Știm cu toții că Victor Pițurcă este un fervent practicant al jocurilor de noroc și de aceea a fost condamnat pe vremea lui Ceașcă. Desigur, mi se pare o tâmpenie să fii condamnat la închisoare pentru că joci barbut și nu pot să îi găsesc o vină, ar însemna să îl asimilez cu bunicul, muncitor la canal pentru că era un chiabur nenorocit. Legi tâmpite, vremuri tâmpite.

În acest moment, selecționerul României este condamnat definitiv la 1 an de închisoare. Cu suspendare, dar e irelevant, tocmai a fost condamnat penal. Selecționerul echipei reprezentative a României este un pușcăriaș. Nu o să spun nimic despre faptul că el nu și-a dat demisia și nu și-o va da vreodată. E un barbugiu fără onoare, probabil știți cu toții cum a fost prins trișând în casino.

O să mă refer doar la opiniile potentaților din fotbal. Mitică Dragomir a țipat, cu ochii ieșiți din orbite, că nu contează că e condamnat, nu a greșit cu nimic. Deci, nu a greșit, deci, e curat, deci care e problema.
Emerich Jenei a avut o singură declarație de făcut. Trebuia să fie mai atent. Serios? Adică…serios? Asta spui când e vorba de o condamnare definitivă? Trebuia să fie mai atent?

Concluzia simplă este că respectul față de actul de justiție este cel pe care și-l merită justiția. O altă concluzie este că infracționalitatea este privită foarte lejer în fotbalul românesc.
Puțină atenție, Piți, da? Pe viitor, nu ne mai fă de râs, dă-o naibii de treabă.

Între timp, suntem singura selecționată din lume cu antrenor pârnăiaș la zi. Și căruia nu prea îi pasă de asta. Și ai căror conducători nu dau 2 bani pe problemă. La urma urmei, am încins selecționata trinidad tobagoeză, singura echipă din lume care a acceptat să joace un meci amical cu noi.

Ceea ce spune multe.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.