Suntem părinții ce refulează anii de socialism

acid_picdump_13

Fac parte din Generația cu cheia de gât. Am crescut printre blocuri de beton, mâncând dude pline de praf de la fabrica Borangicul, crescându-mi frații și văzându-mi părinții când se putea, în general când veneau doar seara, de la muncă.

Nu am avut bunici, bunicii mei au fost la țară și îi vedeam maxim o singură dată pe an, prin urmare nu avea niciodată cine să stea cu noi, așa că am luat responsabilitățile vieții direct în piept destul de devreme.

În general, generația mea și cea imediat următoare, au trecut prin același experiment. Statul socialist nu ne lăsa să copilărim, avea nevoie de șoimi ai patriei, de pionieri vajnici sau de UTC-iști de frunte, de oameni duri, care știu să tragă cu arma de la 14 ani și care culeg cartoful ca pe virginitatea unei fecioare.

Ai zice că, fiind crecuți într-un mediu mai dur, neștiind ce înseamnă alintatul, trăind cu părinți gen Copilul se pupă în somn, să nu știe că îl iubești, generația asta ar fi fost niște părinți mai responsabili, mai duri, mai cu picioarele pe pământ.

Ei, nu e așa deloc. Dimpotrivă, majoritatea își cresc copiii ca pe niște păpușele fragile, care au nevoie de joacă și protecție, restul fiindu-le asigurat de ei, părinții model. Anii de duritate extremă s-au transpus în vise spulberate, aduse la viață odată cu odorul nou născut, care trebuie să primească absolut tot ce nu au avut ei, cu vârf și îndesat. Inclusiv iubire cu lingura.

Astfel ajung să văd inevitabil, de câte ori mănânc printr-un mall sau foodcourt pe undeva, părinți care își hrănesc fizic, cu mâna, copiii. Copiii mari, gen 6-7 ani, adică vârsta la care eu, și nu doar eu, aveam grijă de 2 frați mai mici, cu hrănit, spălat scutece și restul.

Dafuq? Cum e aia să îți hrănești copilul cu lingurița, la o vârstă când el ar trebui deja să fie la un cu totul alt nivel?
Lasă copilul să mănânce singur de la vârsta la care descoperă la ce e utilă o lingură și o furculiță.

Lasă-l să se chinuie, să învețe cum se face, lasă-l să își pună mâncare în cap și să se murdărească până în pampers de lapte sau spaghete sau orice altceva. Copiii așa învață, prin experimentare directă, AȘA îl ajuți mai departe. Lasă-l să cadă, așa învață să se ridice, lasă-l să se lovească, așa va ști ce e durerea și de ce nu e bine să își închidă sertarul peste degete.

Nu transformându-l într-un papă lapte, care plânge la o masă din mall, că mă-sa nu i-a suflat suficient peste aripioara de pui și s-a fript la limbuță.

__________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE
Loading...

69 comentarii

  1. #1

    Lasa-l domne in pace ca e mic si el, mai trist este faptul ca am vazut o copila care incepuse sa planga dupa cartofii prajiti de la mec doar pentru simplu fapt ca ea nu intelegea ca trebuie sa se prajeasca, in afara de plans mai lovea si cu tava.

    Thumb up 1 Thumb down 0

  2. #2

    La mine în trib sunt Gheorghe Dracu'. Cu progenitura e o luptă anti-răsfăț aiurea. Cu mama+mamaia+tataia+bunicu+bunica e război mondial.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. #3

    Da, dar copiii astia vor salva Rosia Montana maine. Si vor organiza batai cu perne la Universitate. Si isi vor alege singuri daca vor sa fie baietei sau fetite. Pentru ca orice generatie e mai desteapta decat cea de dinaintea ei 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0

