo sa incerc, cat de cat, sa o izolez natural, si ma chinui sa inchid apa de la apometru. Daca vroiam sa mut Alpii langa blocul meu, sa-mi fie si mie mai racoare, cred ca aveam mai multe sanse.

    -Ma flacau, ia treci tu si incearca sa misti robinetul asta.
    -Care robinet?
    -Ala de pe teava de apa rece (logic).
    -Care-i teava de apa rece?
    -…!
    -Aia cu apometrul albastru pe ea!

    Isi incordeaza Popey muschii, apasa vajnic pe maner, nu reuseste. Incearca si celalalt robinet (montat pe o teava taiata, destul de evidenta), incepe sa-i tasneasca apa. Nu-i bun. In continuare, eu imi foloseam cele doua degete finute ale mele, pe post de garnitura.

    -Da sa incerc eu.

    Ma aplec si simt, deodata, cum din teava gaurita incepe sa tasneasca apa si mai tare. Cu debit maxim. Prin toate cele 20 de gaurele pe care le avea furtunul ala. Perplexa, incep sa trag de robinetul ala de zici ca descoperisem lampa lui Aladin, da’ duhul era incapatanat si nu vroia sa iasa. Si apa curgea, si curgea, si imi tasnea pe haine, prin par, pe ochelari, pe pereti, ajunsese pana la usa de la baie.

    - Da galeata aia, la ce stai?!
    Imi da galeata.
    -Fugi si inchide centrala, ca a pornit.
    Fuge, da’ de la adrenalina care mi se urcase la creier, mi se parea ca e fan al echipelor de melci.
    -Hai bre mai repede, ca ma arde!
    Nu stia cum se inchide centrala, eu izolam in continuare (fara succes), cu mana, o teava prin care curgea apa la temperatura de 50 de grade Celsius.
    -Vino si tine aici, ca o inchid eu.
    Ajung in bucatarie, inchisese el intr-o parere – saracul, da’ a mea e mai inceata la minte si dureaza putin pana primeste comenzile. Asa ca ma decid sa-i curm apogeul si sa o scot din priza. Bun, am rezolvat, oarecum, 1% din problema. Ce fac cu apa acum?
    Flacaul schimba galeti de apa, cate una la 10 secunde, batut de soarta, ud din cap pana in picioare, uitandu-se la mine si asteptand o solutie. (Phuuu…)

    -Ma duc sa inchid apa de jos. (Era vreo 10 seara)
    Bat la usa sefei de scara, o baba la vreo 85 de ani, si o rog frumos sa mearga in subsol sa inchidem apa ca fac ravagii in juma’ de ora pe toata scara blocului, daca nu se intampla asta.
    -Da’ ce s-a intamplat?
    -S-a spart o teava!
    Se mai uita putin intr-o parte, eu in pijamale, cu picaturi de apa scurgandu-mi-se de pe ochelari si par…
    -Da’ eu stiu… Ar trebui anuntati vecinii inainte sa inchidem apa…
    -Haideti, va rog, ca eu cred ca e mai bine sa aiba apa oprita o ora decat sa le inund apartamentele!
    -Da’ nici nu stiu daca putem noi sa inchidem, ar trebui un barbat sa se urce sus, acolo…
    Eu, cu gandul la toate esecurile din trecut in materie de barbati si instalatii, si cu gandul la privirea mare si asteptanda a celui care facea muschi invartind galeti de apa sus…
    -Haideti ca ma urc eu, numai haideti.
    -Ar trebui anuntat la asociatie…
    Ma enervez si-mi iau tonul de “n-ai voie sa comentezi”, mai ales ca eu aveam ceva divergente cu baba de vreo 10 ani incoace.
    -Haideti, va rog, in subsol, ca e urgent, nu pot sta acum sa va explic cand tasneste apa pe teava!

    Intram in subsol, baba merge inainte, lasandu-ma pe mine fara lumina. Se invarte prin subsol, nu stia unde e robinetul de apa rece. (Ei nu, doar a zis ca e sus. La dracu, femeie, ia si tu prin incercare si vezi ce se intampla!). Se invarte asta pe-acolo, fugind cu lumina de mine(eu dupa ea), in usa subsolului apare o alta baba.

    -Tu, ce faci?
    -Pai a venit fata asta, sa opresc apa, ca cica i s-a spart o teava.
    -La ce etaj?
    Si mie-mi curgea apa prin pereti si ele aveau chef de chit chat…
    -Da’ nici nu cred ca se opreste din subsol…
    -A, pai nu, ca trebuie la caminul de afara.
    -Pai da, da’ trebuie un barbat sa se bage acolo…
    (Iar!)
    A dracu’ babe, ca sunt fix degeaba.
    -Mergeti, va rog, si-mi aratati unde e caminul de afara?
    Ma ia baba la plimbare, eu in pijamale, si incepe sa-mi spuna povestea caprioarei.
    -Pai da, da’ ce fac vecinii, macar daca ii anuntam dinainte sa opreasca apa…
    -(Ma scuzi, te rog, ca am dat fail cand am vrut sa citesc in globul de cristal la ce ora are sa mi se sparga teava). Nu e foarte multa lume la ora asta, care sa se planga.
    -Pai acum se intorc oamenii de la servici…
    (A dracu’ oameni, poate nu s-o intoarce vecina de sub mine ca sa vada cum ii siroieste apa pe pereti).
    -Haideti ca eu ma duc, ca sa rezolv problema, ca n-am timp sa stau.
    -Bine, eu ma duc sa-mi opresc niste apa, sa am de baut. (Vine valul sa te ia si tu-ti faci probleme ca n-ai apa de baut…)
    (Phiuuu…)

    Urc sus, apa tasnea si mai tare, flacaul deja facuse scurta la mana de la cat rotea galetile si oalele, o balta cat Marea Neagra incerca sa creeze un nou ecosistem in baie la mine. M-as fi asteptat la ceva mai mare, sincera sa fiu, dat fiind ca statul cu babele amatoare de discutii la ceas de seara a durat cam 15 minute si apa aia tasnea cu vreo cateva zeci de litri pe secunda…

    Ma uit la el, poate mai avea o solutie, el se uita la mine, cu ochii mari caracteristici, asteptand sa gasesc eu rezolvarea. N-o aveam. Incercasem sa opresc apa din casa, nu mergea, incercasem sa o opresc de la subsol, am dat peste o baba nebuna, care incerca sa se eschiveze si sa nu vad eu ca ea foloseste subsolul in scopuri personale.

    -O sun pe mama, ca ea trebuie sa stie ce e de facut.
    Optiunea n-are minute de care-mi trebuiau si n-aveam cum.
    -O sun de pe fix.
    Fixul e mai prost decat optiunea de la Orange.
    -Il sun pe Vasile. (Da’ daca nu e acasa?)
    (Phiuuu)
    Vasile nu raspundea iar eu, in timp ce sunam, strangeam tot ce era de udat de pe jos, ca sa aiba omul cum sa lucreze.

    Ma opresc din agitatia din ultimele 20 de minute, in usa de la baie, pierduta. Ma mai uit o data la flacau, ii vedeam apa cum tasneste in fata. Ma uit in jur, nu-mi mai venea nimic in minte iar apa baltea nestingherita. Deja vedeam vecina venind cu o falca in cer si una in pamant ca am inundat-o, vedeam vacanta mult asteptata ducandu-se pe Sfanta Dunare ce-mi tasnea din casa, vedeam o gramada de bani de dat pe varuit la vecini si reparat tevi. “Ce fac?” Incep sa simt valurile unui atac de panica. “Ce fac?! N-am solutii. Daca ma ia panica acum nici nu le gasesc”. Ma mai uit o data la flacau, el se uita la mine. “Nici el n-are solutii! Tre’ sa ma calmez de urgenta.” Respir de trei ori profund, ca gravidele, si-mi impreunez varfurile degetelor ca la meditatie. “Pot, tre’ sa gasesc solutia! Calm Oana, calm.”

    -Auzi bre? Da’ apa se inchide de la bucatarie, ca teava trece prin centrala…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #120

      așa ceva... Deși toate episoadele descrise pe-aici sunt în situații critice când omul repară de nevoie, la tine a fost epic... Practic, n-ai reparat nimic, ai închis un robinet care nu vroia să țipe că stă acolo pitit în bucătărie :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #121

      Eu voiam sa repar, asta-i tot ce conteaza! :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  48. Cu ce sa incep oare? 🙂 Ca as avea nevoie de un telefon. 🙂
    Acum citeva ierni, cind satele din Buzau, Braila si Prahova erau disparute de pe harta, satul meu era si el cam inzapezit. Doar drumul principal era relativ curat.
    Si intr-o marti seara, cind erau doar -25 de grade afara (minim) centrala mea pe curent a crapat sincer. Telefon la service, aia dau termen de 48 de ore. Plus facturile si pv-urile si bonul de la buda din centru. Evident ca la ora aia nu am gasit decit vreo doua hirtii din cele cerute. Ca altfel cica plecau fara sa faca nimic. Asa ca am diagnosticat io centrala am gasit piesa defecta. Doar ca piesa de schimb la un mare magazin din fix Dr Taberei. Si o noapte distanta. Cea mai lunga noapte din viata mea. M-a injurat nevasta cit pentru doua vieti. Eu eram vinovat oricum. La 12-14 grade in casa, nu prea ai loc de comentat. Ca pentru orice se strica pe proprietate.
    Asa ca a doua zi calarit nameti, maxi taxi,41, calarit alti nameti prin Dr Taberei, cumparat piesa cu durere si frica ca nu se potriveste, calarit nameti, 41, maxi taxi, calarit nameti, reparat centrala. Adica inlocuit piesa. Cu greu ca am uitat o garnitura, un surub si cred ca si acum pompa din centrala sta strimb de atunci. Refacut totul de vreo trei ori. Dar am reusit! Mi-am luat o noua portie de injuraturi din nou, dar mai domol asa. Ca a cumparat si un calorifer electric.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  49. #123

    9-10 ani in urma, cu un prieten intr-o dacie 1310 albastra, model "sport", plecati sa vizitam viitoarele sotii
    trecem o cale ferata romaneasca si toba "sport" a daciei, cea de sub masina s-a agatat de sine, a facut o "brazda" prin podeaua masinii, o taietura serioasa de 20-30 cm prin care se vedea soseaua si a ramas printre traverse... am coborat, am aruncat-o in portbagaj si drum bun
    cel putin asa credeam noi, numai ca prin taietura din podea intra un fum cumplit de la esapamentul fara toba, ne sufocam in masina
    astupatul nu prea a avut succes, am indesat carpe, lemne, frunze..tot intra fum;
    o vreme am mers cu capul pe geamurile laterale, intr-un zgomot cumplit, iesau oamenii la strada sa vada ce se intampla 🙂
    nu a tinut nici asta, era tare greu sa tii de volan, cu capul pe geamul lateral..

    tovarasul stia o rampa in apropiere, decidem sa oprim si sa reparam cum putem toba
    de service nu putea fi vorba, era duminica dupa amiaza, eram intre cateva sate din baragan
    asa ca am urcat pe rampa ..
    toba rupta o aveam, ciocan aveam dar.. nu aveam SARMA
    norocul nostru ca sambata de dinainte a fost o furtuna cumplita si un copac era cazut peste firele de cablu tv probabil, aveau o sarma suplimentara de sustinere
    firele erau rupte, atarnau in lac o parte, alta parte pe strada... am incercat cu degetul daca curenteaza :p
    am desfacut cativa metri de sarma, cu ciocanul am largit gaura la teava de la toba ramasa si am legat-o bine cu sarma, am folosit si taiatura din podea+ un lemn ca si sustinere
    treaba excelenta, am facut si economie de sarma, nu a trebuit mai mult de 2m
    asa de buna ca am facut mai bine de 100 de km fara probleme. fumul iesea in spatele taiaturii din podea, eram salvati,
    ba chiar am plimbat si femeile fara emotii, zgomot aveam inca, dacia 1310 sport, cocalareala maxima 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  50. #124

    E voie si cu autoreclama, plus-minus?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  51. Cea mai tare ispravă:
    Aveam de desfundat filtrul de la mașina de spălat (instalată în debaraua de lângă baie). Inchid robineții, desfac furtunele, târâi mașina din debara în baie, desfac filtrul, apa se scurge frumos, în baie, la sifon, curăț, șterg, desfund, bag filtrul, mut mașina în debara, strâng furtunele, deschid robineții, fac probă: ușoare scurgeri pe la un furtun. Desfac furtunul (FĂRĂ să opresc robineții. Rezultatul? Fântână arteziană în debaraua în care erau atârnate frumos pe umerașe tricourile și cămășile mele frumos călcate.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  52. "Autorul povestirii care îmi va plăcea cel mai mult va primi un telefon.
    Să aibă ce repara.

