Pe ulițele copilăriei, cu bunicul

ALCEDO - special 1 iunie

Una din consecințele unei copilării zbuciumate a fost că mintea mea refuză să își amintească lucrurile traumatizante Pur și simplu am uitat unele lucruri pe care nu mi le aduc aminte nici dacă îmi sunt povestite de către co-participanții la acele întâmplă. Bine, uit și acum diverse, dar, nu-i așa, învingem Alzheimerul de timpuriu :mrgreen:

Puținele amintiri clare și vivide din mine sunt cele cu bunicul meu iubit. Unul din puținii oameni de care mi-a fost cu adevărat dor în viață și de care, după atâția ani, încă mi se mai face dor. Deși, într-un mod ciudat, nu reușesc să îmi aduc aminte cu claritate detaliile chipului său. În schimb apare imaginea acelui bunic idealizat, cu barbă și păr alb, vorbind molcom și pus pe șotii.

El săracul știa că sunt oarecum leneș, ca să nu zic lepră, încă de mic. Dar în fiecare vacanță insista să merg cu el la câmp, să cosim/uscăm/strângem fânul. Mi se părea o muncă atât de monotonă și de plictisitoare. Mers în urma combinei, întors fânul să se usuce, venit iarăși, întors din nou, strâns în căpițe, lăsat iarăși, după care urcat în faeton și dus acasă.

Din toată chestia asta îmi plăceau 2 lucruri. Mirosul fânului, dimineața, în acea liniște de vis de la poalele pădurilor din Mitocu-Dragomirnei și întorsul acasă, în faetonul înălțat la vreo 3 metri, plin cu căpițe de fân. Îmi plăcea de muream să stau în vârful căruței și să mân, plin de importanță, caii. Desigur, caii bunicului știau singuri drumul și nici măcar nu mă băgau în seamă.

În rest, trăgeam chiulul masiv, mă alimentam cu cărți și mă ascundeam în pădure sau sub vreo căruță vecină și citeam până simțeam că îmi explodează capul sau până mi se făcea foame.
Ce dor îmi e acum să fac lucrurile acelea. Cu cât drag mi-aș lua bunicul și ne-am duce amândoi, să muncim voinicește, făcând glume pe seama colegilor împiedicați din zonă.
Din păcate, bunicul mai există doar sub forma unei amintiri pe care sper să nu o pierd...

ALCEDO, care împlinește în acest an 25 de ani de la înființare, m-a provocat să scriu o amintire pornind de la această imagine. ALCEDO este o companie ce activează în domeniul distribuției de inputuri pentru agricultură, lucrând, în momentul de față, pentru aproximativ o treime din fermierii de pe piața românească. Astăzi, după un sfert de secol, ALCEDO se bucură să fie cel mai mare distribuitor de produse pentru protecția plantelor și de semințe din România și unul dintre principalii jucători pe piața de distribuție de îngrășăminte.

__________________________________________________
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-mi o bere virtuală BERE
Loading...

32 comentarii

  1. combina? wow

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. #6

    Phaeton-ul era din ala cu 300 de cai sau din ala cu 450? Si isi aminteau chiar toti drumul?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. #7

    Chimiaaaaa, salveaza dementziaaaaa!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Tu vrei sa schimbi istoria? Noi stim ca voi parjoleati pamanturile, nu le lucrati...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  5. #9

    -Bunicule,bunicule vacile vecinului au intrat in faneata noastra si ne mananca iarba!
    -Taci din gura, ia o galeata si du-te sa le mulgi!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. #10

    Bunicii și mama sunt singurele persoane care zâmbesc atunci când tu plângi. O singură dată în viață. De ziua ta. Prima.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #11

      In Vaslui si patronul crasmei rade in timp ce-si mai adauga 42/84 lei pe caiet.