  4. Lipsa de educatie duce de regula la lipsa de educatie. Parintii de azi sunt acei copii care au crescut cu mancare si cazare, fara sfaturi si explicatii despre ce inseamna una sau alta si cum functioneaza lumea, iar ca urmare avem ceea ce vedem in jurul nostru.
    Ceva imi spune ca in ciuda cantitatii uriase de informatie existente azi stilul asta se va repeta, pentru ca oamenii nu sunt invatati sa gandeasca, sa analizeze informatia.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Copiii din ziua de astăzi au fost crescuți pe net.
      Primele 5 rezultate pe google sunt:
      Ce faci când copilul nu te ascultă
      Ce faci când copilul are febra
      Ce faci când copilul nu vrea să învețe
      Ce faci când copilul minte

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #6

      Irelevant. Nimeni nu da google:
      Ce faci cand copilul te iubeste
      Ce faci cand copilul mananca tot
      Ce faci cand copilul invata bine

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Părinți de net cu sfaturi de la specialiști online, nu vă simțiți ofuscați.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #8

      @iCiolac: prietene nu stiu cum sa iti zic dar pe internet poti primi si sfaturi utile de la unii mai mult sau mai putini specialisti.

      Ai intrat vreodata pe vreun forum? Ai citit despre cum se repara o chestie la masina, o parere despre o pensiune, o parere politica? Daca da, asta nu inseamna ca ai invatat sa repari masini, ca esti mare specialist in stele Michelin sau ca ai devenit un diplomat.

      Nu, pe internet gasesti abordari poate ale unora care sunt in situatia ta in orice domeniu. Sau chiar mai mult: poti gasi oameni care sunt in situatia ta si au deja parerea unui specialist.

      Ai fi surprins cat de mare e internetul si cati oameni il folosesc.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • @msrp
      Cand ai dreptate, ai dreptate. Pun capul in pamant si tac.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  5. #10

    Trebuie să fie nașpa să fii părinte.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Cocoloseala din asta vezi din ce in ce mai des si la parintii mai tineri. Invariabil raspunsul la intrebarea "de ce? " este " e mic/nu poate/lasa ca o sa creasca el mare si o sa faca" O sa faca ce? Daca nu il inveti de mic nu o sa stie sa faca nimic...si cresti un handicapat care depinde de mama si de tata sa ii mestece imbucaturile.
    Si aici mai intervine ceva. Indiferenta si lipsa de rabdare. Copii se fac dupa ce ai o cariera...si cand deja nu mai ai nervi sa il vezi ca ti-a facut peretii verzi de spanac sau are mazare si in scutec. Si decat sa il lasi sa faca mizerie ii da tu de mancare, ii strangitu jucariile, il ti la televizor in loc sa ii pui un creion colorat in mana si cate si mai cate.
    Si indiferenta... soacra mea lucreaza la o gradinita ca asistenta medicala. Vin copii de 3-4 ani cu pampers care nu au vazut in viata lor olita, ca e greu sa ii inveti, si ii aduc doar cu un scutec de schimb la 8 ore ca sunt scumpi domne pampersii.......

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #12

      asta nu-i rau, ca sunt suficient de mari incat sa-si schimbe singuri pampersii 😛

      Thumb up 0 Thumb down 0

  7. O sa-i spun sotiei sa citeasca acest articol neaparat. Asa-i ca nu trebuie sa-i cocolosim ? Nu inseamna ca daca sunt mai "dur" cu ei nu le ofer dragostea de parinte. Nu inseamna ca sunt fara suflet daca ii pun sa-si puna farfuria in ghiuveta dupa ce a mancat, sau daca il pun sa se chinuie sa-si taie ochiul de ou. Sunt parinte si atunci cand ii opresc 40 de minute din joaca (cand suntem la un gratar la padure) si ii duc la 300 de metri in padure si le explic ce trebuie sa faca daca ajung in situatia sa fie singuri in padure, fara apa, fara adapost, ... Da, sunt rau, i-am pus sa-si amenajeze si un mic adapost daca ar ramne peste noapte in padure.
    Totusi, mama nu-i muiere din sat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  8. #14

    Eu stiu un caz, prieteni de familie, in care masa ii alegea spinii din peste desi fiul ei avea "doar" 20 de ani, ca altfel nu manca peste..

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #15

      meh, eu stiu un caz unde nevasta-sa ii alege spinii din peste, altfel nu mananca. si are 39 de ani...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #16

      Crap, m-ai luat.