    Concursul durează până joi, 9.10.2014 ora 23:59. Vineri facem extragerea și anunțăm câștigătorul"

    Nu se bate cap in cap? Plm, ai gresit aici.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  53. #129

    acu vreo 30 de ani am hotarat ca s-ar putea sa am succes in meseria de ceasornicar. clientul (tata) mi-a lasat pe mana fara sa stie un ceas, racheta parca. sarma nu aveam prin casa dar am folosit un frigider. procedeul era simplu: se izbea ceasul cu putere de frigider. acesta raspundea cu o forta egala si de sens opus asupra ceasului...din pacate fara rezultate. si uite asa am ajuns programator.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  54. #130

    Era duminica dimineata , eram cu prietena prin bucatarie si realizez ca am cosul de gunoi plin , cu apa... mi s-a spart o legatura de la teava de apa care duce de la contor catre bateria de bucatarie. Am dat telefoane la prieteni , rude si parinti si aflu ca e Duminica Mare deci nu lucreaza nimeni si as suna degeaba un instalator , toti erau ocupati cu "spartul de oua".
    Analizand situatia , prietena incepe sa ma motiveze ca sunt destul de barbat ca sa rezolv situatia

    Thumb up 0 Thumb down 0

  55. #131

    Am ce povestii aici :)) ma rezum la una tare...
    Vine un prieten cu un logan ca nu stie sa schimbe becul de la faza scurta/lunga pe partea stanga....ne-am apucat noi sa muncim acolo pana am demontat toata bara fata, scos bateria, demontat farul, doar ca sa vedem ca al naibii bec avea o clema+ clips....
    Toate astea din cauza ca am vazut pe youtube pe unu cu farul in mana....deh am zis ca asa o fi se scoate tot (am mai trecut prin asa ceva si nu am mai cautat) si ne-am apucat de demontat.

    Alta tare cu viitorii socrii:
    Plecat din bucuresti cu prietena la 'socrii', luat din bucuresti un TV cu tub (care vedea roz, deh macar sa vedem ceva...era nu stiu ce meci), pentru ca cel de la tara era ars, ajuns acolo incins grataru bine, bautura a curs, s-a facut seara, meciul trebuia sa inceapa.
    Am ajuns in camera am vazut tv-ul negru, ars, am zis hai sa il demontam sa vedem ce are...macar sa facem ceva pana incepe meciul.

    L-am facut bucati cu placile in mana...bun, ll-am reparat, de tot.

    Acum aburii de alcool m-au facut sa zic ca daca lu ala vechi nu am reusit sa ii fac nimic macar sa incercam si cu asta care l-am adus de la bucuresti de vede roz, poate il facem sa vada normal :)) . Zis si facut l-am desfacut si pe ala, si dai si umbla prin el pana s-a ars de tot! Acum nu mai vedea deloc!

    Fata viitoarei soacre a fost maxima si a meritat totul cand a aflat ca din 2 televizoare nu mai poate fi reparat nici unul si ca trebuie un lcd nou =))) 'Socrul' m-a sustinut pentru ca ii convenea un lcd =))))) Eu nu mai am voie sa mai repar nimic :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #132

      M-am rezumat la una tare si a mai venit inca una :))) nu m-am putut abtine 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  56. #133

    Abia mutaţi cu chirie în noul apartament, stăteam cu gagica în bucătărie şi ne bucuram de ea... Când. auzim zgomote din masca de la chiuvetă. Deschidem uşa sub chiuvetă şi vedem un şobolan cum trăgea cu urechea la ce făceam noi. Căcaţi pe noi de emoţii la vederea bestiei, închidem uşa în 0,05 secunde şi ne facem un plan cum să dăm voyeur-ul afară: ea deschide uşa sub chiuvetă şi-l invită spre hol, unde eu îl aştept cu uşa de la intrare deschisă şi cu o mătură pentru a-i indica direcţia.
    Buuun, zis şi nefăcut, că nu mai găseam şobolanul nicăieri. După câteva minute de căutat prin toată bucătăria, dăm masca la o parte şi găsim o gaură cât o minge de tenis în peretele de lângă chiuvetă, în dreptul ţevilor. Şi ce face mandea, rezolvă el!

    Seara 1: pus burete de sârmă în gaură, pentru că sigur un burete opreşte şobolanul de la a căuta mâncare şi tineri folosind bucătăria.
    Dimineaţa 1: gaura era la fel de goală ca o starletă porno: şobolanul trăsese buretele înăuntru; am mers afară să caut o piatră care să se potrivească aproape perfect în gaură şi am căutat atât de bine că vecinele omniprezente la balcoane credeau că mă uit după vreo verighetă mâncată de câine cu o seara înainte.
    Seara 2: ajunşi de la serviciu, găsim piatra căzută în mască şi gaura din nou despuiată; îmi bag picioarele, pun altă piatră în gaură şi plec la ai mei (vreo 60 de km) să cer ajutor (că până atunci am avut situaţia sub control şi nu aveam nevoie de nimeni).
    Dimineaţa 3, ziua 3, seara 3: şobolanul s-a contopit cu sertarul cu pâine.
    Dimineaţa 4: la sfatul alor mei şi cu materialele necesare, cimentez gaura! Deja puteam fi considear un "nea" în bloc, după o lucrare perfectă care a îngroşat peretele cu vreo 3-4 cm.
    Seara 4: nu pot să detaliez ce am făcut.
    Dimineaţa 5: dihania a ros peretele unde nu era cimentat extra şi a făcut o gaură geamănă cu prima, fapt din care am dedus că şi prima gaură a fost tot de el facută şi nu era ceva uitat de vreun meşter... Rezultatul: am cimentat peretele mai departe!
    Următoarea seară auzeam cum roade în continuare în perete şi am decis că acea comuniune om-natură poate fi stopată doar de un "nea" cu experienţă. Nea care a venit şi ne-a pus o plasă de SÂRMĂ impenetrabilă de şobolani pe peretele cu pricina.

    După aproape o săptămână de teroare, problema a fost rezolvată în 10 minute şi puteam în sfârşit să ne reluăm activităţile cotidiene. Asta imediat după ce, bineînţeles, am ciopârţit masca pentru a putea încăpea în spaţiul cu 3-4 cm mai îngust...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #134

      ne bucuram de ea, gagica? si atunci intrebarea e, care noi? sau de bucatarie, voi, si atunci intrebarea mea e superflua:))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #135

      noi de bucatarie, dar realitatea e in ochii cititorului 😛

      Thumb up 0 Thumb down 0

  57. Era un fel de proverb ca "Dacia se repara c-o sarma si-un patent"

    Am două povestioare.

    Prima: cum am reparat furtunul dusului.
    Furtunul ala are prostul obicei sa se sparga o data la 2-3 ani. Și cum unul "bun", care tine tot 2-3 ani costa de la 49 lei in sus, hai sa vad ce se poate face, daca se poate repara.
    Asa ca, fara ca macar sa caut pe net, l-am desurubat si am vazut cum e construit. De multe ori, se sparge din cauza ca piesele din interior nu-s slefuite bine, ramanand bavuri care , in timp, apasa pe furtunul interior de cauciuc, taindu-l. Cand l-am desfacut, avea cam 6-7 mm o taietura.
    Povestea pe larg am pus-o la mine, cu tot cu poze. De atunci, am mai reparat furtunul asa, si la capatul celalalt. Nu poti face treaba asta la nesfarsit, tot taind din furtunul interior, insa de 3-4 ori tot merge. Si ca sa dai 50 lei o data la 5 ani, zic ca-i o afacere buna.

    http://spanac.eu/cum-repari-furtunul-dusului/

    Thumb up 0 Thumb down 0

  58. A doua reparare e aia a telefonului, pe care credeam ca-l voi asasina in cele mai groaznice moduri, dupa ce-mi voi lua altul. HTC Desire HD. Cablul de date/ incarcator nu mai stateau la locul lor, daca-l miscai un milimetru, acesta cadea, iar butoanele de volum nu mai mergeau nici sa le apesi cu barosul.
    Dupa ce m-am plimbat prin vreo 4 reparatii gsm-uri, de-mi cereau intre 150 si 200 lei pentru reparatii, am zis sa vad cum se repara, ca-mi comandam eu piese de pe net, mufa usb fiind 5 dolari pe ebay, iar butoanele vreo 8. Deci, hai sa vad cum se desface telefonul. si cand am vazut cata treaba e, mi s-a taiat tot cheful. :i-am vazut in dreapta, la filmulete recomandate, cum sa repari mufa. si surpriza: era un tip care isi reparase mufa cu... un ac. Asta deoarece mufa era plina de praf, firul nemai intrand pana la capat in ea. Si apuca-te si scoate o gramada de praf din mufa. Treaba de-a durat 20 de minute de migala. si-a fost aproape gratis (am platit curentul electric cat a stat pc-ul aprins?).
    Ideea e ca asta se intampla la majoritatea telefoanelor. Deci care mai are probleme cu mufa si cablul care nu sta fix, am explicat pe larg aici:

    http://spanac.eu/reparare-mufa-incarcare-la-htc-desire-hd/

    Apoi, a venit randul butoanelor. si mi-am adus aminte, cand, pe vremuri, varu-meu stergea capul cititor de la casetofon, cu tuica (asta apropos de inventivitatea romanului).
    In sa eu am dat cu spirt. Ca na, poate merge. Daca nu merge, asta e, imi repar singur, vad eu.
    I-am dat cu un bat de urechi imbibat cu spirt pe butoane. Si acum functioneaza ireprosabil!
    Mai am de facut ceva la el, sa-l fac sa se auda mai tare, ca degeaba o sun pe nevasta-mea, ca are telefonul in husa, husa in geanta, galagie pe strada/ in tramvai si nu-l aude.
    Asa ca, cei de mai aveti probleme cu butoanele de volum si va cere si pielea de pe voi la reparatii gtsm, dati cu spirt pe contacte. Cel mai bine cica ar fi sa dati cu gaz lampant. Care naiba stie de unde sa iei.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  59. #138

    Bah poveste reala. Am reparat un radio cu o sarma. La modul cel mai serios. Nu un aparat de radio ci un post de radio. Nu intru in detalii tehnice, dar se futui butonu (adica un fiber card) a trebuit sa trec pe backup-ul de sarma si nu aveam un patch. Dar... Aveam la indemana nijte sarma de retea, am belit-o la rapid si s-a facut legatura cu ea. (am vrut sa zic ca am infipt-o dar dupa belitul anterior era prea cu cantec) Concluzia: radioul a mers, fusei erou national, pm, chestii socoteli.
    PS: n-am nevoie de telefon, dupa cum stiti, am aifon shase, eu mai intru pe aici, asa, ca sa ma laud

    Thumb up 0 Thumb down 0

  60. #139

    Am rupt cremonul de la termopan intr-o ora la care eram agitata si grabita si pentru ca afara era o vreme mohorata si ploioasa si n-aveam cum sa las ploaia sa intre in casa, am lipit cu banda izolatoare geamurile si dupa ce am facut o dunga neagra pe verticala, am inceput sa lipesc pe orizontala fasii negre, pe ambele geamuri, ca sa fie rezistenta lucrarea :))))))))))

    Sinistru

    Thumb up 0 Thumb down 0

  61. #140

    Povestea nu e a mea, e a lui barbatu-meu. Care, inainte de botezul copilului, s-a gandit sa repare un scaun din casa, ca deh, ne veneau oaspeti, si scaunul era asa, cam descleiat. Prin urmare, a pus niste aracet si a avut nevoie de ceva cu care sa bata un pic scaunul, sa se lipeasca ca lumea. Prima chestie care i-a picat in mana a fost o sticla de palinca, de un litru, pe care tocmai o pusesem eu pe masa, cu care s-a apucat sa bocaneasca in scaun. Evident, sticla s-a spart, toata casa a mirosit a palinca nu doar in ziua respectiva, ci in urmatoarele 2-3 saptamani. Partea buna a fost ca parca dormeam si noi, si copilul, mai bine in mirosul ala....
    Si alta faza, cand a reparat efectiv cu o sarma, a fost cand am ramas cu masina pe drum, era prima zi de Anul Nou, nu trecea nici dracu' prin zona, erau cam -20 de grade celsius. S-a rupt ceva la masina, nu stiu exact ce, era o chestie la scimbatorul de viteze, ala nu mai functiona. Norocul nostru a fost ca pana s-a petrecut langa o cladire in constructie, dar abandonata (ca noi nici sarma nu aveam in masina). De unte sotzu' a recuperat o bucata de sarma si am reusit sa plecam la drum, mai aveam vreo 50 de km pana la destinatie, am ajuns (desi cu emotii, mai ales cand treceam prin localitati si trebuia folosit schimbatorul de viteze mai intens). Dupa ce am ajuns la destinatie (vizitam niste prieteni) a gasit pe la prietenul asta o sarma mai rezistenta, din aia ca o sfoara impletita din multe sarmulite subtiri, si a inlocuit sarma gasita pe drum, dupa care a decretat ca e mai durabil decat originalul, si a circulat cu respectiva erparatie vreo cateva luni, pana s-a dus la mecanic.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  62. #141

    Barbata-miu a reparat cica "jaluzeaua" din bucatarie. Din lene pentru a nu da o gaura in termopan pe motivul ca cica e inestetic, s-a hotarat sa lipeasca jaluzeaua cu poxipol. A fost foarte mandru de el, pana cand am vrut sa dau si jaluzeaua jos sa o spal, cand am vazut ca de fapt, a prins acele chestii in care intra jaluzeaua tot cu poxipol (de jaluzea), si acum nu o mai pot da jos. Sa nu mai zic ca in incercarea lui a rupt si vreo 2-3 linii.