      Thumb up 0 Thumb down 0

  7. #12

    Bunicul meu era un betiv.
    Mereu zicea "Decat bolnav mai bine beat"

    Thumb up 0 Thumb down 0

  8. #13

    Cu povestea asta ţi-ai spălat pacatele de la articolul în care te bucurai de retrogradarea Rapidului

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. #14

    Cum va fi bunicul Cetin?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  10. Taman duminica asta am auzit despre Alcedo, la emisiunea Viata Satului (da, gusturile mele la emisiuni TV sunt discutabile). Am ascultat cu o ureche reportajul si am fost placut impresionat de povestile de success insirate de diversii fermieri care erau intervievati - oameni care pur si simplu au avut curajul sa ia o bucata de pamant, sa tranteasca un solar si sa vanda salata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #18

      Nu esti singurul cu astfel de gusturi. Emisiunea aia chiar merita s-o urmaresti.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #19

      agreed

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #20

      unde e moromete sa explice cum e la el in sat si ce mai face el prin agricultura?

      Thumb up 0 Thumb down 0

  11. #21

    misto ca promoveaza si in zona asta. si merita sa creasca nitel gradul de informare in legatura cu ce se mananca agricultura asta. ma refer la agricultura intensiva nu hobbiti care produc pentru gura lor.

    in alta ordine de idei:
    http://www.gandul.info/financiar/schimbare-majora-la-unul-din-cei-mai-mari-jucatori-de-pe-piata-locala-de-agri-business-14328772

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. #22

    Arhi, astia care nu-s din Bucovina stiu ce e ala faiton (asa se pronunta de fapt) sau sa mani o caruta? eventual stand pe druc?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #23

      asa se pronunta, dar asa se scrie:)))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  13. #24

    Faceam in mare aceleasi lucruri cu bunicii. Acum bunicul cateodata nu ma recunoaste. De fiecare data cand ma intreaba ce fac cu serviciul ii zic ca sunt bine si eu si sotia si sper sa ii ramana asta in minte... sa stie ca suntem bine.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  14. În 51, Ăl Bătrân s-a întors, că ispășise pentru trecerea frontierei de stat a URSS, și a decretat "să ținem dușmanu' sub supraveghere!"
    Așa că în vacanțe, înafară de trebile câmpului + fochist la plită + "apărat vaca de muște" + pescuit, am avut la lectură colecția Uniunea Sovietică, cu primele numere în rusește, Magazin Istoric și niște manuale de artilerie, din care unul în germană, pe care l-am pierdut și măăă ooooftiiiic.

    Aia cu vaca și muștele a fost trauma copilăriei.

    Cea mai vie amintire e de când m-am dus singur la pescuit peste noapte la Siret ( fără să zic ) și a doua zi m-a adus Ăl Bătrân de la spate, cu biciul, de la canton până acasă. 8 kilometri. Aveam 12 ani.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. Interesanta alaturare in articol a unor termeni aparent fara nicio legatura. Alzheimer, bunicul care nu mai e, îngrășăminte...

    Thumb up 0 Thumb down 0

  16. #27

    Bunicu-meu a fost de mic copil sluga la grofi, asa ca n-a apucat sa umble la scoala, nu stia sa scrie sau sa citeasca, da' o fost mai filozof decat profii mei de la facultate. Era pe la mijlocu anilor '90, cand romanii ne-o lasat prima oara sa punem tabla bilingva la intrarea in sat. Noi veneam cu shtrafu de la camp (faetonu ardelenesc), iar bunicu a observat ca parca-s mai multe litere pe tabla aia. M-a pus sa citesc. - Ce scrie deasupra? - Livada. - Si dedesubt? - Sarkozujlak. - Noa, ashe! zise bunicu.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Lacu' lu' Sarkozy? Stiam ca Sarkozy e ungur, dar chiar din Ardeal?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #29

      Familia lui Sarkozy de trage chiar din satul nostru. Sarkozujlak e un nume compus din Sarkoz, satul construit initial si aparut in documente cam de prin 1200, si Ujlak, care inseamna Satu Nou. Astea doua s-o unit la un moment dat.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Fain!

      Thumb up 0 Thumb down 0

  17. #31

    Si eu care ma gandeam ca veneai calare din Crimea in urma hoardei si pustiai satele Moldovei. Acum am inteles ca de fapt tatarii veneau sa fertilizeze si sa erbicideze glia stamoseasca.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  18. Parintii si bunicii sunt cele mai dragi persoane din viata fiecaruia.

    Thumb up 0 Thumb down 0