      Totusi, ce barbat e ala de asteapta ca nevasta sa-i aleaga pestii ? Inteleg sa ii gateasca, dar sa aleaga spinii . WTF ?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #17

      cu mandrie ma recomand, EU

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #18

      La pisulica mergi singur? 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #19

      Auziti, domnii, da' intreb si eu ca prostu', pestele are oase, sau spini? Ca o fi el mai jos asa pe scara evolutiei, da' tot animal e, nu e planta...
      Acum, ca sunt pesti care au si spini (pe inotatoare de exemplu), e altceva, dar eu nu cred ca va refereati la genul asta de spini neaparat....

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #20

      awww....

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #21

      Eu l-as trece pe pangrasius si peste la conserva sau marinat. Sa se sature.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  9. Cat ma bucur ca spune asta un parinte! Eu daca as fi deschis gura pe acest subiect mi-ar fi fost inchisa cu eternul: "Ce stii tu? Lasa, ai sa vezi cand o sa ai copii!"

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Asa patesc si eu ! De parca sunt retardat sau nu m-am gandit la 'ce as face daca as avea copil?'.
      Dar mentalitatea care a format aceasta generatie este : 'Lasa ,macar el sa aiba, ca eu nu am avut'( si nu este vorba de educatie!) sau 'Macar el sa nu se chinuie cum m-am chinuit eu'( iarasi nu este vorba despre educatie!).

      Thumb up 0 Thumb down 0

  10. Asta cu mâncarea m-a distrat. Fii-miu are nici 9 luni și deja mănâncă singur (cu mâna, dar bucăți de mâncare sănătoase, pe care le mestecă între gingii ca un campion), și e un copil absolut normal, deci se poate.
    Dar gândindu-mă la un nene căruia la 18 ani încă îi tăia mama unghiile, nu mai comentez nimic.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #25

      asa e, si nu trebuie ratat momentul cand vrea sa faca singur ceva nou (folosit lingurita, furculita, imbracat/dezbracat etc), puseurile astea de independenta apar la varste foarte mici si trebuie incurajate (chiar daca te apuca dimineata, mor de ras cand ma gandesc la fii-mea cum insista sa-si puna singura o pijama din aceea cu totul si o lua de la capat daca observa un deget de-al meu incercand discret sa ajute).
      si tot cand sunt foarte mici vor sa faca curat, trebuie lasati si incurajati, altfel trece momentul si daca l-ai ratat ala esti 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  11. #26

    e adevarat ca generatia ( generatiile) de care vorbesti n-au avut parte de prea multe explicatii despre cum functioneaza lumea si invataturi de cat de mult contezi ca individ etc
    dar am avut jucarii, dulciuri, cadouri, ieseam in oras cu parintii si mergeam la mare vara, era foarte ieftin si aglomerat tot sezonul, deci n-a fost chiar atat de austera copilaria noastra.
    era doar chestie de mentalitate a timpurilor sa iti cresti copilul mai rece (ca altfel ti se urca in cap) dar si sotul meu spune ca la ei era la fel, si el e englez (copiii trebuie vazuti nu auziti) iar acum copiii sunt mult mai rasfatati si aici, deci pare sa fie o caracteristica a vremurilor.
    dar cand zic rasfatati nu ma refer la hranit cu lingura si alte de-astea ci la atentie si afectiune (si cumparat o tona de rahaturi care umplu casa, cu asta nu-s de acord dar nu ma pot abtine).
    si Arhi, noi oferim copiilor ce am simtit noi ca ne-a lipsit in copilarie, deci vedem noi cand copiii nostri vor avea copii cu ce vor plusa si ce vor taia de pe lista.

    si inca ceva, maica-mea nu s-a pus in calea fericirii mele cand am inceput sa merg la petreceri sau discoteca, si asta pentru ca bunica-mea a fost autoritara cu ea la randul ei si nu a (prea) lasat-o.
    deci lanturile se slabesc cu fiecare generatie de parinti 😀