    Acum, pot schimba jaluzeaua doar daca schimb si geamul termopan. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  63. io zic să câştige premiul ăla care spune că i-a cusut cu sârma gura Anielei.
    aoleu, ba nuuu, că ea nu tastează cu limba! presupun...

    mă simţeam prea civilizat pen'că nu m-am luat de ea până acum 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  64. #143

    Era prin 95 și a doua zi aveam examen.
    Regula nescrisă era ca în sesiune să chefuim mai silentios și nu mai mult de două-trei noaptea, ca să avem toți șanse relativ egale la examene. Niște vecini au pornit însă serios cu chefuială și bere (dacă nu știți, pe vremea aia la MV-uri în Timișoara se aducea bere din complex, cu brațele) și nu dădeau semn că ar vrea să înceteze. Am încercat noi de două, trei ori, da' nimic.

    Noa, am găsit o sârmă din aia groasă de cupru masiv, cu izolație albastră de plastic. Am belit vârfurile și am făcut un soi de furculiță cu doi dinți.
    Pe care am băgat-o în priză.

    Liniște totală, apoi câțiva dumnezei, sfinți și organe. Apoi ciocăneli, râsete și bang - lumină din nou, urmată de muzică și mai tare. Schimbaseră băieții siguranța cu succes.

    Abia la al treilea scurtcirtcuit s-au liniștit.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  65. #144

    Cand eram prin clasa a 7a, parintii au luat un TV Cromatic (seniorii stiu ce e aia), dar pentru ca stateam la TV destul de mult in loc sa-mi fac temele (prindeam si tari invecinate si nu eram limitat la cele 2 ore), au montat un intrerupator cu cheie pe alimentare. Dar eu aveam ceva cunostinte minime despre circuite electrice, asa ca a fost destul de simplu sa scurt-circuitez cu o SÂRMA intrerupatorul respectiv si sa beneficiez de TV la discretie cand ei erau la servici, Faza a mers destul de mult timp pana au venit o data mai repede si nu am apucat sa scot sârma,

    Alta data, respectivul televizor s-a stricat. Mergea un timp, după care se oprea, Așa că am început să umblu cu creionul de tensiune prin spatele lui si am identificat un contact slab pe placa de baza care se deconecta când se încălzea, Reparația efectivă a făcut-o tatăl meu cu puțin cositor,

    Thumb up 0 Thumb down 0

  66. #145

    Povestea mea s-ar putea sa nu se califice, dar a intrat in istorie sub numele de "Canarasii, cu cioculetul lor", deci merita share-uita si e ocazia perfecta.
    Intr-o zi de vara, acum peste 15 ani, taticul meu (tanar, in putere, pasionat de traforaj si letcon) se gandeste sa vopseasca toate cadrele geamurilor de la balconul sufrageriei. Un maro care se vede si acum, daca treci prin centrul orasului, desi am vandut de mult apartamentul respectiv.
    Dar tatal meu se pricepe la toate, deci nu el e personajul principal al actiunii.
    El imi oferise, mai devreme, o pereche de canarasi, unul galben (fetita) si unul portocaliu (baietel), intitulati de mine Tzuki si Gisty. Usita custii lor fusese "armata" cu o sarma din aceea invelita in ceva alb. Probbail ca sa nu o deschida singuri.
    Dintre toate zilele, fix in aceea mi se paruse mie ca vocile lor sunt mai "disperate" ca niciodata. Asa ca eu, fata bine crescuta, i-am intrebat "canarasilor, vreti afara?" si, cum ei continuau sa piuie amarnic, mi se rupea sufletul sa nu le respect dorinta. Asa ca incep si desfasor eu la sarma, cu fortele intarite de aportul cioculetelor lor.
    Toate bune si frumoase, canarasii liberi, se indreptau spre balconul cu toate geamurile deschise, respectiv demontate, de la etajul 8 din mijlocul Giurgiului, iar eu ma simteam mai ceva ca Sailor Moon, imaginandu-mi probabil, ca nu vor zbura decat in incinta casei (aveam sub 6 ani, my logic).
    Dintr-o data, tatal meu vine, suparat foc, ca au scapat canarii. Bineinteles, eu eram tinta certurilor, asa ca am fugit pana in capatul celalalt al casei, dupa picioarele mamei, care spala in baie. Dupa lupte seculare, in cadrul carora nu schimbam placa aia cu "canarasii cu cioculetul lor", ne mai domolim.
    Atunci, tatal meu ma intreaba: "Bine, dar acum recunoaste, ca nu te cert: sigur n-ai folosit patentul ca sa desfaci sarma?", neputand sa conceapa ca eforturile comasate ale unui copil plus doua cioculete ar fi putut sa treaca de bariera aia child-proof, stransa cu diverse ustensile, atat de atent gandita de el.
    PS: Canarasii au fost recuperati in timp util si s-au reprodus multe generatii, din care am tot dat la lume.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  67. Am si eu o mica poveste despre cum sa repar ceva (prin casa) cu o simpla sarma (in cazul meu o litza).
    Acum cativa ani am hotarat sa ma mut la casa. Am cautat repede ceva anunturi. Am vizitat cateva locatii si am ales. O minunatie de casa (pentru bugetul meu, normal). Ne mutaram cu succes, iar in prima seara in care am bagat in priza cam tot ce se putea: lada frigorifica, frigider, tv-uri, pc, etc. a picat curentul electric. Eu, cel mai nepriceput in ale tehnicii l-am chemat pe cel mai mare electrician din zona respectiva - `nea Gigu (un mester si jumatate). Vine nea omul in casa, se baga in tabloul electric (eu langa el uitandu-ma ca borasca-n teava la sigurante) si scoate o siguranta (el ii spunea patron). Se utia la ea vreo zece secunde si exclama: s-a ars litza ca era prea subtire. Cine stie cine a fost ala de a pus o lita asa de subtire la patronul asta, zicea el. Buuun, scoase mesterul cateva suluri (ca cele de papiota) cu litza de curpru de diferite marimi. Sta si studiaza vreo 2 minute si alege una dintre ele. A inlocuit-o si asa a revenit curentul electric. L-am platit ca doar nu lucra gratis si a plecat. Rezultatul a fost fabulos: peste vreo 2 ore aveam in priza aceleasi aparate electrice, iar finalul a fost nefericit pentru mine. Mi-a luat foc instalatia electrica prin vreo 2 doze si prin perete. Cretinul respectiv a pus o sarma destul de groasa incat siguranta nu a mai cedat dar au cedat legaturile in doze (asta din spusele celor care mi-au inlocuit instalatia electrica in casa). Raspunsul lui nea Gicu: era veche taica, cat sa reziste si ea? (o instalatie electrica se invecheste dupa 10 ani???)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #147

      Era prin '93-'94. Umblam bezmetic cu maşina prin ţară cu diverse trebi de serviciu. Printre "targeturi" făceam o grămadă de ronduri pe şosele, de fiecare dată schimbate, că doar se cunoaşte că orice drum e bun, dacă nu te-ai plictisit de peisaje. Aşa că, de data asta, pe Transfăgărăşan urcam către ţara Bârsei cu "fierul". Frumoos, pesaje superbe, drum de vis. Mă simţeam ca Nikki Lauda pe circuitul de F1, când tot amestecând în cutia de viteze cu mestecăul, deodată bâr şi sfârc, mestecăul nu mai vroia să se mişte din poziţia fiză, iar motorul urla ca apucatul în sarcină, cerând, totuşi o a treia...

      Oprit în rampă, direct din motor, maşina dârdâind din toate tablele. Deschis capota motorului... Un maldăr de fier, cu multe furtune şi o ţârişică de sârme. Privit ca curca-n lemne la monstru. Articulat câteva vorbe neaoşe, ce vizau producătorul, familiile, mamele, rudele de grad 1 până la 3 şi frigiderele respectivilor.

      Glumă, glumă, dar ce fac? După circa 45 de minute de sforţări pe dedesubt, şi încă vreo 5 sfaturi de specialitate de la diferiţi copărtaşi la trafic ce opreau din curiozitate sau din solidaritate de şofer, incluzând una bucată şufă trefilată desfăcută în fibrele-i compozite din care era răsucită în urma încercării de a rezolva măcar temporar problema, am decis. Merg cu a 2-a până sus la Bâlea. Apoi la vale mai vedem noi. Căci ce urcă trebuie să şi coboare, nu? Fizică elemntară.

      Zis şi făcut. Pornit motorul în cuplaj, debraiat, plecat la drum. Greu, cu fumşi turaţii de care probabil şi unmotor cu reacţie se simţea surclasat, dar plecat. La drum, cu ochii cât Muntele Făgăraşului pe indicatoarele de temperatură şi ulei. În tunel, am mai popistrat eu vreo două suturi în mestecău, de necaz şi oftică inginerească şi, să vezi Dom'le, s-a eliberat preţ de o treaptă de viteză. Acu aveam şi a treia, la dispoziţie.

      Nu m-am mai oprit la Bâlea. Se însera şi până la Sibiu.. mai era cale lungă. La vale a fost ok, fizică elemntară, bat-o vina. Însă a fost cel mai luuuung drum parcurs vreoadată. Ca timp... Şi ca şi strâns din fesieri, tricepşi şi bicepşi femurali. Şi din dinţi. Nu ştiu dăcă de emoţii sau din cauza minunatei frazeologii ce-mi venea nativ din străfundurile minţii, frazeologii cu care aş fi putu scrie un dicţionar de specialitate ăn domeniul sudălmilor. Chiar aş putea să zic acum că a fost momentul în care am inventat celamia multe referinţe de gen din viaţa mea. Şi cred cu tărie că nu numai a mea. Dar ăsta e alt subiect...

      La Sibiu, un nenea priceput la toate descoperă că ar fi o problemă de cutie de viteze. Sus maşina, jos cutia. Cutia îmbucătăţită la detaliu. Defect: un rahat de inel zegăr care s-a hotărât că e mai bine să se tocească şi să să se autodispună în mecanism autoblocant. Cu tot cu trenurile de pinioane. Zegăr ca ăla, iok pe piaţa de piese de schimb locală. Aşa că - sârmă de oţel. OLC 35 - de cea mai bună calitate. Reşiţa. Sau Turda, puii mei, nu mai ţin minte. Formată, croită, tricotată şi călită de nenea mecanicul la flama unui oxiacetilenic, bătută pe nicovală, răcită apoi în hârdăul cu apă de ploaie, reîncălzită, tot la flamă şi rerăcită de astă dată într-un bidon de ulei ars. Tot de la motorul meu. După 8 ore de muncă încrâncenată, reasamblat cutia, urcat cutia pe şasiu, jos maşina. Teste, totul ok. Nici măcar un cârc sau vreun zgomot. Totul lis şi flawless. Bine am avut ceva probleme la resetarea pârghiilor de comandă de la mestecăul schimbător de viteze şi până la cutie. Un mecanism atât de complicat şi gândit conform legilor lui Murphy, mai greu de închipuit. Citroeniştii BX ştiu mai bine.

      Am plecat iar la drum. Făcut treaba local şi mai apoi la Arad şi Timişoara şi întors către sud, pe la Caraş-Severin - Haţeg - Orşova către Severin. Drum superb, spre toamnă. Culori, soare, muzică bună în habitaclu şi multă fericire. Pe acest drum, nişte nenorocite de serpentine. Io cu grijă că deh, nu ştiam cât de rezistentă e reparaţia şi măcar la Severin mă aştepta un "piece-d'origin" să înlocuiesc zegărul - sârmă gofrat ad-labam, atac un ac de păr cu grijă, către stânga. În timp ce eu mă dădeam în urcare, prin stânga mea, pe interiorul acului de păr, un nene m-a depăşit. Cuprins de simţ civic şi aproape răpus de indignarea necivilizaţiei la volan, îl înjur de toate cele, c-aşa îi şade frumos unui şofer, nu?, şi cu ochii la el, atac acul de păr. Numai că drumul era către stânga iar fierul meu trăgea spre dreapta. Noroc că m-am oprit în parapet. Tremurând, că după parapet era un mic hău, de vreo 50 de metri, m-am dat jos să văd ce am reuşit să fac. Pun piciorul stâng jos, dau să mă ridic din maşină şi, în numai o fracţiune de secundă, mă rostogolesc pe spate, dau cu capul de asfalt şi icnesc. După câteva fracţiuni de secundă cât a durat nedumerirea mea, pe lângă mirosurile minunate de toamnă, din ce în ce mai pregnant se iţea şi unul necaracteristic, de ulei auto.

