Sfârlează cu Fofează

Se făcea că acum 26 de ani, era un copil de 11 ani căruia îi plăceau foarte mult cărțile. Chiar și foarte mult și e puțin spus. Își stricase ochii pentru că citea noaptea sub pătură cu lanterna. Avea scandal zilnic în casă, pentru că citea la masă și nu-i așa, când citești la masă îți mănânci mințile. Citea în autobuz, deși avea rău de mișcare și îi venea să vomite. Citea în pauze, citea peste tot.

Cărțile pe care le citea nu erau ale lui. Oho, demult fuseseră citite cele vreo 300 de cărți din casă. Erau cărți de la bibliotecă, mucezite, vechi, murdare, rupte, desenate cu stiloul, inimioare și Luca iubește pe Emilia.
Ar fi vrut să aibă cărțile lui, cărți de cumpărat, dar din păcate, de unde să cumperi.

Bibliotecile erau pline de operele nemuritoare ale tovarășului Niciolae Ceaușescu și ale nemuritoarei sale soții. Cât erau vitrinele de lungi îi zâmbeau polimeri și cuvântările de la ultimul congres al partidului comunist român. De unde să cumperi cărți adevărate, când nici măcar culegile lui Gheba, obligatorii la școală, nu aveai de unde să le iei.

Când apăreau volumele din colecția Jules Verne, era omor la librărie, geamuri sparte, urlete, se dădeau pe sub mână, cu șpagă la tovarășa librariasă. La fel și plăcile de pick-up cu Mirabela Dauer, Mihai Constantiniu sau Theodor Munteanu (remember opa nina nai?).

Am stat odată la coadă câteva ore la o librărie pe Magheru, ca să cumpăr Aventuri aproximative, de Vlad Mușatescu.

Pur și simplu oamenii din jur erau un burete care avea nevoie de apa sa, cartea, carte care ne era refuzată sistematic, oferindu-se în schimb gunoaiele comuniste. Erau greu să cumperi cărți atunci, vă zic.

Într-o zi, la librăria de cartier, omulețul nostru vede într-o vitrină niște coperți frumoase și un titlu frumos. Sfârlează cu Fofează. Nu se înghesuia nimeni să o cumpere, era pur și simplu acolo, așteptând pe cineva să vină să o ia, să o deschidă, să îi miroasă paginile și să se bucure de ele.

- Mami, vreau să îmi cumpăr o carte.
- Cum se cheamă?
- Sfârlează cu Fofează.
- Auzi, dar Gheba ți-ai luat, că parcă ți-am dat bani?
- Nu avea, mi-am luat Să nu uiti, Darie.
- Hai, bâști de-aici, îți iei întâi aia de matematică și mai vorbim.

Și atunci, eroul nostru a făcut ceva ce nu făcuse niciodată.
I-a furat mamei un Tudor Vladimirescu, o hârtie de 25 de lei. A plecat, cu urechile roșii și cu moartea în suflet, de parcă toată lumea îl privea și știa că are în buzunar bani furați și s-a dus la librărie. Acolo, parcă pe furiș și cu voce stinsă, a cerut să îi dea Sfârleaza lui. Oare tovarășa știe că sunt bani furați? Ce rușine...

Acasă, a ascuns cartea sub pat și o citea pe furiș, să nu afle nimeni. Pur și simplu, după ce făcuse o faptă atât de urâtă, nu ar mai fi putut să își mintă părinții cu proveniența carții. Ar fi fost prea mult.
A sorbit cartea. A zburat cu Tudor, și-a înroșit obrajii privind la Merișor, a fugit cu Lăstunul prin canalele deltei și a plâns cu Costache Dumnezeu.

Bun. Cartea a fost citită, acum ce facem? Unde o ascundem? Dacă o vede mama în bibliotecă și îl întreabă de unde e? A ascuns-o jos de tot, între alte cărți din colecție, dar prezența ei acolo il ardea pe suflet. Cum să explice părinților, care aveau încredere totală în el, că i-a furat de bani, într-o vreme în care toată lumea trăia așa de greu?