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. #27

    Eu inca nu reusesc sa inteleg de ce vad in fiecare zi copii de 6-7 ani in carut de bebelus....De ce??? de ce nu merg pe picioarele lor? Am fost intr-un Zoo Parc cu nepoata-mea si am vazut copii de peste 7 ani care urlau ca ei vor in carut, ca ei nu merg, si se taraiau pur si simplu pe ciment........Si voi va mai mirati ca le sufla in mancare si le mesteca pana la adolescenta? Am vazut cazuri in care se ia copilul si se duce la urgenta pentru ca s-a julit in genunchi si plange. La mine nici nu se uita mama cand veneam cu genunchi de fotbalist acasa. Eventual imi dadea si doua dupa ceafa ca imi rupeam pantalonii prin gardurile de sarma ghimpata.
    Si poate e doar impresia mea, dar cred ca sunt doua extreme care domina "lumea copiilor si parintilor" de azi. Ori sunt super protejati si cocolositi de ajung la 18 ani si nu stiu sa traverseze strada singuri, ori sunt lasati de izbeliste, "independenti", fara nici un fel de sfat parintesc, pe principiul "Fa mama ce vrei tu, ca eu am treaba acum....".

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #28

      Am vazut si eu copii destul de mari in carucioare de bebelusi, dar mi-am imaginat ca or fi avand vreun handicap si nu m-am mai gandit la asta. E drept ca o plimbare pentru adulti nu e totuna cu acelasi drum parcurs de un copil, adica inteleg ca poate sa fie obositor pentru picioarele lor mai mult decat ne putem da seama (ce de febra musculara am facut la vremea mea...), dar chiar sa-l plimbi in carut pana la pubertate mi se pare prea de tot.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #29

      da, si mie mi-era mila de ei, credeam ca nu pot merge.
      poate vor sa-i tina in control (sa nu fuga, haha), dar sunt cam de 3-4 ani ca varsta, nu 6-7, par ei mari in caricioarele alea de copii, dar nu cred ca unul de 6-7 ani ar mai incapea, ca se lungesc prea tare pentru caruciorul ala, plus ca ar fi cam greu sa convingi un copil asa mare sa iasa in lume intr-un carucior de bebe (ca incep sa aiba orgolii legate de varsta).
      nu zic ca la 3-4 ani e normal, dar mai au faze de "vreau in brate ca am obosiiiiiitttt!!!" cand ti-e lumea mai draga si probabil ii pun in carut sa scape de ei si sa aiba liniste.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #30

      fi-mea, la 4 ani, m-ar batea sa incerc sa o pun in carut

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #31

      @MariaMea, nu te contrazic, dar stiu cazuri concrete de 6 ani in carut si care beau cu biberonul...
      @DeeDee, si eu am crezut la fel la inceput...si acum nu stiu ce sa zic de febra musculara. Pentru ca majoritatea copiilor din jurul meu nu par a avea dureri cand alearga ca zapacitii ore in sir .... obosim noi toti si ei nu se opresc nici cand mananca....
      Eu nu ma dau specialista, ca nu ii am inca pe ai mei proprii si personali, desi cel putin o data pe luna am grija de 5 bucati cu varste intre 1 si 9 ani. Nu stiu cum o sa mi se urce hormonii la cap cand o sa am si eu si ce idei crete o sa imi vina. Dar sper din tot sufletul sa nu ma napadeasca vre-o criza de a-i cocolosi pentru ca pana la urma ei sunt singurii care au de pierdut.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #32

      Adevarat. Cand te joci, nu simti durerea decat poate dupa ce te-ai oprit de mult (poate nici atunci nu recunosti sau nu faci legatura), dar cand trebuie sa te plimbi in liniste jumatate de oras cu mainile-n sus sau trebuie sa-i asculti pe adulti vorbind intre ei in acest timp si nimic interesant nu se intampla, incepi brusc sa-ti dai seama ca parca ai diverse neajunsuri fiziologice... Ce vremuri.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #33

