O bat că la șoping aștept prea mult dupe ea

Scris de Nea Ilie de la Scularie

S-a vehiculat ideea că ar trebui să scriu o carte, sau o broșură, ceva de buzunar pe care ar putea-o citi plictisiții prin tramvai sau la coadă la vreun ghișeu de stat. Nu, n-o să scriu o carte, din simplul motiv că ceea ce citim pe-aici ne dă plăcerea momentului iar eu pentru moment trăiesc.

Cu mulți ani în urmă, printr-o încâlceală de spaghete am ajuns director la Căminul Cultural din satul părinților mei. Acolo am pus bazele unei fundații sub auspiciile căreia desfășuram tot felul de evenimente de-astea locale și cu care mă chinuiam să descopăr talente de-astea ascunse prin poporul de la sat, unul dintre ei a devenit actor pe marile ecrane din țară, dar nu despre el vreau să vă povestesc. Într-una din zile, apare la mine în birou un tip la vreo 30 de ani, murdar, zdrențuit, bărbos și puternic mirosind a alcool.
- Eu sunt Ion – zice el răgușit și cu o interesantă vibrație radiofonică în voce. Mi-a zis un prieten, Pistel, de fundație, aș vrea doar să văd cu ce vă pot ajuta.
Când îți zice un boschetar că vrea să te ajute ori e dincolo de limita normală la mia de gram, ori te lași ușor în jilț și-l asculți. Ca să n-o lungim, Ion a devenit unul din asistenții mei în departamentul pentru film. Era o enciclopedie omul ăla (pe vremea aia nu era internet să ne dăm pe goagăl), știa tot de la regizori, ani de naștere, textieri, glume de butaforie, actrițe sexy, mă rog, multe. Pistel, cel care-i făcuse recomandarea să vină la noi locuia la vreo 3 blocuri distanță și s-a înfiripat cumva și el pe lângă echipă deși nu se pricepea la nimic. În schimb, el pornea cele mai interesante discuții fiind puțin dislexic dar, pentru că a aflat el că lumea e rea, nu avea încredere în nimeni decât în Ion. Și tot ce întreba era la adresa lui Ion, chiar dacă eram și noi de față. Bunăoară, am găzduit într-o seară o repetiție la un spectacol al ăstora de la Școala Vedetelor. A stat Pistel ce-a stat, s-a uitat el mai atent la scenă, la boxe și zice:
- Buei, Ioane, spune-i buei lu’ șefu’ dă cămin, că ăștia ne fraierește buei. Ăștia nu cântă ei, are magnetofon și ei doar rimează.
Într-una din seri eram toți grămadă la o seară de poezie. Am ascultat noi vreo două recitatoare de-astea cu zel și plămâni buni, am mai vorbit despre niște curente, autori, tendințe moderne, când îl auzim pe Pistel:
- Ioane, ia zi buei ce e ăla pseudolim?
- Pseudonim, adică?
- Da, da, de-ăla...
- Ăăă, cum să-ți zic eu băi Pistele, zice Ion baritonal, să zicem că tu o să scrii o carte...
- Fuj’bă de-aici că n-o să scriu eu nicio carte...
- Nu, mă tâmpitule, tu n-o să scrii, dar să zicem.
- Îhî...
- Și nu te semnezi cu numele tău...
- Hai, bă, și e legal?
- Da mă, stai să-ți zic. Deci nu te semnezi cu numele tău, te semnezi cu alt nume, să nu te recunoască lumea. De exemplu, te semnezi Pistel.
- Fuj’bă că mă știe toți de Pistel.
- Bine, nu Pistel, alt nume. Eh, ăla e pseudonim. Ai înțeles?
- ... da mă, dar eu n-o să scriu niciodată o carte.

Anii au trecut, la un momentdat, în București fiind, primesc o invitație. Un tip și-o tipă care s-au cunoscut la fundație își făceau nunta la biblioteca din Căminul Cultural și cu ocazia asta ne întâlneam și noi cu vechea gașcă. Frumos, cu jumătate de păhărel de șampanie și restul lecturi, glume cerebrale, pasaje din cărți, poezie și... desigur, Pistel.
- Ce faci bă, Pistele, cum o duci?
- Rău bă, că mă face s-o aștept la șoping.
- Cine, mă?
- Nefastă-mea, n-auzi?
- Opa, te-ai însurat? Cum e?
- Mă face s-o aștept prea mult și-o bat. Că când intră-n magazin zici că probează toate rochiile.
- Eh, zic eu ca să-l împac, lasă băi Pistele că și tu când te duci la sculărie la Brico... nu stai mult?
- (dă din cap)... Mulți băeț’ n-are noroc, dar nici femeile nu e oameni...

Singura mea tristețe la evenimentul ăla a fost că Ion n-a venit. Era în gară. Devenise un fel de șef de boschetari și acolo e și-acum. L-am căutat atunci în seara aia și-am vorbit la o ciorbă la fostul restaurant Egreta. Am scos leptopul să ne uităm la niște filmulețe pe care mi le recomandase el. Așa am aflat de “The Gallery” al lui Jos Stelling.

