21-22, vite și boi

De obicei, în ultimii 12 ani, în zilele acestea scriam, mai mult pentru mine, amintirile mele din 89. Amintirile mele personale, povestirile părinților, scrise mai mult ca să nu le uit. Deși e greu să uiți chipurile atâtor tineri morți pentru ca Dragnea să se poată pișa cu jet pe românia.

Ieri, niște capete de cretă i-au amendat pe adevărații revoluționari din timișoara, pentru că depuneau o coroană la monumentul închinat morților din bucurești. Unul din imbecili explicând că el nu era născut atunci, ceva de genul că nu prea îl interesează. Alaltăieri, jandarmii îl colindau pe hoțul din teleorman.

Așa că nu o să mai scriu nimic, pentru că mi-e mult prea silă. Cui îi pasă? Unor amețiți nostalgici? E irelevant.

Așa.
Fiind azi 21 decembrie, cred că e timpul ca toată lumea să o ia mai ușor, pentru anul acesta. Ceea ce o să și fac. Desigur, o să mai scriu, dacă am ce. Dacă nu, sau dacă nu am chef, vă invit să citiți arhiva.

Comentariile rămân doar pentru userii înregistrați, pentru că nu am nici cea mai vagă intenție să intru să aprob alte comentarii, în această perioadă. Am deschis din nou înregistrarea, până la sfârșitul anului. Vreți să comentați, vă faceți user. Nu reușiți, îmi dați mail.

23 comentarii

  1. #1

    Pai pt asta am murit noi la revoluție? Fie-ti țărâna grea cand va fi sa fie. Cu toții asteptam acea zi, jigodie. Vei dormi in belu, natia ma-tii. Ma jur ca am sa ma pish pe mormântul tau, scursuro. Ce nu înțeleg este de ce insisti si tii cu dinții de viata? Fa-ne măcar bucuria asta. Sper ca nevasta-ta sa crape înaintea ta desi nu are nici o vina. Dar numai asa, sa ma pot bucura de necazul tau, ca asta ne-a mai rămas, jegule.
    Lua-ti-as morții sa ti-i iau
    Imi vine in minte soldatii in termen de la aeroport :-(

    0

    0

  2. Sau pt unii, era mai bine pe vremea lui impuscatu. Pt multi a fost greu sa accepte ca in acele vremuri era sclavie in forma pura, dar ce era important aveai casa si servici.
    Imi spunea cineva, ca noi astia de azi suntem spalati pe creier nu vedem realitatea,, dar realitatea de atunci e mai crunta decat cea de azi.
    Cand am fost in stagiu militar la snagov.. jandarmerie,, am cunoscut oameni ai caror copiii au pierit in zilele de trista amintire.. pur si simplu erau legume,, nu aveau un ideal.. nu intelegeau pt ce au luptat copiii lor,, uneori ma intreb si eu.. pt ce?

    0

    0

    • Aveai cacat casa si serviciu. Nu exista ideea de proprietate. Stateai in chirie la ICRAL si serviciu aveai unde vroia partidu’ cu salariul pe care il aprecia partidu’ ca il meriti. Iar din salariu cumparai ce considera partidu’ ca ai nevoie, in cantitate limitata, sa ajunga la toata lumea. Acum erau probabil maxim 15 grade la tine in casa aia data de partid si curentul era oprit. Dramuiai bine ratia de zahar si ulei sa iasa de Mos Gerila macar un pic de cozonac.

      0

      0

    • Daca citesti un pic mai crucis.. nu e opinia mea personala.. cea ce gandesc unele persoane inca in anul 2018, stiu ca era in chirie.. dar multi o considerau a lor.
      Iar cu serviciul.. multi stiau ca e de cacat dar era bine pt ei.. erau asigurati de tovaras… acum in schimb trebuie sa munceasca.. nu pot fura, decat cei din guvern binenteles.
      15 grade cred ca era lux.. la noi acasa abia daca depasea 10..si 2 in zilele geroase.

      0

      0

    • Nu la tine ma refeream ci la toti astia care iau de buna ideea ca aveai casa si serviciu.

      0

      0

    • oki.. scuze, cred ca e de la cafeaua corectata cu palinca,,, desi la frigul asta mai mult palinca era nevoie.