Hotărârea a fost simplă.
Într-o zi, a luat cartea, i-a mai mângâiat coperțile pentru o ultimă oară, după care a aruncat-o. Frica și lașitatea au predominat în fața literelor.

Au trecut anii. 25 din ei. De multe ori s-a gândit la Sfârlează a lui. În timp s-a iertat și pentru furt și pentru lașitate. A rămas cu lecții bune și de acolo. Nu fură și nu minte. Niciodată.

Iar astăzi, datorită celor mai dragi oameni din viața lui, l-a găsit și pe Sfârlează cu Fofează.
Vechi, erodat de timp și folosire, dar era aceeași carte ca în urmă cu un sfert de veac.

Iar acum e a lui și va rămâne în biblioteca LUI până când el nu va mai fi pe această lume.

39 comentarii

  1. #1

    Foarte frumos, pacat numai ca sunt foarte putini care mai apreciaza cartile, poate si de aia societatea este asa putreda.

    Thumb up 2

  2. Iti multumesc pentru aceste randuri.
    Ma credeam "Singur pe lume".
    Cartea care mi-a ramas adanc in memorie nu mai stiu cum se numeste si nici cine a scris-o (un scriitor rus, cred), dar este vorba de doi copii (poate frati) care sunt micsorati si traiesc o gramada de aventuri intr-o lume a plantelor si insectelor.Daca cumva, cineva?
    Si bineinteles, "La Medeleni"..

    Thumb up 2

  3. #3

    Bun venit in club.
    Si eu am carticica tot de pe atunci si o pastrez pentru prichindeii mei.
    Apropo, "Prichindel", "Habarnam", "Aventurile lui ", doctorul aumadoare, din astea, Gargantua si Pantagruel, etc, smd, qed, iti tresalta un clontzopel ? :)
    P.S. Dupa ce am devorat cartea, ma apucasem de construit o masinarie zburatoare cu o surubelnita si un patent.
    Bine ca mi-a trecut ca nu de alta, dar locuiam numai 'decat' la et. 10 ...

    Thumb up 0

  4. #4

    Bun venit in club.
    Si eu am carticica tot de pe atunci si o pastrez pentru prichindeii mei.
    Apropo, "Prichindel", "Habarnam", "Aventurile lui ", doctorul aumadoare, din astea, Gargantua si Pantagruel, etc, smd, qed, iti tresalta un clontzopel ? :)
    Pana si momentul de teroare pura cu shmanglitul si morala lui suna teribil de cunoscut, difera numai varsta intamplarii.
    P.S. Dupa ce am devorat cartea, ma apucasem de construit o masinarie zburatoare cu o surubelnita si un patent.
    Bine ca mi-a trecut ca nu de alta, dar locuiam numai 'decat' la et. 10 ...

    Thumb up 0

  5. Fix editia asta din Sfraleaza cu fofeaza o am si eu la Slatina (biblioteca lu' tata). Plus Toate panzele sus, Ciulinii Baraganului, Capitan Mavromati, Canuta om sucit.
    Frumos

    Thumb up 2

  6. Exact editia asta o am si eu. Am inceput o data sa o citesc dar m-am oprit, acum ma simt cumva vinovat. E urmatoarea pe lista.

    Thumb up 1

  7. #7

    Permiteti o mica corectie: "Aventuri aproximative" a fost scrisa de Vlad Musatescu.

    Thumb up 1

    • #8

      Bogdan Bogus » asa este, multumesc, ma gandeam aiurea

      Thumb up 1

  8. #9

    Eu am avut-o pe placa de pick-up. Eram fascinat de povestea asta. Am avut si cartea, care este mult mai misto decat teatrul radiofonic :)).

    Thumb up 1

  9. Bre Arhi, desi ne despart niste ani asa ma regasesc aici... eu era sa fac pneumonie de la cat am inghetat in sala de lectura a bibliotecii Roman, ca nu imi mai dadeau voie sa iau cartile acasa cu imprumut ca se mutasera ai mei la tara...
    Eh.. ce vremuri tata, vremuri cand oamenii se bateau pentru carti...Probabil cretinerii de acum cred ca batem campii cand povestim dintr-astea.