      Cel ce mă depăşise, avusese o fracţiune de secundă timp să se ferească de răul ce mi s-a întâmplat mie. O imensă baltă de ulei, probabil lăsată moştenire locală de vreun tir sau vreun camion mai beteag... preluare controlul deplasării mele şi selectase traiectoria cea mai potrivită legislaţiei fizice alocate deplasării pe un arg de cerc a unui mobil cu masă "m", ce se deplasează cu viteza "v". Mă rog, detalii, fără rost acum.

      Parapetul din beton - salvarea mea de atunci - era unul cu baza îngroşată. Ei şi tocmai acea bază se pare că a avut mai multă personalitate decât metalul şi mi-a înfipt roata draptă în prag. Ce-i de făcut? Am hotărât să o iau încet la deal până în prima comună, iar acolo vom vedea. Măcar accedeam la o zonă cu civilizaţie. Ţin minte şi acum cum gemea cauciucul frecând pe prag. Fumul ce se ridica din celulele lui în lupta cu Goliatul de metal. Precum şi învrăjbirea cu care ţineam de volan să nu-mi sară din mână. Deh, personalitate puternică. A maşinii, nu a mea. Eu eram "umed" (citeşte că....t pe mine) de emoţii, ca un flăcău ce mergea prima şi întâia-şi dată la iniţierea inter-relaţională cu o femeie..., dar mai mult îngrozit decât fericit de premiza evenimentului.

      Am ajuns în prima comună. Nu mai ştiu cum îi zice acum, a trecut prea mult de atunci... Telefon pentru platformă la Severin. Dus la poliţie pentru declarat accidentul şi pentru dovadă, plus anunţat că era ulei pe serpentinele din urmă cu 7 km. Şi aşteptat. Mult. Într-un târziu, un vecin de acolo de lângă poliţia comunei, vine agale la mine şi mă întreabă ce-i şi cum. Îii spun. El se scarpină în cap sub pălărie şi zice că nu se pricepe dar dacă-mi trebuie are un cric de Dacie şi un ciocan. Şi sârmă, de-mi face trebuinţă. Mulţam bade, da, te rog dă-mi să vad cum măcar o pot imobiliza, zic eu.

      Înarmat cu aste scule de performanţă comparativă cu cel puţin o secţie de fabrică modernă cu maşini dotate cu CNC (comandă numerică program), mă arunc în depanarea stricăciunilor. Observ că nimic nu părea rupt, doar că braţul inferior de la sustentaţie este "băgat" în spate. Văd şi luminiţa de la capăturl tunelului şi decid, că dacă reuşesc să fac o pârghie între capul basculei inferioare şi prag poate pot să rezolv temporar buba. Iau cricul meu si salt fierul. Înainte fixez sustentaţia maşinii - căci era cu asieta asistată hidropenumatic - pe maxim. Maşina normal, sau nu ştiu de ce, a răspuns comenzii, şi s-a cocoţat pe maxim, arătând acum ca un cocostârc. În trei picioare, că al patrulea era beteag, doar vă zisăi, nu? Înfig cricul, şi ridic. Merge. Vecinul săritor - l-am văzut cu coada ochiului, devine foarte interesat, şi odată cu autococoţarea maşinii pe poziţia de service, şi-a făcut cruce, "Doamne feri, ce mai bazaconie!".

      Am identificat (ştiu, Ficat!, Ficaaat!") poziţia de rezemare a cricului vecinului şi am început destinderea. Am muncit cam două ore, tot deschizând cricul omului, înviingând centimetru cu centimetru opoziţia metalului, şi periodic ajustând coarda de sârmă de oţel pe care o legasem astfel încât să constituie o asigurare dacă se rupea ceva şi se hotăra să sară din lăcaşul prevăzut de inginerii ce o construiseră.
      Aproape de capul de maxim al şurubului cricului de Dacie, deodată, cilindrul de sustentaţie al roţii cu pricina se hotărăşte, de la sine putere - v-am zis că toate astea inventate de ingineri de pretutindeni dau dovadă de personalitate în anumite momente cheie - să se reaşeze pe aliniament şi să se ridice, împingând toată şamdramaua în poziţia corectă. Moment în care cricul vecinului se hotărăşte că e de ajuns, decide să facă grevă şi plezneşte de ciudă. Sărind, normal, către singurul obiect pe care îl putea distruge - legile lui Murphy în timp real - şi anume, cauciucul deja ros de rulajul în contact cu pragul, care la rându-i protestează violent la un asemenea afront şi explodează spre odihna-i veşnică şi pomenire întru vecii-vecilor, cu un pocnet sec urmat de un oftat de trecere în nefiinţă, ca un om.

      Eeeh, dar nu mai conta. Pentru că totul revenise la normal. Sustentaţie, poziţionarea roşii şi trenului de antrenare de la cuite la butucul roţii, sistemul de suspensie, frânele, capul de planetară... totul. Ce mai, eram ped eo pparte fericit că rezolvasem minunea, pe de altăparte puţin nedumerit de simplitatea intervenţiei şi de modul cum problema se auto-rezolvase sine-die. Cu jumate de faţă vânătă de la palma pe care mi-o aplicase o bucată rebelă din cauciucul cu pricina, cu tibia zdrelită de zbaterea cricului vecinului, ce îşi dăduse obştescul sfârşit în încercarea supraomenească la care îl supusesem, dar cu problema rezolvată. Am desfăcut sârma, am pus roata de rezervă şi am plecat către Severin, nu înainte de a îi plăti omului (vecinului) paguba cu o sută (veche) de lei. Ehei, bani păe vremea aia... Coneseurii ştiu...

      Am ajuns la Severin pe la ora 9 jumate seara. Direct la service. Unde am aflat că omul cu platforma nici nu fusese anunţat că era nevoie de ajutorul lui, deşi trecuseră numai 5 ore de la telefonul meu. Şi unde, a doua zi, după inspecţii detailate efectuate de specialişti, concluzia a fost că "n-are nimic dom'le, mergeţi cu bine. Drumuri deschise!"

      Zegărul, nu l-am mai schimbat evăr. Nici la braţul inferior nu am mai avut nevoie să intervin. Ba chiar am vândut maşina la peste 200k Km, cu aceleaşi modificări - off maintenance & repair manual. Culmea e că cel ce a cumpărat-o, deşi i-am povestit despre ce e vorba şi am insistat să repare în timp bubele anunţate, mai m-a sunat până prin 2010 să îmi zică că totul e OK şi să-mi confirme că nu are nimica dom'le, merge unsă, mulţumesc de aşa maşină. De atunci am pierdut legătura cu el. Sper să nu fi fost datorită maşinii...

      Dar am avut noroc. Marele monstru cu spaghete a decis, ce să mai pot zice... :-).

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #148

      Sorry ArhiMaestre,

      Am postat greşit.
      Poţi corecta?
      Mulţumesc maxim.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  68. #149

    La Dacia 1300 mi s-a rupt cuplajul dintre maneta schimbatorului de viteze si cutie (in limbajul mesterilor se numeste "futac") in mers. L-am rezolvat cu sarma.

    Mi-a iesit pivotul superior din nuca si mi s-a rabatat roata intr-o parte. Pus cricul, legat cu sarma si drum bun.

    La Solenza mi s-a rupt cablul de masa dintre blocul motor si caroserie. S-a oprit motorul in mers langa intersectia din Bartolomeu, Brasov. Gasit o sarma pe calea ferata, refacut conexiunea mers la cetatea de la Rasnov.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  69. Cea mai tare chestie cu reparat, sau incercat de reparat insa nu e legata de casa ci de o pensiune la Cluj. Pensiunea respectiva avea instalatie de incalzire cu tevi de cupru si unde stateam noi la mansarda, avea pereti de lemn. Cand se incalzeau tevile se dilatau si respectiv contractau, se face un zgomot numai potrivit pentru somn, de parca era un pitic ce batea gongul regulat cate 3 minute la fiecare sfert de ora. Prin urmare, ca orice roman atot priceput, am purces la rectificarea problemei, in etape. Prima data am luat sireturile de la tenisii neveste-mii si am legat intre ele tevile, gandind pe buna dreptate, ca daca sunt legate, zero deplasare, zero zgomot. Gresit. Etapa 2: am legat sireturile de pat: pat greu, tevi legate, zgomot ioc. Gresit din nou. zgmotul s-a transformat in vibratie, mai bine dar nu suficient. Etapa 3. Dupa indelungi analize, jumate adormit, am dedus ca nu sunt legate destul de strans. Asemnea, m-am gandit la proful de fizica din liceu, cum ne explica el cum e cu momentul fortei, deci clar aveam nevoie de parghie. Uitandu-ma prin jur am gasit fix obiectul de care aveam nevoie, un capac de pix de la pixul utilizat anterior la wist. Pixul nu l-am putut gasi. Deci am utilizat capacul de la pix pe post de parghie si am purces la strans tevi. Cand au fost suficient de stranse, asteptam cu nerabadare ciclul de incalzire racire, alaturi de nevasta care se trezise intre timp, de la zgomotol reparatiei (pe ea nu o deranjase gongul). Anyway, la sfarsit incand incepuse dilatarea tevilor, sireturile s-au rupt, capacul de pix a zburat si noi am schimbat camera. Plus o pereche de tenisi noi (nu a fost acceptata solutia cu sireturi noi)

    Thumb up 0 Thumb down 0

  70. #151

    Repratiile alaturi de cei mici sunt cele mai complicate. Saptamanile trecute am reusit sa rup laterala de la un pat de lemn (brad) din camera fiicei mele. Pentru entertain-ul dansei m-am suit in pat ( atenite, 100+ kg ! ) si am inceput sa sar pe saltea pana cand bietul molid a cedat. Am picat in fund pe parchet m-am lovit destul de rau, nu conteaza, cea mica radea cu hohote. Am zis bine, se repara, a doua zi deja facusem rost de o alta laterala pentru pat, urma doar montarea acesteia propriu-zisa. Nu a fost asa, patul a mai stat rupt vreo 2 saptamani, timp in care suiera prin casa glasul sotiei, dulce si lin "da' nu repari odata patu ala ? cand ai de gand sa te apuci de treaba ? mai stam mult asa ?". In fine, acu 3-4 zile, in timp ce doamna isi facea somnul de frumusete, eu, barbatul casei, decid ca e timpul pentru reparatie. Iau laterala, imbus, surubelnita si pe fiica-mea de mana si mergem in camera la locul crimei. Pe parcursul inlocuirii acelei piese, micuta s-a gandit ca nu ar fi rau sa dea si ea o mana de ajutor. O treaba de 5-10 minute a durat o ora. Am fost injunghiat la propriu cu surubelnita de cateva ori si mi-am luat n+1 imbusuri in cap, totul intr-o ploaie de rasete din partea ei. Plus ca era tot timpul in sufletul meu, calare pe mine. Afara era frig, ploua, in casa vreo 20 grade iar eu eram rosu, transpirat, repetand in continuu "nu-i voie sa dai in tati, Mara, lasa-l pe tati sa lucreze, Mara, te rog nu mai da in tati cu imbusul ca-l doare pe tati" . Si la final, pe cand sa strang suruburile, se suie a mea pe laterala respectiva, cedeaza, imi pica direct peste picioare. M-am facut verde,negru, am strans din dinti sa nu urlu de durere. Intre timp apare si doamna "Ce tot faci ? De cand tot repari patu ala ? N-am putut sa dorm, m-ai trezit cu reparatiile tale !". Patul e inca stricat. Sotia are grija sa imi reaminteasca zilnic. Fata, cand ma vede, imi aduce de prin casa surubelnite, dibluri, probabil asteptand cu nerabdare sa incepem la o noua tura de "distractie".

    Thumb up 0 Thumb down 0

  71. #152

    Nu-i cu sarma, da-i cu reparatii.

    Dupa daramarea garajelor din spatele blocului, in spatiul astfel rezultat ADP-ul a creat cateva noi locuri de parcare, iar fericitul posesor al unuia din ele am fost eu, dupa 3 ani de alergaturi pe la ADP, audiente si cereri peste cereri. Cine sta la bloc in Bucuresti si are masina stie ce inseamna un loc de parcare numai al tau.