      0

      0

    • #7

      Asta a și fost marea problemă și, în mare parte, principala cauză pentru care suntem în situația de acum ca țară. Comunismul i-a învățat pe mulți că statul trebuie să-ți dea (casă, serviciu, bilete compensate la mare sau munte, etc.). De aia sunt mulți leneși care nu-și mișcă fundul la muncă. În plus, i-a mai învățat că, fiind totul deținut de popor, pot pleca acasă cu câte un șurub, o piuliță, etc. De aia mulți rezonează cu hoții/infractorii/corupții. Mai avem mult până departe, din păcate…

      0

      0

    • #8

      A fost sclavie evident. Un regim in care toti eram scalavii statului, unicul proprietar de oameni si bunuri, in care nomenclaturistii erau sclavii supraveghetori.
      Problema e insa de perceptie asupra sclaviei. Majoritatea e deranjata de denumirea de sclavie, care are o conotatie extrema, chiar peiorativa. Cand folosim termenul respectiv ne gandim automat la lanturi si custi, la un regim de ocna, de umilinta groaznica. Ori in orice societate sclavagista aceste situatii erau mai degraba exceptii. Sclavia nu era pana la urma diferita de regimul animalelor domestice. Caii spre exemplu, nu au un regim diferit de cel al sclavilor umani. Apartin stapanului lor si acesta ii poate ucide cand vrea, dar nu este obligatoriu sa se poarte prost cu ei, majoritatea sunt bine ingrijiti, chiar iubiti si o duc mai bine decat ar putea sa o duca in libertate. Sclavii nu se simt neaparat mai nefericiti decat oamenii liberi in sclavie. Multi chiar se tem de libertate, care presupune sa isi asume consecintele propriilor acte si raspunderea pentru propriul destin in conditiile in care nici un stapan nu are grija de ei. Material, majoritatea sclvilor duceau o viata normala asemnatoare celei duse de clasele de jos, un procent semnificativ o ducea insa mult mai bine. Sclavia oferea de cele mai multe ori posibilitati de promovare sociala mult superioare celor pe care libertatea le poate oferi in mod normal. Situatia lor facilita apropierea de persoane influente si usura aparitia unei relatii de incredere. In diverse epoci, a-ti vinde copilul ca sclav unei familii influente era un mod de a-i asigura accesul la o cariera, la care ca taran liber nu avea acces. Un taran bosniac care platea mita functionarului local ca sa isi poate vinde ca sclav copilul sultanului pentru a servi ca ienicer, stia ca asta era unica lui oportunitate in viata, ca odata acceptat putea visa la orice, inclusiv sa ajunga vizir.
      De ce regreta unii romani comunismul? Pentru ca au profitat de pe urma lui. Pe multi i-a facut oameni si nu neaparat pe merit, ceea ce de regula se apreciaza chiar mai mult. Aparatul de stat era destul de stufos si oferea avantaje. Semianalfabeti au ajuns colonei sau generali. Ei isi datoreaza pensia elitista de azi si traiul bun de ieri acelui regim. Si nu e vorba doar de cei cu functii. Macelarul, taximetristul, chelnerul, instalatorul, vanzatorul, chiar si cel de la librarie erau cineva, aveau avantaje, care le ofereau venituri si statut, pe care dupa revolutie le-au cam pierdut.

      0

      0

    • Sclavia nu inseamna neaparat lanturi si catuse,, si in zilele noastre e sclavia moderna… insa poti alege ce vrei.. in schimb pe timpul regimului nu aveai de ales.. pt ca altfel te astepta canalul,, de unde putini au scapat.
      Faptul ca unii regreta regimul se datorea faptului ca nuau inteles.. si sa inteleaga ca in capitalism e nevoie de implicare si munca pt bunastare.

      0

      0

    • #10

      Nu toti ajungeau la canal, asa cum nici in sclavia antica nu toti ajungeau cu totii gladiatori, sa sape in mine sau sa traga la galere. Pentru asta trebuia sa ai ghinion sau sa iti atragi antipatia regimului, majoritatea nu era afectata de astfel de masuri. Trebuie sa intelegi un lucru atat de banal ca meschinaria omului. Putini sunt cei feriti de ea, oricat ar pretinde altfel. Soarta nefericita a altora nu face decat sa puna mai bine in valoare situatia proprie, chiar daca aceasta nu e neaparat stralucita.
      Nu faceai ce vrei, dar majoritatea oamenilor nu fac oricum ce vor. Au posibilitatatea teoretica dar nu si capacitatea de a se folosi de aceasta posibilitate. Libertatea, meritocratia suna bine, dar cu ce il avantajeaza asa ceva pe omul mediocru care nu are nici un merit deosebit? Daca esti ultimul om vei fi incantat ca primesti locul pe care il meriti pe drept sau iti vei dori sa primesti ceva in plus, oricat de nemeritat ar fi acel lucru sau statut? Nu cred ca visul de aur al omenirii e mai multa implicare sau munca. Eu am visat tot timpul la libertate, sa pot calatori unde vreau, sa fac ce vreau, sa pot vorbi fara grija, am asteptat cu nerabdare acea revolutie care se tot amana. Si nu as spune ca am fost dezamagit de libertate. Azi consider ca fiecare clipa traita dupa a fost insotita de o nota de fericire asociata, tocmai datorita libertatii, chiar daca nu a fost neaparat o viata roza, ba in unele perioade a fost destul de terna. In momentele alea e insa suficient sa ma gandesc la deprimarea in care am trait in ultimii ani ai regimului, ca sa imi ridic moralul. Dar asta e optica mea, care e subiectiva. Nu ma impiedica sa o inteleg si pe a altora, la fel de subiectiva, chiar daca nu sunt incantat.

