Eu cu Luna, pe canapea, rontaim seminte nutline fara sare, ne uitam la un film romantic, 2:22. Film de ala gen el se intalneste cu una pe strada, se simt bine si fericiti, hahaha hihihi, ea ii da adresa si se despart. El se duce acolo a doua zi sa o scoata la cafea si o baba decrepita ii zice cu o voce de cripta “Dar tiiinereee, aici nu mai sta nimeni de zeeeci de ani, ea a muriiiit demuuuuult”. Nu asta e actiunea, dar ca sa intelegeti ce gen de film urmaăream.

ANYWAY, vine finalul filmului și el e împușcat undeva lateral stânga, cam în dreptul rinichiului. Cade jos, ea începe să plângă și să îl scuture, romantismul e la maxim, când nevastă-mea, fostul cadru militar:

– Hai, nu vă mai căcați pe voi, că aia nu e zonă unde să moară.

Și așa se futu romantismul.

În altă ordine de idei, Teresa Palmer…mmmmm.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.