      @arhi, stiu, si ai mei la fel 😀

      apropo de plimbari la pas, nu doar asta, dar de ex eu niciodata nu am iesit cu ei in carut (cand erau mici) in ditamai mallul sa colind fiecare magazin si sa probez 1000 de haine, dar sunt o gramada care fac asta si copiii sunt turbati de plictiseala. poate n-au cu cine sa-i lase, nu stiu, dar e calvar si pentru copii si pentru cine e cu ei. in cazuri din astea am vazut multi in carut prinsi in centuri de siguranta si destul de mari ca varsta, tare e cand se elibereaza singuri si pleaca de nebuni prin magazin 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #34

      Eu faceam cu fi-mea incepand de la 2 ani, jumatate de IOR, o bucla, pe jos si apoi acasa. Doar vreo 2, ceva km...

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #35

      Mda corect. Pe mine cand ieram mic si la loveam la genunchi incercand sa ma catar mai sus in copac sa o vad pe Camelia cum facea baie la camera ei diafana de la etaju 2, ma lingea cainele (cu saliva eco). Se vindeca spontan doar ca putzea putin dupa aia. Acum ma las lins de caine in continuare (nu pe genunchi anymore) si copilu se oripileaza. Cainele, insa, nu. Educatie serioasa la cainii astia.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  13. #36

    Acum vin comentariile: "copilul meu e mai destept decat copilul tau!".
    E bine de mine ca nu mi s-a dezvoltat simtul patern si sper ca in urmatorii 10 ani sa ramana la fel...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #37

      Tocmai am recuperat piciul ( 9 ani ) de la şcoală şi mă anunţă că are nevoie de coroniţă la festivitatea de premiere joi , eu mândru tare , pe drum către casă ne oprim să luam o îngheţată şi parcat pe o roată îi dau 7 lei pentru preferata lui , se întoarce cu două de 3 lei ....una pt el şi cealaltă pentru făţioru' care are 19 ani , eu fericit . Atât !

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #38

      Foarte frumos... eu sunt singur la parinti de 22 de ani. M-am invatat sa-mi fie mai bine asa, nu cred ca as fi putut sa am un frate/sora mai mic/a. Insa unii colegi ma contrazic.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  14. #39

    REFLUEAZA nu REFULEAZA. sau depinde ce ai vrut sa spui. daca vrei sa afirmi ca baga mizeria sub pres, atunci refuleaza. daca vrei sa zici ca mizeria e prea multa sub pres si da afara pe la margni, atunci REFLUEAZA. ca la canal, numa ca e la oameni. not gramar nazi. stiu ca putina lume are proprietatea acestor termeni. eu de exemplu abia acum 2 ani am aflat ce e aia sinalagmatic.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. #47

    o sa fie mai greu cand ajung adolescenti si vor trebuiasca sa treaca mai usor peste o despartire. Se stie, ca laba e raspunsul, dar daca astia nu fac nimic singuri, o dam in Oedip.
    Sau poate se apeleaza la bunicuta ca ii tremura mana...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  16. Eu, de foarte mic am inteles ca, in ciuda faptului ca lucrurile nu se vad, ele exista. In ziua aceea bunicu intorsese bicicleta cu rotile in sus si mesterea pe-acolo iar la urma a rotit pedalele, sa vada cum se invarte roata. Si nemaivazand eu spitele mi-am zis ceva gen "Ce tare, nu se mai vede nimic!", si am bagat degetul :mrgreen:

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #50

      Si eu am aflat ca exista curent electri desi nu se vede cand am bagat, la 3 ani, o agrafa in priza.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  17. #51

    Corect, viata te pregateste din experiente, cunosc oameni la 30 ani care nu stiu sa faca mai nimic, dar au facultate cu master.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  18. #52