    Problema e ca locul meu de parcare inca pastra fundamentul fostului garaj, fiind inaltat vreo 30 cm de la pamant, astfel ca atunci cand parcai trebuia sa urci cu spatele o rampa destul de abrupta. Pentru mine nu era o problema, dar nevasta-mea era incepatoare si parca o vedeam cum face o manevra gresita si se infinge in masinile parcate la juma' de metru mai incolo.

    Am luat problema in propriile maini si intr-o zi m-am apucat sa sparg postamentul cu un baros. Nu-i nimic daca nu va mai fi asfaltat, voi avea un loc de parcare perfect utilizabil, acoperit cu pietris, chestie care nu ne deranja absolut deloc. Am dat la baros pana am simtit ca-mi cad mainile din umeri, apoi am platit un Dorel din cartier care a venit cu pickhammerul si a definitivat treaba.

    Totul parea perfect, rampa disparuse, nevasta putea parca linistita.

    A existat insa un aspect pe care nu l-am prevazut: locul fiind acum acoperit cu pietris, ghiciti unde defecau toti cainii din cartier? Evident, preferau singurul perimetru cu pietris din mijlocul unei parcari asfaltate. Locul meu de parcare era tot numai moturi moturi :))

    Vreo cateva luni, pana am asfaltat, am parcat tot pe trotuar.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  72. #153

    Adevarul este ca batrana Dacie mergea oriunde. Conta doar cata sarma ai la tine 😉

    Thumb up 0 Thumb down 0

  73. aveam un cadru nou si unu bushit. ala busit ere plin de chestii de bicla. deci...ma apuc de reparat.

    “Bobule, o bere?”
    “NU. Io animalu repara tot, repar bicla”.

    Am desfacut furca de pe cadru bushit. Am pus toate cele la locurile care era ele. Am luat cadru nou, am pus pe rand toate cele, am pus furca. Am scos-o ca nu mia placut ceva. Am pus-o la loc.

    Am invartit de ea. Scartaia.

    Am scos-o, i-am curatat alea, am dat cu ulei. Am bagat-o la loc. Am pus ghidonu. Mi-am dat seama ca uitasem un colier de la tija. Am scos ghidonu. Am pus colieru. Am pus la loc ghidonu. Tot scartaia “n-o fi rodat”.

    Ma dau in spate, imi admir munca. Multumit. Cadrul negru. Furca neagra. O minunatie. Ia sa pun amu si pedalelel alea frumoase.

    iau pedalele. Ma uit la cadru. “Bah futu-i. aici trebuia sa fie o gaura.”. Nu era. Sigur cadru nu era barbat?"

    ma uit mai bine.Dupa nenumarate bagari si scoateri de furca, ghidon, coliere, plm, furca era pusa invers.

    Injur. Imi bag si pula. Si ma loveste peste pleznirea capului o refelatie. Am un fel de epifanea d-aia. Un fel de evrika mi s-a scualat. bah. cum sa lucrez fara alcool la bord. asa ca ma duc, desfac o bere. desfac iar furca. O pun la loc. Tot scartaie. Bag pula. Ma retrag in glorie

    A doua zi am dus-o la serviceul de bicle. Pentru ca talent.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  74. #155

    Se oprisera gazele in tot blocul din motive care ma depasesc. Ceva cu pericol de explozie... ca sa fie repornite, una din conditii era ca fiecare apartament sa aiba la bucatarie o aerisire. La mine existase asa ceva numai ca fostul proprietar a decis sa o astupe pentru ca, dupa cum stim, curentul e mortal, dar exploziile sunt nimica toata.
    Il anunt pe concubin, studiaza problema si decreteaza:

    - Aaa, pai asta e ipsos. Ii tragi un ciocan si cade imediat. Se rezolva in 2 minute.

    Aveam la dispozitie o luna sa dam gaura. In primele 3 saptamani i-am amintit cam o data pe saptamana.

    - Las' ca e timp. Dureaza 2 minute, doar ti-am zis.

    In a treia saptamana m-am panicat si am inceput sa-i zic cam o data la 2 zile.

    - Eee, pai ce vrei, sa dau gauri la 5 seara, cand ajung eu acasa? Asta e treaba care dureaza, facem in weekend.

    Vine weekendul.
    -Pai vrei sa dau gauri duminica, in zi de sarbatoare? Las ca facem luni seara.

    Marti dimineata veneau baieti de la Distrigaz in control.

    Luni dupa amiaza ma suna concubinul sa-mi spuna ca tre' sa plece atunci, urgent in ceva deplasare.

    Dupa injuraturile de rigoare decid ca trebuie sa dovedesc singura ipsosul ala. Ce daca am 48 de kg uda? Forta interioara conteaza!

    Asa ca in drum spre casa culeg de pe strada un pietroi (nu aveam ciocan in casa) si iata-ma domnisoara respectabila imbracata fashion, mergand prin Salajan cu un cataroi in mana 🙂

    Ajung acasa, studiez viitoarea gaura si decid: iau un linguroi de lemn, il proptesc cu un capat in dusman, iar in celalalt capat bat cu pietroiul. Tre' sa cada repede, ca doar e ipsos, asa mi-a zis omul meu. Dupa cateva minute de batut asa cu mainile in sus, incepe sa cedeze lingura. O schimb. Vreo 3 linguri mai tarziu, incepe sa cedeze pietroiul.

    In schimb, dusmanul era de neclintit. Doar emana un praf alb si fin care se simtea minunat intre dinti. Si asa plina de praf si de draci m-a gasit un prieten pe care concubinul, galant, l-a trimis sa imi dea gaura 🙂

    A doua zi, dupa control, nu s-au pornit gazele pentru ca nu toti vecinii aveau nenorocita aia de gaura.

    Cat despre razbunare, in urmatoarele saptamani, de cate ori era vorba de masa, plimbare sau... altele, ceream sa participe si prietenul, ca doar el a fost barbatul in casa intr-un moment de rascruce.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • femeie tu nu ai inteles ca nu tre sa ii zici din 5 in 5 minute sa faca o treaba? Ti-a si zis cu o saptamana in urma ca rezolva in 2 minute

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #157

      Exact, cand un barbat spune ca face azi ceva, cel tarziu maine, pai face. Nu e nevoie sa ii aduc aminte din 6 in 6 luni.

    • #158

      Si a participat prietenul la altele sau au fost doar vorbe goale cu care l-ai "amenintat"? 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #159

      Vorbe goale au fost. Nu m-a lasat inima 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

  75. Tot ce am reparat mi-a reusit ... da stiu ... sunt un zeu al reparatiilor 🙂 si modest pe deasupra.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  76. #161

    Mie intr-o iarna mi-a inghetat apometrul. Crapase geamul si apa inghetase si pe afara. Am facut un foc in camin si l-am dezghetat. Ca sa nu dau bani pe altul, l-am scos si i-am schimbat singur geamul. Sigiuliul era din ala cu plumb, l-am cracanat un pic si am scos firul. Dupa reparatie l-am "resigilat" si am crezut ca totul e ok. Ala care citea indexul nu se baga iarna in camin. Doar pune din burta vreo 10 mc si abia cand da caldura citeste si face regularizarea. Cand a facut asta, surpriza!!! Apometrul nu mai inregistrase de cand umblasem eu la el. A vazut si ca sigiuliul fusese belit... Si asa am platit si o penalizare frumoasa in valoare de 2000 de lei. Apometrul costa maxim 200 de lei...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  77. #162

    I am the master of disaster si femie care considera ca nu are nevoie de ajutor la reparatii, ca vorba aia, sunt descurcareata.
    Anul de gratie 2010, acasa la prietenul de atunci. Se strica intrerupatorul din sufragerie, prietenul resemnat pe viata, asta e stam pe intuneric si eventual bagam o veioza in priza. Imi amintesc de valeitatile mele tehnice, il sun pe electricianul din dotare, aka tata, si il intreb daca mor repede sau ma chinui, imi eplica omul ca nu trebuie sa mor si asa ca purced catre a opri sigurantele, toate ofcors. Ma apuc de mesterit, eu cand fac o treaba de care imi e un pic frica sau cand nu sunt sigura de mine ma enervez in 20 de ms si tip la toata lumea, asa ca dupa ce am urlat 3 minute la prietenul din dotare ma apuc de bagat firele la locul lor si fericita nevoie mare de faptul ca a fost chiar usor trec la bagatul intrerupatorului in gaura cu pricina, supriza, asta nu intra decat cu forta. Incep si imping, si imping si transpiram si impingeam. Il rog pe iubitul mai fortos sa puna si el muschiu la treaba si cum stateam si ma uitam ca o zana la el cum se impingea in perete VAD ca nenorocirile alea sunt mobile si ca e de fapt super usor sa le bagi in gaura respectiva. Fostul meu prieten are si acum acel intrerupator, singura problema e ca e montant invers. Oh well....

    Un an mai tarziu ma mutam de la apartamentul cu chirie de unde stateam la un altul mai frumos. Februarie si frig de lesinai, in casa mea ramasa relativ goala un pic mai frig ca afara. Faceam curatenie sa predau omului cheile si ca sa nu mor acolo de frig am bagat un calorifer in priza din cel mai vechi prelungitor din lume. Calorifer pe ulei care facea sa imi sara siguranta de la bloc, nu din casa.
    Il sun pe tata si imi spune ce sa fac. Oki doki, ma duc si desfac siguranta de pe scara, siguranta de ceramica in care am gasit o moneda de 3 lei de pe vremea lu' Ceausescu. Il sun pe tata si il intreb care e faza cu banu, imi explica el ce si cum si asa ca purced catre a inlocui siguranta bulita. Pun siguranta fericita si imi vad mai departe de treaba, dupa 15 minute pocneste iar. (eu nu stiam ca de la calorifern e treaba asta) Merg din nou la panou si refac siguranta, de data asta am pus vreo doua fire de lita in plus, gata, acum chiar nu mai are treaba. Ma gandeam cum or sa scoata peste inca vreo 20 de ani moneda aia si or sa se minuneze.
    Spalam de zor pe jos si pac, iar se fute siguranta, deja deveneam nesigura pe fortele mele tehnice. Ma duc la panou si schimb siguranta pentru a treia oara, deja exasperata si gata sa ma dau batuta si sa-l urc pe tata intr-un taxi si sa-mi curme suferinta si sa repare el si io sa termin curatenia ca macar acolo nu se strica nimic.
    Fix inainte sa duc gunoiul si sa mai iau ce era de luat de prin casa se fute si a 4 oara si deja spumegam. Am facut o treaba fix de Dorel si am luat cablul de alimentare de la un tv vechi, l-am taiat si am scos the mother of all sigurante. Ditamai firul de cpuru pe care l-am pus la siguranta. Tadaaaaa, am asteptat vreo ora sa vad daca mai face scurt (caloriferul pornit), a mers totul brici. Fericita, m-am mutat si dupa vreo saptamana vorbind cu tata, ma intreaba cum am rezolvat. Ii povestesc aventura si imi zice siderat: "Nu pot sa cred! O sa arda dracu tot blocu!". Am urmarit intens stirile sa vad daca a fost vreun incendiu in Berceni. So far so good.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  78. #164

    Eu am multe "aventuri" cu mobila de la ikea.Mai mult ca sigur ca cine a montat asa ceva vreodata a observat ca in cutiile de scanduri si alte cele sunt EXACT nr de suruburi,cuie,piulite si ce o mai trebui.............dar FIX,zici ca e nasa si mai multe nu:)))
    Intr-o seara,la un prieten acasa,am incercat sa montam in 3 insi o chestie care vine pe tot peretele...cu dulap,biblioteca ,rafturi,si cred ca si tren de aterizare avea...dupa ce am "ratacit" cateva suruburi,am inceput sa demontam de prin casa ca sa avem la biblioteca..masca de la baie a decedat complet in cursul acestei operatiuni,dar asta e.dupa lupte seculare care au durat vreo 6 ore si aprox 2 navete de bere,am reusit sa ridicam mobila in picioare........doar pentru a constata ca absolut toate manerele erau puse invers,si usile se miscau cel putin ciudat:))).....bun,am trecut si peste asta,hazul maxim a fost cand a trebuit sa punem televizorul pe raft...........care televizor evident ca nu incapea,fiind model mai vechi,cu tub catodic:)))..........deci am luat flexul si am inceput sa taiem spatele bibliotecii,ora era vreo 3 noaptea:)))........la un moment dat a luat foc placajul ala nenorocit,nu stiu exact cum,eu eram la plimbare pe balcon.....intr-un final,la ora cand lumea normala se trezeste,noi terminasem...fiind fermi convinsi ca astia de la ikea sunt niste cretini,si ca acea biblioteca nu avea nevoie de usi si rafturi......astea sunt niste mituri de fitze:)))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  79. Apropo de mesterit...Arhi, iti multumeste Marinica :), a zis ca nu mai are numarul tau ca te-ar fi sunat. Am vrut sa castig masina de spalat de la zoso si am lasat o poveste de cum am dat cu lavabila ramasa de la Marinica pe biblioteca, dar nu a vrut sa o posteze :(. Acum imi dau seama ca ar fi fost bun si un telefon..... 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  80. #166