    Thumb up 1

  10. Comentez de admiratie si de ciuda ca nu-s mai multe comenturi la articolul asta! Foarte frumos!

    Thumb up 1

  11. #12

    Hai măi :) Prea sensibil pentru luni dimineaţa. "Să nu uiţi, Darie"... ce amintiri.

    Thumb up 1

  12. #14

    Si eu in copilarie si chiar si acum imi dau ultimi bani pe cartii ,cartea asta nu am citit-o si m-ai facut curioasa ,din pacate piticul meu nu a mostenit "microbul" chiar daca ii cumpar carti de mic si i-am si citit mereu

    Thumb up 1

  13. #15

    Nu inteleg fratele meu de ce pana mea trebuia sa citim pe ascuns cand eram mici... Si mie mi s-a intamplat la fel ( trebuia sa ma ascund in mare parte a timpului) si majoritatea colegilor/prietenilor mei din acea vreme la fel...
    Acum, nu stiu ce sa mai faca parintii sa-si vada plozii cu o carte in mana, iar pe vremea aceea era considerata pierdere de vreme etc...
    Sigur, nu stiu cat as fi citit sa fi fost la liber ( partea cu cititul pe ascuns avea si farmecul ei)... dar totusi, era cam exagerat...

    Thumb up 2

  14. #16

    been there, done that..

    Thumb up 1

  15. #17

    Mi-ai trezit amintiri frumoase :) si eu mai citeam pe ascuns cateodata. Imi aduc aminte de "Razbunarea lui Ionut", "Cuore-inima de copil", "Baietii de pe strada Pal", "Povesti nemuritoare"...ce-mi mai placeau povestile nemuritoare!!! si cate si mai cate...alea au fost unele dintre cele mai frumoase momente din copliaria mea.

    Thumb up 1

  16. Nota 10 :)

    Noi o aveam in biblioteca, asa ca nu a trebuit sa fac chestii ilicite s-o iau. Drept ii ca nu prea m-a atras mult timp, pana cand curiozitatea a castigat. Frumoasa carte ..

    Thumb up 1

  17. #19

    Cea mai mare pedeapsa a mea a fost prin clasa a 2-a sau a 3-a cand ai mei mi-au scos toate cartile din biblioteca(vreo 300-400), mi le-au pus in saci si mi le-au dus in boxa...Din cauza lor, vezi Doamne, nu mai invatam nimic la scoala si au trebuit sa ia masuri...Le-am vazut din nou in vacanta de vara, dar n-o sa uit niciodata ce mi-au facut, le amintesc mereu cand ajung acasa, unde sunt toate, intacte...O sa fac o poza acum de Paste cand ajung la ai mei.Si imi mai amintesc si acum cat de mult asteptam cadourile de Mos Gerila, ele constau intotdeauna din 3-4 carti pe care le devoram in vacanta de iarna.

    Thumb up 1

  18. #20

    Exact cartea asta am citit-o, cam la varsta aia, cand am ajuns cu parintzii pentru prima data la mare. Citeam Sfarleaza cu fofeaza la plaja, in camera de hotel si la coada la caise.

    Thumb up 1

  19. #21

    Am si eu o curiozitate ? Ce ai facut cu restul de bani ? :)

    Tocmai ce am fost pe la tara unde am gasit intr-o biblioteca parasita volume impresionante, carti tiparite in 1960 , pastrate in stare excelenta , ma fac sa ma apuc de citit.

    Thumb up 1

  20. Arhi, si ce s-a schimbat intre timp? Cratitele Dry Cooker ale Mirabelei sunt la fel de vandute ca placile de pickup de altadata =)) a comandat un prieten si l-a pus pe lista de asteptare. 3 saptamani =)))))))

    Thumb up 0

  21. #23

    Printre tonele de propaganda comunista din biblioteca unei scoli generale am descoperit-o acum ceva anisori.Daca as fi stiut ce urma...
    http://tolkiengateway.net/w/images/e/ee/O_poveste_cu_un_hobbit_(1975_front).jpg

    Thumb up 1

  22. #24

    A, si pe aia cu ceva conducta subacvatica imateriala de petrol o stii? Ruseasca,desigur.Sa nu mai amintesc Hiperboloidul inginerului Garin :D

    Thumb up 1

  23. #25

    eu si acum imi dau ultimii banuti pe carti...
    iar pe vremea de care aduci tu aminte, aveam pile la librarie:)
    doamne, ce vremuri:)

    Thumb up 0

  24. #26

    Multumesc frumos de asa postare. Mi-ai trezit amintiri frumoase despre carti citite pe genunchi pe sub banca la scoala :) Si despre bucuria vacantelor cand aveam toata ziua timp sa citesc!