    Arhi, eu zic ca suntem o generatie de norocosi, din mai multe puncte de vedere. Eu cunosc persoane care nu mananca daca nu li se pun in fata farfuria, atata de comozi si lenesi sunt (si da, oameni de peste 30 de ani) ca sa se duca pana in frigider si sa-si puna la incalzit. Pe cand multi dintre noi, nascuti inainte de '90, '80, '70 am fost nevoiti sa ne descurcam singuri, multi am crescut pe langa bloc sau la tara, aveam cheia la gat si trebuia sa invatam drumul singuri de acasa pana la scoala si inapoi ca nu ne astepta niciun parinte afara cu masina.. Ca e rau, ca e bine, privind in urma, eu nu regret nimic. Adica, imi place faptul ca am invatat de mica anumite chestii si ma apuca rasul si ii compatimesc pe unii copii care nu stiu sa faca acele lucruri normale la varsta lor . Sunt tinuti intr-o bula de aer, unde nu au voie sa faca nimic ca vai doamne nu pot. Niciodata nu o sa vezi ce poate copilul tau daca nu-l lasi, asa ca depinde doar de tine draga parinte sa-l lasi sa evolueze...

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #53

      Absolut corect. Acum vreo 5 ani, am avut un student PhD olandez, care in fine dupa ce m-a cunoscut asa mai mult, mi-a tras un "beh, voi ati fost dracu' norocosi cu comunismu' ala asa din ce inteleg eu, ca fara el deveneati mamuti ca noi". BTW nu am avut un comentariu inteligent ca replica. Probabil avea dreptate.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  19. #54

    Am o întrebare pentru cei care au avut atât câini cât și copii. E același lucru? Am auzit o ipoteză cum că e mai bine să ai un câine fiindcă, dacă te comporți "corect" cu el, te va respecta până când va muri. Cu copilul presupun că nu e la fel. Câinele e mai obedient. Aceeași ipoteză a expus-o și Bill Burr. Eu am auzit-o înainte să facă el show-ul ăla în care a spus-o. Ce vreau să zic: la modul cel mai pragmatic, dacă înlocuiești copilul cu un câine, cred că ai mai multe satisfacții. Dacă le ai pe ambele, ai și mai multe satisfacții. Problema e că dacă i se întâmplă câinelui ceva, nu te afectează atât de tare, ca în cazul în care i s-ar întâmpla copilului ceva. Pe de altă parte, câinele nu poate deveni ratat, copilul da. Spun asta în contextul în care am întrebat foarte mulți părinți de ce au făcut copii și nu au știut să răspundă clar care e motivul. E drept că unii fac copii și pentru că au o presiune în spate din partea societății/părinților. Cei mai mulți mi-au dat de înțeles că vor să lase ceva în urmă (egoism?) ori că nu au cui lăsa casa/banii/terenurile (egoism?) ori că vor să aibă pe cineva la bătrânețe pe care să se bazeze (egoism?).
    Matematic, din punctul meu de vedere, e mai bine să regreți câțiva ani spre sfârșitul vieții că nu ai făcut copii (presupunând că ești atât de prost și nu te poți împăca cu gândul că, în timpul în care alții stăteau cu nasul în scutece [insert orice chestie care se poate întampla], tu te-ai distrat), decât să te chinuiești/muncești cel puțin 18 ani ca să formezi un om cu care te poți mândri (presupunând că ăsta e scopul final).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #55

      Nu toti fac copii din motivele sus mentionate de tine. Multi au ajuns sa faca copii si dintr-o greseala, dar si-au asumat responsabilitatea si au reusit sa fie parinti exceptionali. Cazuri si cazuri. Dar sunt de acord cu tine ca nu toti sunt facuti sa fie parinti si asta e ok pentru mine, pot sa accept asta. Nu o sa ma apuc niciodata sa intreb persoanele din jurul meu gen: "Dar tu cand ai de gand sa intri in rand cu lumea, n-ai de gand sa te casatoresti si sa faci copii? " cum reusesc unii sa-mi zica asta mie, de parca scopul meu in viata trebuie sa fie la fel ca al tuturor.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #56

      "cainele n-ar deveni ratat"
      ei na? nu l-ai vazut pe Brian din family guy? 😛

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #57

      Sau pe Courage the Cowardly Dog? 😀

      Thumb up 0 Thumb down 0

  20. #58

    Wow, ce trollaj fin.... Ca sa-ti raspund in aceeasi nuanta, pragmatic vorbind, daca nu ar mai face nimeni copii, si toata lumea ar adopta caini, crezi ca, aici, la noi, in tarisoara minunata, cainii astia ar putea munci pentru a ne asigura noua pensia si batrinetile linistite? Ei????
    Strict pragmatic vorbind....
    Hai sa vedem care dintre noi stringe mai multe minisuri.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #59