__________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE
Loading...

26 comentarii

  1. Ion e de fapt poetul Garii de Nord!
    https://www.youtube.com/watch?v=KxTNpEwN3ck

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. #3

    Pff slabuta povestire, Nea Ilie de la Scularie incerca sa le mai rafinezi putin.Sper ca pe viitor sa aduci ceva mai bun.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #4

      Fără să vezi filmul, povestirea n-are niciun farmec.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  3. bai, deci ai un stil de-a scrie, frate, de parca toti ciocanarii din scularii s-au adunat la spart seminte si privit hora satului. fereasca. incepe sa miroasa a uleiuri de motoare si a span...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. #6

    Articolul asta cu sopingul imi trezeste amintiri triste, eram odata la nu stiu ce mall si deoarece am si eu o limita nervoasa, stateam linistit pe bancuta in fata magazinului unde sotia proba, se uita, proba, se uita, proba, se uita si cand ma uit in jur, langa mine mai erau inca 3 barbati care pareau in aceeasi situatie.
    Dupa vreo 10-15 minute a iesit o doamna din magazin, unul dintre barbati, din pacate nu eu, a sarit imediat in picioare iar noi, ceilalti, ne uitam dupa el exact ca un grup de condamnati la moarte din care unuia tocmai i s-a semnat gratierea.
    Niciodata nu am inteles de ce trebuie sa merg cu sotia la cumparaturi, atata timp cat daca sunt intrebat daca imi place ce alege si eu raspund ca nu, inevitabil mi se raspunde ca nu ma pricep.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #7

      Ar trebui sa ii aplici pedepse corporale.Cu prosopul sau nisip deoarece nu lasa urme.Daca vrei mai multe detalii sa imi spui.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Cum de ce?Ca sa platesti, evident.:)

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #9

      daca n-ai rupt maieul, e degeaba.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #10

      Mi-am luat un capac de la doamna sloimi.Motiv: radeam ca prostu` singur la replica lui Flory. :))))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • flory, unii ii dau doamnei lor cardul si pinul si tot nu scapa. 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #12

      ady

      welcome to the club 🙁

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Bre' Jerome, nimic nu stii!
      Stateam si eu pe bancuta cu restul de oropsiti pana m-a lovit inspiratia:
      "Ba, da prosti mai suntem!!!"
      Asa ca hai sa va invat ceva: daca e pe baza de probat rochii sau pantofi, inseamna mall! Orice mall are cel putin 2 sau 3 magazine cu electronice. Unele au si 4! Cel putin un magazin are camera HiFi. Cu televizoare si sisteme audio.
      Se ia una bucata stick USB de 32Gb. Pui pe ea ce vrei tu, preferabil filme .Mkv cu sunet 5.1. Daca esti cu kinder-ul bagi si un desen animat. Altfel, concerte. Rock, trance, electro - ce vrei tu. Infigi sticku' in cel mai mare Tv si-i dai volum tata, pana-l doare. Te asezi pe canapea si dupa juma' de ora, ai un ranjet pe fata... priceless!
      Daca vine vre-un angajat sa te intrebe de sanatate, ii zici ca esti cu doamna la cumparaturi si a trecut de la probat rochii la pantofi. SI esti atat de nervos ca esti in stare sa cumperi mizeria aia de pe perete numa' ca sa-i faci in ciuda.
      Cand e gata doamna, te suna!

      Thumb up 0 Thumb down 0

  5. #14

    Ady daca nu ati merge cu noi, cum ati mai putea vedea placerea si recunostiinta din ochii nostri dupa achizitia unei rochite ce a necesitat 2 ore de cautari asidue?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • "draga, pentru tine o dezbrac"

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #16

      Si pentru vecinu de la 2, si ala de la 3, si ala de la 8 firar al draq de bloc turn....

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #17

      Romeo daca tu esti cel care plateste pentru rochia pe care prietena ta o dezbraca pentru diversi vecini, atunci.....am vesti proaste pentru tine.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Flory :))))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #19

      "recunostinta din ochii ei" - exact, nu cumva sa fie manifestata altfel.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • nu e bine in ochi, e posibil sa usture

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #21

      Tu de unde stii?:))

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #22

      Flory stau la casa...sic.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #23

      Si?La casa nu tot vecini se numesc?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Flory, in viata trebuie sa fii deschis la orice experienta, pentru ca doar o singura viata ai:)

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • flory, sunt femeie, deci am vorbit si eu din auzite. 🙂 momentan nu exista un el pe langa mine, dar eu mi-as cara barbatul decat cel mult la piata. nu pot sa car prea mult. 🙂 (acum ma duc cu rucsacul, precum cabanierii din varful muntelui). sincer, pe mine personal nu ma pasioneaza shopingul de haine/pantofi/posete. (nu zic de librarie, ca iar iau minusuri de sa pun si la pastrare pentru iarna).
      sincer ii cam inteleg pe domni. asa patesc cand ma duc la shoping cu maica-mea. eu cu mine, am lista, stiu cam pe unde sunt alea pe rafturi, in maaaaxim juma de ora am terminat o lista cat un ceasaf, cu tot cu holbat la chestii care nu-mi trebuie. maica-mea, frate, ia hipermarketul la puricat de la electronice pana la raionul cu mancare de gata, desi a intrat pt lapte si paine. (vorba vine, pt o lista de 3 fleacuri). imbatranesc cu ea. nici nu pot sa scot cartea din poseta sa-mi treaca timpul (o carte face minuni la cozi si in metrou/autobuz; nu te mai umpli de nervi), ca n-am unde sa stau si o pierd printre rafturi mai rau ca pe copii mici.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Cand ma intorc de la tara,trebuie sa oprim la cumparaturi....incepe munca dupa concediu maternal si are nevoie de garderoba noua.

    Thumb up 0 Thumb down 0