    Anul 2003. Student in anul I fiind, stateam in caminul facultatii. Pe timp de iarna, cand incalzirea lipsea cu desavarsire, toti aveam cate unul sau mai multe resouri in camera, resouri de cele mai multe ori improvizate.
    Este lesne de inteles ca reteaua electrica a caminului era suprasolicitata pe tot parcursul sezonului rece, astfel incat nu rareori pica curentul si care mai de care se preumbla pe la tabloul electric, punand lita groasa la sigurante sau facand improvizatii. Intr-o seara a fost randul meu "sa-mi incerc norocul". In seara cu pricina s-a ars siguranta principala de pe intreg etajul, siguranta care nu putea fi "reparata" cu o lita, ci inlocuita. Ce m-am gandit eu? sa iau o sarma mai groasa si sa fac legatura intre siguranta de pe alt etaj la siguranta etajului meu. Dar de unde sarma mai groasa? Apoi mi-a venit ideea. Am iesit din cladire si am luat o sarma groasa din gard, sarma ce ar putea suporta o sarcina mare. Am rup sarma la lungimea necesara si, cu ajutorul unui patent izolat, am legat-o intre cele doua sigurante. Lumina s-a apins pe etaj si s-au auzit urlete de bucurie. Din pacate, bucuria nu a fost de lunga durata. Sarma a inceput sa se inroseasca si s-a topit dupa putin timp, scufundand etajul din nou in bezna.
    Nu pot spune ca am "reparat" ceva cu sarma, dar a fost o experienta din care am invatat 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  81. - ultima reparație e chiuveta de la baie, montată de meșterul instalator la 2 cm distanță de perete și 1 cm înălțime deasupra consolelor. Soluția: am pus duroflex între chiuvetă și console (material de flecuri pentru necunoscători :P) și silicon între perete și ciuvetă. Partea proastă e că siliconul ieșea pe fundul tubului, nu pe gură (deh! gaura prea mică) și până m-am prins de ce nu curge, jumătate din tub era pe tricou. Dar am chiuvetă țeapănă, pe flecuri.
    - am pus chit de faianță într-o gaură de perete unde a fost odinioară o priză. După ce am astupat gaura cu chit, am desenat un smiley (emoticon, nu cântăreț, că ăla are prea multă barbă și nu știu să-l desenez) De câte ori îl vede nepotul meu, mă întreabă dacă mi-a dat doamna bulină că am fost cuminte (?!??)
    - întotdeauna când lipesc firele unei veioze, sar siguranțele din tablou, înțeleg că trebuia invers, le desfac și le lipesc cum trebuie; lustra am montat-o bine, numai că asta nouă nu merge agățată de cârlig, e o prostie d-asta modernă, de nu poți s-o agăți de cârlig. Am tras cu o sârmă de ea, dar tot a rămas un cm distanță de la tavan. Din avion nu se vede.
    - la mamaie, ochiurile de gard desprinse “se cos” cu sârmă, doi pari se leagă unul de altul cu sârmă, copacul se întreaptă strâns cu sârmă și priponit de ceva, ușa de la cotețul mic de găini stă întotdeauna legată cu sârmă, pentru că mamaie îi rupe balamalele când o deschide.... Când se mai lasă sârmele, se strâng cu patentul. Toate barele desprinse din suduri, se cârpesc provizoriu cu sârmă.
    - mă distrează antevorbitorii mei cu poveștile Dacia 1300. Ce accelerație, ce sârmă legată pe post de coliere? Pff! Fleacuri! Am mers cu ușa din dreapta legată cu sârmă de scaunul din stânga. Băga Mixu în viteză și-apoi lua curba ținând mâna pe mine- nu, nu de drag, ci ca să nu mă piardă pe traseu. Pe Dealul Negru e o bucurie să-ți ții femeia să n-o pierzi pe drum.
    Hai că tac, e evident că-mi place mult subiectul... 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

  82. #168

    Era prin '93-'94. Umblam bezmetic cu maşina prin ţară cu diverse trebi de serviciu. Printre "targeturi" făceam o grămadă de ronduri pe şosele, de fiecare dată schimbate, că doar se cunoaşte că orice drum e bun, dacă nu te-ai plictisit de peisaje. Aşa că, de data asta, pe Transfăgărăşan urcam către ţara Bârsei cu "fierul". Frumoos, pesaje superbe, drum de vis. Mă simţeam ca Nikki Lauda pe circuitul de F1, când tot amestecând în cutia de viteze cu mestecăul, deodată bâr şi sfârc, mestecăul nu mai vroia să se mişte din poziţia fiză, iar motorul urla ca apucatul în sarcină, cerând, totuşi o a treia...

    Oprit în rampă, direct din motor, maşina dârdâind din toate tablele. Deschis capota motorului... Un maldăr de fier, cu multe furtune şi o ţârişică de sârme. Privit ca curca-n lemne la monstru. Articulat câteva vorbe neaoşe, ce vizau producătorul, familiile, mamele, rudele de grad 1 până la 3 şi frigiderele respectivilor.

    Glumă, glumă, dar ce fac? După circa 45 de minute de sforţări pe dedesubt, şi încă vreo 5 sfaturi de specialitate de la diferiţi copărtaşi la trafic ce opreau din curiozitate sau din solidaritate de şofer, incluzând una bucată şufă trefilată desfăcută în fibrele-i compozite din care era răsucită în urma încercării de a rezolva măcar temporar problema, am decis. Merg cu a 2-a până sus la Bâlea. Apoi la vale mai vedem noi. Căci ce urcă trebuie să şi coboare, nu? Fizică elemntară.

    Zis şi făcut. Pornit motorul în cuplaj, debraiat, plecat la drum. Greu, cu fumşi turaţii de care probabil şi unmotor cu reacţie se simţea surclasat, dar plecat. La drum, cu ochii cât Muntele Făgăraşului pe indicatoarele de temperatură şi ulei. În tunel, am mai popistrat eu vreo două suturi în mestecău, de necaz şi oftică inginerească şi, să vezi Dom'le, s-a eliberat preţ de o treaptă de viteză. Acu aveam şi a treia, la dispoziţie.

    Nu m-am mai oprit la Bâlea. Se însera şi până la Sibiu.. mai era cale lungă. La vale a fost ok, fizică elemntară, bat-o vina. Însă a fost cel mai luuuung drum parcurs vreoadată. Ca timp... Şi ca şi strâns din fesieri, tricepşi şi bicepşi femurali. Şi din dinţi. Nu ştiu dăcă de emoţii sau din cauza minunatei frazeologii ce-mi venea nativ din străfundurile minţii, frazeologii cu care aş fi putu scrie un dicţionar de specialitate ăn domeniul sudălmilor. Chiar aş putea să zic acum că a fost momentul în care am inventat celamia multe referinţe de gen din viaţa mea. Şi cred cu tărie că nu numai a mea. Dar ăsta e alt subiect...

    La Sibiu, un nenea priceput la toate descoperă că ar fi o problemă de cutie de viteze. Sus maşina, jos cutia. Cutia îmbucătăţită la detaliu. Defect: un rahat de inel zegăr care s-a hotărât că e mai bine să se tocească şi să să se autodispună în mecanism autoblocant. Cu tot cu trenurile de pinioane. Zegăr ca ăla, iok pe piaţa de piese de schimb locală. Aşa că - sârmă de oţel. OLC 35 - de cea mai bună calitate. Reşiţa. Sau Turda, puii mei, nu mai ţin minte. Formată, croită, tricotată şi călită de nenea mecanicul la flama unui oxiacetilenic, bătută pe nicovală, răcită apoi în hârdăul cu apă de ploaie, reîncălzită, tot la flamă şi rerăcită de astă dată într-un bidon de ulei ars. Tot de la motorul meu. După 8 ore de muncă încrâncenată, reasamblat cutia, urcat cutia pe şasiu, jos maşina. Teste, totul ok. Nici măcar un cârc sau vreun zgomot. Totul lis şi flawless. Bine am avut ceva probleme la resetarea pârghiilor de comandă de la mestecăul schimbător de viteze şi până la cutie. Un mecanism atât de complicat şi gândit conform legilor lui Murphy, mai greu de închipuit. Citroeniştii BX ştiu mai bine.

    Am plecat iar la drum. Făcut treaba local şi mai apoi la Arad şi Timişoara şi întors către sud, pe la Caraş-Severin - Haţeg - Orşova către Severin. Drum superb, spre toamnă. Culori, soare, muzică bună în habitaclu şi multă fericire. Pe acest drum, nişte nenorocite de serpentine. Io cu grijă că deh, nu ştiam cât de rezistentă e reparaţia şi măcar la Severin mă aştepta un "piece-d'origin" să înlocuiesc zegărul - sârmă gofrat ad-labam, atac un ac de păr cu grijă, către stânga. În timp ce eu mă dădeam în urcare, prin stânga mea, pe interiorul acului de păr, un nene m-a depăşit. Cuprins de simţ civic şi aproape răpus de indignarea necivilizaţiei la volan, îl înjur de toate cele, c-aşa îi şade frumos unui şofer, nu?, şi cu ochii la el, atac acul de păr. Numai că drumul era către stânga iar fierul meu trăgea spre dreapta. Noroc că m-am oprit în parapet. Tremurând, că după parapet era un mic hău, de vreo 50 de metri, m-am dat jos să văd ce am reuşit să fac. Pun piciorul stâng jos, dau să mă ridic din maşină şi, în numai o fracţiune de secundă, mă rostogolesc pe spate, dau cu capul de asfalt şi icnesc. După câteva fracţiuni de secundă cât a durat nedumerirea mea, pe lângă mirosurile minunate de toamnă, din ce în ce mai pregnant se iţea şi unul necaracteristic, de ulei auto.

    Cel ce mă depăşise, avusese o fracţiune de secundă timp să se ferească de răul ce mi s-a întâmplat mie. O imensă baltă de ulei, probabil lăsată moştenire locală de vreun tir sau vreun camion mai beteag... preluare controlul deplasării mele şi selectase traiectoria cea mai potrivită legislaţiei fizice alocate deplasării pe un arg de cerc a unui mobil cu masă "m", ce se deplasează cu viteza "v". Mă rog, detalii, fără rost acum.

    Parapetul din beton - salvarea mea de atunci - era unul cu baza îngroşată. Ei şi tocmai acea bază se pare că a avut mai multă personalitate decât metalul şi mi-a înfipt roata draptă în prag. Ce-i de făcut? Am hotărât să o iau încet la deal până în prima comună, iar acolo vom vedea. Măcar accedeam la o zonă cu civilizaţie. Ţin minte şi acum cum gemea cauciucul frecând pe prag. Fumul ce se ridica din celulele lui în lupta cu Goliatul de metal. Precum şi învrăjbirea cu care ţineam de volan să nu-mi sară din mână. Deh, personalitate puternică. A maşinii, nu a mea. Eu eram "umed" (citeşte că....t pe mine) de emoţii, ca un flăcău ce mergea prima şi întâia-şi dată la iniţierea inter-relaţională cu o femeie..., dar mai mult îngrozit decât fericit de premiza evenimentului.

    Am ajuns în prima comună. Nu mai ştiu cum îi zice acum, a trecut prea mult de atunci... Telefon pentru platformă la Severin. Dus la poliţie pentru declarat accidentul şi pentru dovadă, plus anunţat că era ulei pe serpentinele din urmă cu 7 km. Şi aşteptat. Mult. Într-un târziu, un vecin de acolo de lângă poliţia comunei, vine agale la mine şi mă întreabă ce-i şi cum. Îii spun. El se scarpină în cap sub pălărie şi zice că nu se pricepe dar dacă-mi trebuie are un cric de Dacie şi un ciocan. Şi sârmă, de-mi face trebuinţă. Mulţam bade, da, te rog dă-mi să vad cum măcar o pot imobiliza, zic eu.

    Înarmat cu aste scule de performanţă comparativă cu cel puţin o secţie de fabrică modernă cu maşini dotate cu CNC (comandă numerică program), mă arunc în depanarea stricăciunilor. Observ că nimic nu părea rupt, doar că braţul inferior de la sustentaţie este "băgat" în spate. Văd şi luminiţa de la capăturl tunelului şi decid, că dacă reuşesc să fac o pârghie între capul basculei inferioare şi prag poate pot să rezolv temporar buba. Iau cricul meu si salt fierul. Înainte fixez sustentaţia maşinii - căci era cu asieta asistată hidropenumatic - pe maxim. Maşina normal, sau nu ştiu de ce, a răspuns comenzii, şi s-a cocoţat pe maxim, arătând acum ca un cocostârc. În trei picioare, că al patrulea era beteag, doar vă zisăi, nu? Înfig cricul, şi ridic. Merge. Vecinul săritor - l-am văzut cu coada ochiului, devine foarte interesat, şi odată cu autococoţarea maşinii pe poziţia de service, şi-a făcut cruce, "Doamne feri, ce mai bazaconie!".