      Cred că ai vrut să răspunzi la comentariul meu dar nu ai apăsat butonul potrivit. Ai dat-o în bălării. E un text simplu de priceput, nimic complicat. Eu vorbeam de o alegere individuală, nu de alegerea pe care ar trebui să o facă toată lumea. N-am întrebat ce s-ar întâmpla cu pensia ta, dacă toată lumea ar alege să nu mai facă copii, pricepi? E simplu. Strict dpdv al satisfacției personale (că despre asta e vorba) n-o fi mai bine să crești un câine? Mie îmi dă că da, fiindcă riscurile sunt mai mici și viața nu se complică atât de mult.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #60

      eu cred ca Sandu e femeie. Ca logica lui ma depaseste.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #61

      @Lucifer
      http://bit.ly/1nii2az

      Thumb up 0 Thumb down 0

  21. #62

    Am crescut pe maidan, intr-un mediu feroce si eram copii duri si rezistenti la tot ceea ce poate sa ne arunce viata in cale, iar acum, ii vad pe unii din generatia mea, care-s atat de sensibili, incat zici ca au trait toata viata in puf. Tin minte ca ne bateam parte in parte, fiind prieteni, doar pentru a vedea cine-i cel mai tare la bataie din grup si acum ii vad pe unii atat de fragili, incat imi vine sa rad cu lacrimi.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  22. #65

    Parintii nostri erau la a doua generatie in pantofi. Pentru ei, in conditiile in care erau, sa ne vada crescand sanatosi era suficient, era cam tot ce ne puteau oferi. Insa fiecare generatie vrea mai mult si vrea sa le ofere si copiilor mai mult decat au avut ei atunci. Multi nu inteleg ca mai mult si mai rasfatat nu e neaparat mai bine si ca e mai important sa il pregatesti pentru vremuri rele decat pentru vremuri bune.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  23. #66

    Cu toate ca au fost probabil ultima generatie de copii care au mancat bataie de la ai lor, s-au facut mari, sunt la randul lor parinti, dar merita inca bataie din plin. Deci zic asa, educa-ti copii sa fie descurcareti si o sa fie tarabostes intr-o societate plina de papa-lapte.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  24. eu zic că în societatea românească prostia e singura constantă.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  25. #68

    unul din articolele mele preferate :
    Ce mai recomandă specialistul pentru antrenarea sistemului imunitar şi menţinerea unui microbiom normal?

    -linsul suzetei bebelusului daca aceasta a fost scapata pe jos, si bagata inapoi in gura
    -deţinerea unui câine, care aduce în gospodărie diferite bacterii „prietenoase” care sunt apoi transferate de un membru la altul al familie, când aceştia alintă câinele, pe rând
    -sărutările între membrii familie, care transferă bacterii de la o persoană la alta.
    -consumarea unor bucăţele de mâncare căzute pe jos
    -plimbările în natură
    -evitarea săpunurilor antibacteriene
    -alăptarea copiilor, deoarece laptele matern conţine bacterii benefice care ajută la formarea microbiomului intestinal al sugarului. (De altfel, copiii primesc încă de la naştere bacterii utile, atunci când sunt născuţi pe cale naturală; naşterea prin operaţie cezariană este mai problematică din acest punct de vedere.)
    sursa: descopera.ro

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #69

      Ah, asta e soft. Ce recomand eu, prin permutarea unor termeni:

      -lingerea cainelui si bagarea inapoi in gura
      -consumarea unor bucatele de suzeta cazute pe jos
      -sarutarile intre mebrii familiei care transfera mancare de la o persoana la alta
      -evitarea copiilor antibacterieni
      -alaptarea in natura deoarece laptele canin contine bacterii benefice [asa mi-a zis labradoru!]

      In fond, de ce nu?

      Thumb up 0 Thumb down 0