    Thumb up 0

    • Sa citesti la scoala, in timpul orelor, cu cartea in banca, era mult mai provocator decat cititul acasa, pe ascunse, sub patura. Se apropia cat de cat cu senzatia cititului cartilor "ascunse" in coperti de manuale :)

      Thumb up 0

    • fraza <> ar trebui inlocuita cu
      - Se apropia cat de cat de senzatia cititului cartilor “ascunse” in coperti de manuale
      sau
      - Se putea compara cat de cat cu senzatia cititului cartilor “ascunse” in coperti de manuale
      :)

      Thumb up 0

  25. #29

    Foarte tare Arhimede, pe cuvant. Chiar mi-a placut. Ar trebui sa-ti exploatezi mai mult latura asta...

    Thumb up 0

  26. exista pe vremea comunista o editura de limba germana si maghiara, numita Kriterion.
    cine are carti editate de Kriterion (anii 60 - 80) pe acasa si se poate lipsi de ele, sint curios sa le cumpar...!
    sorry de offtopic.

    Thumb up 0

  27. #31

    Dap, si mie mi-o placut.

    Thumb up 0

  28. #32

    Am si eu aceiasi editie! Si imi amintesc ca citeam cu placere tot ce imi pica in mana. Prin clasa a II-a sau a III-a m-am dus singur si mi-am facut abonament la libraria Mihail Sadoveanu in Amzei...ce vremuri... Oare isi mai face cineva abonament la librarie in zilele noastre?

    Thumb up 0

  29. gheba.....barbatii pe care i-am urat cel mai aprig in aceasata viata: gheba si petrica. :-)))

    Thumb up 0

  30. #35

    suntem multi pe-aici...
    "Toate panzele sus!" de Radu Tudoran si "Ciresarii" de Constantin Chirita sunt la loc de cinste in biblioteca.
    Ma intreb cati dintre noi am mai pastrat vechea biblioteca, spre rusinea mea eu o am in casa parinteasca.

    Thumb up 0

  31. #36

    Mda... Și eu care credeam că sunt singurul ”moș” pe-aici...!
    La mine au fost câteva cazuri (mai) grave: când îmi plăcea o carte la nebunie - o făceam pierdută. Iar tata (săracul..) plătea, cu stoicism, cartea plus amenda (ceea ce era de vreo cinci ori prețul cărții.) !

    Thumb up 0

  32. #37

    Nu-mi vine sa cred ca a trebuit sa citesc atatea posturi pana a mentionat cineva de ciresarii... :)
    Si eu am fost prins de mama cu cartile ascunse sub manualele de invatat pentru bac :)

    Thumb up 0

  33. #38

    Eram in liceu cand m-am apucat de Ciresarii, nu am terminat nici macar 2 volume, probabil e o carte de nivel 11-12 ani. Eu nu am citit deloc pe ascuns, chiar dimpotriva. In liceu insa, am avut un profesor care ne dadea teste de lectura foarte detaliate si am citit cam tot ce se cere la scoala (Ion, Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni- Ah, Victor!, Ultima noapte...). In plus, dupa fiecare vacanta, aveam test de lectura dintr-o carte care nu era in programa scolara (de obicei, literatura universala). Acum ma chinui din octombrie sa termin Numele trandafirului... Ce rusine, ce rusine!

    Thumb up 0

    • #39

      ai dreptate. eu am citit prima data "Ciresarii" in clasa a cincea...
      problema este ca este singura carte (ma rog,5 volume) care ma destinde si astazi si imi aduce aminte de copilarie.

      Thumb up 0