    Am identificat (ştiu, Ficat!, Ficaaat!") poziţia de rezemare a cricului vecinului şi am început destinderea. Am muncit cam două ore, tot deschizând cricul omului, înviingând centimetru cu centimetru opoziţia metalului, şi periodic ajustând coarda de sârmă de oţel pe care o legasem astfel încât să constituie o asigurare dacă se rupea ceva şi se hotăra să sară din lăcaşul prevăzut de inginerii ce o construiseră.
    Aproape de capul de maxim al şurubului cricului de Dacie, deodată, cilindrul de sustentaţie al roţii cu pricina se hotărăşte, de la sine putere - v-am zis că toate astea inventate de ingineri de pretutindeni dau dovadă de personalitate în anumite momente cheie - să se reaşeze pe aliniament şi să se ridice, împingând toată şamdramaua în poziţia corectă. Moment în care cricul vecinului se hotărăşte că e de ajuns, decide să facă grevă şi plezneşte de ciudă. Sărind, normal, către singurul obiect pe care îl putea distruge - legile lui Murphy în timp real - şi anume, cauciucul deja ros de rulajul în contact cu pragul, care la rându-i protestează violent la un asemenea afront şi explodează spre odihna-i veşnică şi pomenire întru vecii-vecilor, cu un pocnet sec urmat de un oftat de trecere în nefiinţă, ca un om.

    Eeeh, dar nu mai conta. Pentru că totul revenise la normal. Sustentaţie, poziţionarea roşii şi trenului de antrenare de la cuite la butucul roţii, sistemul de suspensie, frânele, capul de planetară... totul. Ce mai, eram ped eo pparte fericit că rezolvasem minunea, pe de altăparte puţin nedumerit de simplitatea intervenţiei şi de modul cum problema se auto-rezolvase sine-die. Cu jumate de faţă vânătă de la palma pe care mi-o aplicase o bucată rebelă din cauciucul cu pricina, cu tibia zdrelită de zbaterea cricului vecinului, ce îşi dăduse obştescul sfârşit în încercarea supraomenească la care îl supusesem, dar cu problema rezolvată. Am desfăcut sârma, am pus roata de rezervă şi am plecat către Severin, nu înainte de a îi plăti omului (vecinului) paguba cu o sută (veche) de lei. Ehei, bani păe vremea aia... Coneseurii ştiu...

    Am ajuns la Severin pe la ora 9 jumate seara. Direct la service. Unde am aflat că omul cu platforma nici nu fusese anunţat că era nevoie de ajutorul lui, deşi trecuseră numai 5 ore de la telefonul meu. Şi unde, a doua zi, după inspecţii detailate efectuate de specialişti, concluzia a fost că "n-are nimic dom'le, mergeţi cu bine. Drumuri deschise!"

    Zegărul, nu l-am mai schimbat evăr. Nici la braţul inferior nu am mai avut nevoie să intervin. Ba chiar am vândut maşina la peste 200k Km, cu aceleaşi modificări - off maintenance & repair manual. Culmea e că cel ce a cumpărat-o, deşi i-am povestit despre ce e vorba şi am insistat să repare în timp bubele anunţate, mai m-a sunat până prin 2010 să îmi zică că totul e OK şi să-mi confirme că nu are nimica dom'le, merge unsă, mulţumesc de aşa maşină. De atunci am pierdut legătura cu el. Sper să nu fi fost datorită maşinii...

    Dar am avut noroc. Marele monstru cu spaghete a decis, ce să mai pot zice... :-).

    Thumb up 0 Thumb down 0

  83. #169

    Povestea începe la Craiova mai exact la ieșire când am fost cu dacia la un grătar la pădure toate bune și frumoase am băut ne-am distrat când să plecăm nu mai mergea mașina,noroc că proprietarul că a avut o rolă de sârmă la el și am legat câteva furtunașe chiar dacă nu erau de vină.am izolat toată mașina cu sârmă până să observăm că era borna de la baterie sărită :))).
    P.S. Eram toți beți:)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  84. #170

    Primul meu cuptor cu microunde, luat pe banii mei si pe muzica mea. Dupa o indelunga utilizare, folia de aluminiu(cred) din interior s-a dus intr-un loc cu verdeata.
    Pentru ca io nu mi-s injiner, am hotarat pe loc sa folosesc o bucata de carton taiata perfect pentru locul unde trebuia sa inlocuiasca folia cea veche. Pt ca am avut dubii, am lasat-o langa cuptor si m-am dus la calculator sa ma uit pe interneti. Sotia mea, mai blonda ca mine, pune bucata de carton in cuptor, baga ciorba la incalzit si in cateva secunde incepe si urla ca a luat foc cuptoru`.
    Bineinteles ca nu il oprea, nu il scotea din priza, urla in fata cuptorului.
    Partea amuzanta e ca eu cautam info pe net, dar eram pe…buda.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #171

      Carton in cuptor....wow, nici macar n-am cuvinte! 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  85. #172

    Eram copil în vacanţă la buinici. Bunul meu era un om priceput, repara de toate. De la ceasuri de mână şi până la combine şi balotoare de paie. De la pompe de irigaţii şi până la mori de morărit. De la electrică şi până la motoare. Fie-i ţărâna uşoară!

    Şi într-o vară fierbinte, a sosit la noi şeful miliţiei locale din comună, care l-a rugat pe bunul meui să îi repare nu’ş ce problemă avea la noua sa achiziţionată Mobră. Pe la cutia de viteze sau pe la magentou, nu mai ştiu exact, eu fiind un copil de vreo 5 anişori aşa. Fiind o trebă mai acătării, bunul meu – neamţ de disciplinat în ale mecanicii – a zis că o rezolvă el.

    Aşa că a d oua zi, după turul de serviciu de dimineaţă – ce mult ne plăceau aceste tururi pe motoreta sa Carpaţi, dis de dimineaţă pe răcoare – a purces la treabă demontând şurubăraia, bucată cu bucată în căutarea defectului menţionat de proprietar. Şi cum desfăcea el fiecare ansamblu în parte, punea în ordine pe jos piesele, subansamblele, şuruburile, piuliţele, şaibele, şplinturile, ca să poată să le regăsească ulterior la montare, după înlăturarea defectului.

    Noi ca toţi copii – eu şi cu văru-meu, mai mic decât mine, grămadă peste bunul să-l ajutăm, să ne băgăm şi noi mâinile în benzină, ulei, funingine etc. Deh, copii, care ulterior i-au moştenit talentul său înnăscut înspre minitehnicus.

    La un moment dat, cu toată şandramaua demontată, bunul găseşte defectul şi trece la repararea lui, când buna noastră dă strigătul de luptă „La masă!”. Şi nu era posibil să nu răaspunzi imediat cererii intempestive şi foarte precise a bunei. Nuuu. Mai mai bine cădeau soarele şi luna de pe cer decât să nu fi respectat programul, sau să nu fi dat curs cererii bunei, sau sănu fi făcut cum zicea ea. Aşa că, am trecut la spălatul cu benzină pe mânuţe, ca mecanicii, apoi la jgheabul de la fântână continuat cu dero şi săpun de casă, clăbucit la greu, curăţat, trecut de inspecţia tehnică şi de ochii atoatevăzători ai bunei şi la masă. Spus rugăciunea – căci aşa era ea buna noastră, credinioasă şi bună la inimă. Am mâncat şi, ghiftuiţi de bunătăţi, cătam cu curiozitate imberbă de copil care descoperă lumea la piesele desfăcute, aşezate pe o prelată sub şopru, iţind la ele şi aproape văzându-le cum se topeau în căldura dogoritoare a verii de atunci. Bunul după masă a aprins o Mărăşească şi a savurat-o pe-nedelete. Răbdarea noastră era la limită când a decretat „Hai la treabă...”.

    Şi a început să reasambleze motoreta Mobra, pas cu pas, cu răbdare, verificând şi testând mereu, ca totul să fie nemţeşte, acolo unde trebuie, şi mai ales, să funcţioneze corect. Când a ajunds la cutia de vitteze a întins mâna să ia cele trei piuliţe speciale de unde ştia că erau puse. Alea, nicăieri. S-a uitat la noi chiorâş, crezând că i le-am „rezolvat” noi în joaca noastră, cumva. Ingenuu, noi nu înţelegeam despre ce e vorba. S-a supărat. A căutat din nou. A ridicat prelata şi a căutat minuţios pas cu pas întru găsirea piuliţelor cu pricina. Nada. Nimic. Impasul tiundea să se transforme într-o luptă surdă, iar nervii tensionaţi şi aţâţaţi de impediment erau gata să aducă nori grei de furtună asupra noastră, în acea zi foarte caldă şi însorită de iulie.

    Pe când amuşinam toţi după piuliţele lipsă, bunul meu, fie-i sufletul binecuvântat, a zărit cu coada ochilor curcanul cel mare, înfoiat, ce pufnea de egocentrism pe lângă şopru, cătând probabil umbra binefăcătoare şi, cel mai probabil, ceva de ciugulit, sau vreo curcă rătăcită pe care să o aducă la rang de cloşcă. S-a ridicat fără un cuvânt, negru de supărare, s-a dus în coşere şi s-a întors cu toporaşul mis în mâna-i brăzdadtă de muncă şi mustind de benzină, uleiuri şi de bărbăţie.

    Ce mai, long short story, a doua zi am mâncat ciorbă ţărănească de curcan, grătar de piept, tot de curcan, iar Mobra bolnavă, pornise la prima pedală, mergând ca unsă. Singurul lucru pe care nu l-a mai putut recupera buna mea a fost guşa curcanului, care găzduise cele trei piuliţe buclucaşe. Precum şi amarul şi părerea de rău că curcanul ăla a fost ăl mai ăl, şi că ăla niciodată nu a mai avut vreodată buna mea prin bătătură. Ca o paranteză, chiar după ani de la pomina respectivă buna tot îl mai împungea pe bunul în referinţa curcanului sacrificat pe altarul mecanicii moto.

    Iar noi, am scăpat doar cu o chelfăneală vocală, înainte ca bunul nostru să înţeleagă misterul celor trei piluiţe dispărute, făr ca noi să avem nimic – paradoxal – de-a face cu ele, deşi în cele mai multe cazuri, cinstit să fiu, noi ne regăseam întotdeauna pe fluxul vreunei nefăcute. Că deh, eram copii.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #173

      ma...tu scrii ca dono...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #174

      @ Lucifer
      Mersi pentru aprecieri.
      Însă mai am mult până să-l pot măcar ajunge pe dono ☺️

      Thumb up 0 Thumb down 0

  86. Frate-meu e prinţul cârpelilor de tip sârmă. Şi-a făcut computer în cutie de pantofi, că nu mai avea bani şi de carcasă, a înlocuit prăguşul unei chitări cu un creion din ăla hexagonal, a prelungit o coardă de chitară cu o sârmă, că se rupsese şi nu avea alta, a prins cu sârmă ceva la cutia de viteze de la Dacie (căzuse schimbătorul sau ceva), în noaptea de revelion, că nu mai ajungea la petrecere...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  87. #176

    Ce nu se repara cu "scoci" nu merita reparat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #177

      Ești kinky... Știm noi că vrei s-o vezi pe-o cititoare de pe-aici legată de scaun cu scoci... Dar tot n-o repari... #zâsăi

      Thumb up 0 Thumb down 0

  88. #178

    Ma intorceam prin 2003 de la un trainig impreuna cu o colega. Aveam o Dacia 1310, portocalie, cumparata dintr-un lot de taxiuri pt export. Abia reusisem sa-i sterg de pe capota inscriptia cu "Servicio publico" dar asta e alta poveste.
    Timp de 3 zile masina s-a odihnit in parcare si duminica am pornit la drum. Drum aglomerat, maxim 2 benzi, TIR-uri si camioane.... si eu.. fara frane.....
    Am avut maxim de inspiratie sa trag pe dreapta spre un camp care sa-mi atenueze viteza si sa evit un accident.
    Dupa ce am oprit, am cautat un magazin in sat, mi-am pus mobilul in priza (da, stiu... era un amarat de ericsson), am sunat acasa si apoi am binevoit sa accept ca mi-s moi picioarele de la eliberarea de adrenalina.
    Intr-o ora au aparut ajutoarele: clasicul mecanic cu salopeta murdara si vesnica tigara in coltul gurii. A taiat o sarma din gardul CAP-ului, a legat-o in maruntaiele masinii si am ajuns acasa cu cea mai buna frana pe care a putut-o vedea o Dacie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  89. #179

