În ultimă instanţă, cărţile sunt pentru mine ultimul refugiu în faţa analfabetismului şi în faţa acelei `limbi care evoluează`, potrivit definiţiei Academiei rRomâne, sau involuează, potrivit părerii tuturor celorlalţi oameni cu gramatica de şcoală primară la bord. În cărţi încă nu s-a insinuat acel `nicio`, ce îl datorăm eminenţelor din academii şi eminenţelor mai mici din invăţământul rromânesc.

Sau, mai bine zis, nu se insinuase. Pentru că am avut neplăcerea de a cumpăra Operaţiunea Praetorian, de Thomas Gifford. Apărută la editura RAO. Deci jur cu mâna pe inimă că nu am văzut în viaţa mea o traducere mai imbecilă, mai proastă şi mai fără substanţă. Dar asta nu e totul.

Cartea pur şi simplu abundă în greşeli gramaticale grave, extrem de grave. Virgule între subiect şi predicat cât cuprinde, virgule puse exact la şto, ca să mă exprim intelectualic, şti-uri şi fi-uri aruncate din burtă, după cum i s-a părut traducătorului mai potrivit.

Traducătoarea, Sanda Sersescu, îmi lasă impresia că e un masterand la SNSPA sau absolventă de ASE, generaţiile 2006 spre încoace. Eventual o specialistă în PR sau marketing, că ele mai sunt aşa hotărâte când e vorba de gramatică. Altfel nu îmi explic o cunoaştere atât de profundă a limbii engleze, cum numai la traducerea lui Harry Potter volumul 1 am văzut, cu vestitul sunt bătrân de 11 ani. Plus profundele şi adâncile cunoştinţe de gramatică a limbii rromâne.

Lăsând gluma la o parte totuşi, cine le angajează pe analfabetele astea să facă traduceri şi adaptări? S-au terminat lingviştii în rromânia şi apelăm la studenţi care ştie? Sau e vorba doar de bani, pentru că un traducător bun în mod sigur costă mai mult decât o pizdulice de asta, care în timpul liber face campanii de PR.

De ce ne batem joc de cărţi?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.