Foto: gsp

Mulți din cei ce eram microbiști pe vremea când Hagi s-a lăsat de fotbal, știam că, în continuare o va da de gard. Pentru că era mult prea mult pentru el trecerea de la jucător genial la antrenor de la care se așteaptă geniul. Și toți știam că, la un moment dat, dacă va dori să o ia de jos și să parcurgă pașii necesari, va ajunge cu adevărat antrenorul de care avem toți nevoie.

Nu știu dacă a ajuns acel antrenor. Nu mai urmăresc decât sporadic câte un rezultat care îmi ajunge pe la urechi, Dragomir și Sandu au reușit să mă rupă complet de fotbal și să nu îmi mai pese.

Dar știu că Hagi a luat-o de la zero, și-a construit singur o echipă de copii pe care i-a crescut încă de când nu știau să se încheie la ghete. Și iată, cu echipa lui de copii, a ajuns să câștige campionatul și, o dată cu asta, o pălărie de bani cu care, sper, că va continua dezvoltarea clubului să și investiția în juniori.

Ce a făcut Hagi cu Viitorul este o palmă peste obrajii gunoaielor gen Becali, Copos, Negoiță și alții, care au distrus tot ce au primit atunci când au luat cluburile și, ce e cu adevărat grav, au închis tot ce înseamnă copii și juniori, aducând tot felul de jucători expirați din campionate anodine, țintind nu performanța pe termen lung, pentru că aia nu o țintești, când ai tot timpul pușcăria deasupra capului, ci șmenul rapid, banul pe drepturile TV dintr-un an, suficient cât să acopere câteva târfe de-ale lui Negoiță sau niște biserici becaliene.

Da, uite că se poate și cu juniorii tăi, crescuți de tine, învățați de tine și antrenați de tine. Contează să încerci, să muncești și să investești pe termen lung, lucru imposibil acolo unde patronii sunt doar niște pușcăriași sau niște pușcăariași wannabe.

Bravo Hagi!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.