    De reparat nu prea repar... Da' am schimbat la pere de duș de mi s a acrit...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  90. #180

    Așa cum am mai zis, pentru mine o parte din deliciul acestui sait o constituie comentariile. Citesc și-mi dau seama că fiecare din noi avem un Creangă și-un Eminescu ascunși pe undeva și pe care-i scoatem doar în articole de-astea concurs... Păcat! Unii chiar aveți talent.
    Revenind la topic, observ că pățaniile tuturor sunt în jurul prizei, robinetului sau Daciei. Sârma, dragii moșului, nu e deloc o sculă sau un înlocuitor de sculă ci e igeniozitatea noastră nativă, e prelungirea imaginației noastre ca neam. Aflându-ne la răscrucea dintre orient și occident, acest ghiveci pe care l-am încorporat în limbă, obiceiuri, înjurături și bucătărie, un soi de cultură de compromis în care sârma este reprezentația istețimii acestui neam. Țin minte că în facultate aveam un carnețel pe care notam expresii din popor auzite în tren, în parc sau la piață. Habar n-aveți de câte ori am auzit povestindu-se de sârmă...
    Uite, de-aia mi se face mie dor de țara aia... și uit de toate năpastele și hibele care vin din aceeași zacuscă culturală de care vă spuneam.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  91. #181

    eu am reusit marea performanta prin 1999 sa instalez windows 98 la fiecare restart. Imediat ce am cumparat calculatorul am intrat in BIOS si am activat, din greseala, o optiune care spunea ca la fiecare eroare de windows sa apara minunatul si cunoscutul ecran albastru.
    Din momentul respectiv au inceput durerile de cap, imi era frica si sa opresc calculatorul; orice faceam apara ecranul albastru si la restart acelasi lucru. Fiindca altceva nu stiam ce sa ii fac faceam ce stiam si anume sa instalez windows-ul 98 zilnic(uneori si de 2-3 ori).
    Asta pana cand un verisor de-al meu mi-a aratat care era problema si unde am gresit, dar daca as spune ca prin asta am scapat de ecranul albastru si de instalarea windows-ului as mintii.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  92. #182

    Cred ca aveam vreo 17 ani, ai mei m-au lasat sa traiesc singur cateva luni. Prima si singura mancare pe care stiam sa o fac era salata de vinete. Pentru care am vrut sa folosesc mixerul. Care a cedat dupa primele 2 minute, deh, chinezarie.

    Curios din fire, dar fara abilitati de electronist la purtator ( poate doar genetic ), am desfacut mixerul si am gasit un fir dezlipit ( cel care facea contact + schimba vitezele ). Am luat un pistol de lipit din casa, am gasit si niste cositor si...bzzzz.

    Prima si cea mai buna salata !

    Thumb up 0 Thumb down 0

  93. #183

    Acum multi ani, prin 95 era, plec la un prieten ce muncea ca paznic la o autobaza. Incarcat cu mancare si alcool sa pierdem noaptea. Ajuns acolo, ne adunam vreo 3 si mancam tot si apoi trecem pe alcooale. Dupa ceva timp se face frig, era prin noiembrie, incercam usile camioanelor de pe acolo. Toate erau DAC. nici una nu era uitata deschisa. Si atunci ne vine mareata idee. Sa incercam sa turtim o sarma (cu ciocanul, evident) si sa incercam sa vedem daca se deschide vreun camion. Surpriza....S-au deschis aproape toate. Am ramas in cel care era cel mai cald si ne-am continuat sticlele de beutura 😉

    Atunci am descoperit faptul ca, camioanele din acea vreme nu erau sigure aproape deloc. O sarma si un ciocan puteau deschide orice portiera.....

    Thumb up 0 Thumb down 0

  94. In vremea cand faceam traforaj la scoala, prin clasa a III-a sa tot fie, mi se uzase filetul unuia dintre suruburile care strangeau capetele panzei si nu mai puteam taia deloc in placaj, ca iesea panza afara.
    La un moment dat am gasit prin casa o mica pila triunghiulara si am socotit ca e numai buna pentru a repara surubul. Am pilit cu ea filetul surubului si aia a fost; nu mai puteam strange panza nici cat puteam inainte.
    Inginer mecanic in devenire fiind, am rezolvat pana la urma problema: intr-una din pauze am schimbat surubul cu al unuia pe care nu-l aveam la inima.

    Dar cea ai tare reparatie a fost aia, in care am vrut sa incarc o baterie.
    Tocmai furasem 100 lei ceausesti din poseta lui matusa, sotie de judecator, mereu cu teancuri de bani la ea. Sau o fi fost de la bunica dinspre mama, ca aflasem in timp in ce parte a saltelei isi tinea banii? Ma rog, de la una din ele, la cati bani le-am furat, cine sa mai stie?
    Asa.. si de banii aia mi-am cumparat un aparat radio, portabil, Ric3.
    http://images7.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/08/21/b/8/62707594608110567395747-6083997-700_700.jpg
    La vremea aia era criza de baterii si l-am cumparat asa, fara baterii iar pana acasa am ascultat la el folosind bateriile unui prieten care avea un radio asemanator. Prin casa am gasit cateva baterii mici, insa erau consumate; nu mergeau in nici o combinatie. Si cum stateam eu catranit, mi-au picat ochii pe o priza din casa si mi-a venit o idee in legatura cu incarcarea bateriilor. Am luat doua sarme mari, le-am belit invelisul de la capete cu un cutit, le-am bagat in priza si mai apoi am pus o baterie intre ele. A urmat o flama, o bubuitura, si s-au stins luminile. Nu mai mergea nimic si atunci mi-am adus aminte ca in astfel de situatii se ducea tata la tabloul cu sigurante, le dezsuruba, sufla pe ele se uita la ele, le intorcea pe toate partile, le punea la loc si venea lumina. Ca sa ajung sus, am pus doua scaune, unul peste celalalt, am facut ca tata iar cand am infiletat chestiile alea albe la loc, nu s-a intamplat nimic.
    Am zis ca nu le-am curatat bine asa ca le-am demontat din nou si mi-a trecut prin cap ca ar trebui curatate si gaurile alea asa ca am bagat destiu intr-una din ele. M-a scuturat bine si am cazut cu tot cu scaune. Julit la un cot, cu un picior scrantit si cu un cucui in ceafa am pus alea la loc si am plecat la joaca de unde m-am intors seara tarziu, cu inima stransa ca cine stie ce oi fi facut pe acolo si tare m-am bucurat cand am vazut luminile aprinse in casa. Parca mi s-a luat un cataroi de pe inima. :mrgreen:

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #185

      Ricul ala a fost cadoul care m-a emotional cel mai tare cand l-am primit, in copilaria mea, undeva in epoca de aur.
      Il adusese mama, in locul lui Mos Craciun, plecat la cei care inca mai credeau in el...
      Problema a fost ca, intorcandu-ne din scurta vacanta de iarna, mai toti colegii aveau asa ceva si ascultam meciuri in timpul orelor, desi nu am avut niciodata microbul.
      Doar pentru ca era la moda sa fii microbist. 🙂
      P.S. @Moro vad ca e posibil sa fi fost tu mai trasnit decat mine pe vremea aia.
      Doar ca am mai ”recuperat” dupa ce am mai crescut. :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #186

      stai linistit, in continuare este. SIGUR.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  95. #187

    Acum vreo 10 ani intr-o noapte de iarna fara luna dar cu un alizeu sec de pe mare am ajutat la strangerea unui furtun la radiatorul unui vento harbuit pe doi politisti in pantofi de vara...aveau sarma dar nu aveau patent. Nu mi l-au mai dat inapoi, sufar dupa el in fiecare zi...cred ca un telefon m-ar putea ajuta sa trec peste aceasta trauma mai ales ca acum ma chinui cu un stupidphone pentru ca S1'ul meu de suflet a suferit un accident fatal in preajm a uneia dintre cele mai distrugatoare forte din Univers: fii'miu de 2 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  96. #188

    Cu o sarma am reparat un Samsung Galaxy s6102 caruia nu ii mai statea capacul din spate. Se rupsese o clama care in tinea si cadea, asa de capul lui, inclusiv bateria. L-am infasurat cu un elastic prima data, insa ala s-a rupt. Apoi m-am gandit ca sarma ar fi o idee mai buna. Tine, no problem! :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #189

      fă-i o poză, că nu prea o halesc pe-asta :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #190

      și folosește - pentru numele lui dumnezeu - diacritice, că am jurat că e vorba de o sarma nu de o sârmă

      Thumb up 0 Thumb down 0

  97. #191

    Mamaie avea o bucatarie de vara. Ei si in bucataria aia avea un aragaz mai vechi si o butelie. Ei si intr-o vacanta de vara , cand eram in vizita pe acolo, s-a hotarat mamaie sa dea cu var prin bucatarie. Sa arate frumos. Am scos aragazul , butelia, am varuit toate bune si frumoase. Pus aragazul la locul lui si butelia, dar cand sa le leg am pierdut chestia aia era un fel de inel cu un surub. Insa romanul din mine a gasit solutia tutror problemelor: am legat sarma 🙂 A doua zi am plecat acasa. A treia zi se planga mamaie la maica-mea ca parca miroase a gaze. A patra zi mamaie verifica butelia cu bricheta :)). A cincea zi mers la mamaie la spital, n-avea rani grave cate arsuri usoare de gradul 2. A sasea zi am cules butelia de prin vie, iar in a saptea am pus geamuri si usa noua la bucataria de vara. Butelia tot cu sarma am legat-o >:)

    Thumb up 0 Thumb down 0

  98. #192

    Eram studenta si mancam de 2 ori pe saptamana supa de ceapa. Incepuse chair sa-mi placa. Uscatorul de rufe din camin il foloseam 5 fete, asa ca dupa cateva luni a cedat sub greautatea hanoracelor si s-a rupt. Drept urmare, am luat sarma si l-am legat, cat ca sa reziste pentru inca vreo 3 generatii de studenti.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  99. #193

    Ultima oara cand am folosit sarma sa repar ceva, se intampla acum 5 ani pe drumu spre Medgidia pe la Valea Dacilor. Inainte sa treaca autostrada pe acolo! Cratere MAXIME si un turist cu un Opel dupa mine. Eu cu Skoda da-i 100 sa leviteze peste gropi pe cand nenea turistu la un moment dat îmi face semn din spate cu farurile ca nu mai poate. Opresc si ma duc sa vad ce s-a intamplat. De la atat hurducatura ii cazuse teava de esapament. Ca orice roman bun aveam o sarma si un patent. Incerc vitejeste sa pun sarma in locul destinat si din greseala ating teava de esapament. Da-i dumnezei si alte satane si in 5 minute era ca nou. Turistul a revenit la mare anu` urmator si sarma era acolo :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  100. Din cand in cand mai repar pe la serviciu calculatoarele colegilor. Fie o devirusare, o reinstalare de sistem, o asamblare sau un upgrade, ii ajut pe toti. A venit la mine intr-o zi un coleg cu un laptop. Avea o colectie de virusi, asa ca l-am devirusat si i-am pus Avira, l-am rezolvat pe om si a plecat multumit de la mine din birou. El vazuse la mine ca ma duc cu unitatile la compresor si le mai suflu de praf, insa nu a vazut exact cum fac (blochez ventilatoarele inainte cu surubelnite si am grija sa nu fie prea puternic suflul de aer). S-a gandit el ca ar fi bine sa isi curete si el laptopul de praf, asa ca a dat drumu' la aer tare si a bagat in toate gaurile laptopului. Urmarea a fost ca a rupt toate paletele ventilatorului de pe procesorul laptopului. Inlocuirea lui l-a costat aproximativ 100 lei in service. Daca intreba inainte si nu facea de capul lui era acum mai bogat cu 100 lei.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  101. Nea Ion un personaj de la mine de la tara,lumea-l numeste Cocar Baro,asta chiar si sarmele rupte de la trabant le repara cu alte sarme....o data a venit la tata sa-i faca la fabrica niste bucse de metal,ca alea de cauciuc se uzeaza prea repede.Tipul foarte meserias,repara aproape orice,dar se intampla sa gaseasca si chestii pe care nu le putea repara si atunci cheama un meserias care repara problema. Daca se imbata,se apuca sa demonteze ce facuse meseriasul...sa vada de ce nu a reusit si el.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  102. #197

    Fa o vizita de documentare pe la Lehliu sa vezi de ce sunt aia 'n stare cu o sarma.Kilometri de garduri, sute de porti, tiglele de pe case sunt legate cu sarma.

    Thumb up 0 Thumb down 0