Un ultim gând la discuția despre kaufland și unguri.
Este extrem de periculos, cel puțin în românia, să aduci în discuție un comportament al unui ungur sau orice altceva are legătură cu asta. Și nu pentru că apar apostolii bunătății, nu.

Ci pentru că brusc, în oameni se trezește o alăturare tâmpită. Ungurii vor Transilvania, toți ungurii sunt la fel, moarte lor, să ridicăm ziduri. Pur și simplu te trezești într-un templu închinat demenței și xenofobiei și nu mai știi cum să ieși din el și să te delimitezi de toată idioțenia exacerbată peste tot.

Dar pentru mine a fost o lecție. Niciodată, absolut niciodată nu voi mai scrie un rând pe tema asta. Pentru că nu vreau ca prietenii mei unguri să se simtă jigniți sau să primească gălețile alea de zoaie, fără să aibă nicio vină. Románok szelídülnek.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.