Viața și credința sau calitatea vieții

De Hary

Poate ca sint eu un individ mai ganditor asa sau poate ca ma tradeaza genele sau poate doar experientele negative si de multe ori chiar pozitive, m-au inspirat sa-mi pun mai multe intrebari decat altii si chiar decat mi-am dorit eu sa-mi pun in viata.
Cert este ca, de cand ma stiu, m-a preocupat problema calitatii vietii!

Tin minte ca la 9 ani m-au trecut prima oara fiorii constiintei, punandu-mi intrebarea cum o sa fiu la 40 de ani. Era anul 1978 si ma uitam la primul campionat mondial de fotbal din viata mea. Tin minte finala Argentina – Olanda, in care Mario Kempes a inscris 2 goluri si in care Argentina a castigat in prelungiri. Dupa meci, am iesit, noi baietii, in curtea scolii si am incins un fotbal pe cinste. Eram intr-o lume imaginara, toti eram mari fotbalisti pe teren, fiecare cu idolii lui in suflet, visam ca jucam in fata a mii de spectatori, care aruncau confeti pe teren. Ce sentiment maret aveam cand inscriam un gol, ce motivati eram si cat de mult ne doream sa facem spectacol pentru publicul nostru imaginar.

Sentimentul de euforie dupa victorie si dupa un meci senzational, in finala viselor noastre, era asa de puternic incat la un moment dat am tresarit. In acel moment mi-am pus intrebarea daca voi mai putea simti la fel si cand voi fi batran. Traiam niste clipe asa de frumoase, incat ma durea numai gandul la ideea ca poate, la 40 de ani, voi fi altcineva, incapabil de astfel de sentimente. Imi doream ca toata viata mea sa pot ramane copil DOAR ca sa nu trebuiasca sa uit acele clipe!

Ma consider extrem de fericit ca acum la 43 de ani inca imi amintesc acele momente de fericire inocenta. Amintirile frumoase ne calauzesc prin viata si ne dau putere sa mergem mai departe in momentele de cumpana, care inevitabil, apar in viata noastra.

In decursul vietii am facut cunostinta cu suferintele si tragediile altora, lucru care m-a marcat profund. Nu intelegeam de ce unii oameni sint urmariti de suferinta, iar altii parca nu aveau niciodata probleme. Ma consideram un norocos si un privilegiat al vietii.

Pana cand s-a nascut Erik, cu paralizie cerebrala infantila. Erik m-a invatat ce inseamna cu adevarat suferinta. Nu se compara cu o durere trecatoare, oricat de mare ar fi. Cand moare cineva drag de langa tine, dupa un timp viata merge mai departe si suferinta dispare, incet, incet, lasand loc momentelor frumoase. Viata isi recastiga echilibrul si merge mai departe.

Dar ce faci cand suferinta este permanenta, pentru ca esti absolut nepunticios sa faci ceva pentru copilul tau, cand nu ai nici o perspectiva buna sau speranta in privinta sanatatii lui?
Cum poti sa traiesti zi de zi cu propria neputinta si cu suferinta copilului?
Exact, nu poti trai asa. Si atunci? Ce faci, iti iei adio de la lume continuind sa lupti impotriva unei lumi nedrepte? NU!

Si aici intervine miracolul vietii noastre, acea capacitate imensa de a fi fericit care zace in noi si care ne defineste ca si indivizi: CREDINTA.

Da, Baxt, Credinta. Crede-ma, intr-un fel sau altul, toti sintem credinciosi. Pentru ca asa sintem programati, pentru ca Credinta este un feature cu care ne nastem.
Diferenta este doar ca tot mai multi dintre noi renegam anumite feature-uri, pentru ca nu mai avem nevoie de ele si chiar ajungem sa ne fie rusine de ele.
Se poate trai in ziua
de astazi foarte bine si fara credinta. Lumea poate fi explicata in mod credibil si fara a-l aduce in ecuatie pe Dumnezeu. Plus ca nu ne mai putem identifica cu povestile nemuritoare despre un barbos ciudat si fii-su care vrea sa ne invete ce este iubirea, provocandu-ne suferinta…

Sa nu mai vorbim de firma care il reprezinta pe barbos si pe ai lui sfinti pe pamant. Si-au pierdut credibilitatea intr-o lume care este orientata exclusiv pe consum material si emotional…

Credinta de care vorbesc eu, se bazeaza pe convingerea ca viata a fost creata si nu este rezultatul hazardului cosmic.
Credinta mea este convingerea ca viata are un rol si un rost si ca nu este doar un consum de energie inutil.
Credinta este skillul de a nu te risipi (consuma) intr-o lupta pe care nu o poti castiga niciodata, tu ca si individ.
Credinta inseamna sa fi in stare (sa ai incredere) sa-ti pui intreaga viata in mainile creatorului tau (detasarea de sine)!!!
Credinta iti elibereaza mintea de durere si permite lucrurilor frumoase sa patrunda in sufletul tau.

Dupa cativa ani de intrebari fara raspunsuri, de lupta impotriva realitatii dureroase, am redescoperit esenta vietii mele.
Am gasit in mine un izvor nesecat de energie si pofta de viata, de a trai alaturi de Erik, asa cum este el, atata timp cat el va fi si cat eu voi exista.

Am regasit increderea in mine si in familia mea, astfel incat acest lucru s-a materializat in nasterea lui Christopher, copil perfect sanatos si plin de viata.
Absolut tot ce mi-am propus sa fac din acel moment in materie de business, in mod miraculos a reusit.

Pentru ca am avut incredere in mine si in partenerii mei si am stiut tot timpul ca va fi bine, intr-un fel sau altul.
Am invatat ca in spatele oricarei suferinte (sau esec), se ascunde o iubire (o sansa), care abia asteapta sa fie descoperita ca sa fie transformata in fericire (sau succes)…