      0

      0

    • Totusi cam lung textul pt o discutie oarecum despre vremuri apuse.. unii dintre noi oricum nu mai avem legaturi cu tara.. dar ce a urmat nu este totusi ce s_a vrut atunci… realitiea de acum e cu mult sub ce au visat cei care s-au sacrificat pt noi.

      0

      0

    • #12

      Vremuri apuse care pe mulți ne-au marcat definitiv si la care nu ne putem abține să nu ne raportăm. Nu e mult. Mie mi-au trebuit vreo 10 ani ca să pot vorbi cat de cat detașat despre acea perioada. Ani în care am refuzat orice avea o cat de mica legătură, inclusiv cărți sau filme. Repulsia era prea mare.
      Ca realitatea nu prea se pliaza pe visele si dorintele noastre, nu e tocmai de mirare. Dezamăgirea legată de acest lucru tine de procesul de maturizare. Oricum majoritatea visam lucruri care nu prea au șanse să devină reale. Nu stiu ce or fi visat revoluționarii morti, bănuiesc insa că lucruri destul de năstrușnice. Pot să spun insa ce visam eu la 16 ani ai mei. Ma visam un fel de Pinochet, hotarat sa trimit zeci sau sute de mii de commie sa colaboratori ai lor pe stadioane.

      0

      0

    • eu am, si acum, anxietate, de fiecare data cand intru intr-un magazin aglomerat.

  3. #14
    Anton

    Mi-e scarba…

    0

    0

  4. #15

    Egotist și nesimțit cum mă știți, dacă mâine ar fi revoluție, aș sta acasă pe net (ar fi totuși de căcat să taie netu). Eu și familia mea de pălmași dezglodiți de comuniști am trăit zilele alea doar vag îngrijorați, în relativă liniște bucolică:
    – Eu m-am dus cu tataie la moară.
    – Mamaie a robotit non-stop fără să se vadă nimic în urma ei.
    – Maică-mea (în Piatra-Neamț) s-a uitat la televizor, ocazie cu care a reușit să calce toate lenjeriile de damasc de la bunică-sa (fată de chiaburi).
    Chiar nu înțeleg de ce se stresa atâta Hegel cu istoria.

    P. S. Vă recomand „Beijing Coma” (în chineză titlul e mai mișto, 《肉土》- „Pământ de carne”), eventual la pachet cu „Les Dieux ont soif”.

    0

    0

  5. Din filmuletele difuzate in online nici revolutionarii nu au avut un comportament ok (injuraturi, ma amendezi tu pe mine, iti arat eu, etc )
    Capetele de creta i-au amentat pentru parcare in loc nepermis , cel putin in prima faza.
    Era totusi de bun simt sa iti muti autocarul undeva unde este permis, daca tot vrem o lume altfel, in care fiecare sa respecte regulile.
    Sau , cu toate ca nu stiu exact daca s-a cerut sau nu , sa faci o adresa oficiala catre dna Sicatiaumaifost pentru o adunare /comemorare in locul acela.

    0

    0

    • #17

      Da, sigur, trebuia anunțat. :P

      #RSVP #Primițicughilotina?

      0

      0

    • #18

      esti cumva politist? Si erai aproape nenascut in ’89? Daca revolutionarii aia aveau comportament ok acu’29 ani ti-ar fi placut?

      0

      0

    • nemernicii, in 89, nu cerusera voie de la dna

    • @ mircea – nu, nu sunt si nu am nici rude nici prieteni in nici un sistem, sunt nascut mult mai devreme de ’89 si nu am rezonat niciodata cu nimci din ce inseaman PSD & company

      @arhi – duci un pic prea la extrem comparatia

      Repet , din cate am citit/vazut eu , situatia a degenerat din cauza parcarii aiurea si a orgoliilor de ambele parti de data asta .

      0

      0

  6. #21

    Foarte multe lucruri nu pot sa spun ca-mi amintesc din perioada aia. Decat ca mergeam foarte mult pe jos cu ai mei. Noi fiind din Mangalia si avand bunicii la Neptun, distanta asta de 7 km cred o faceam mereu fluierand (fie vara fie iarna). In rest mi-aduc aminte de la revolutie ca au zburat trasoare si pe la Neptun si ma tot apasa bunica-mea pe capatana sa stau jos sa nu ma uit pe geam. Dar stiu de la ai mei cat de greu a fost cu comunistii. Si vad si acum cat de greu este cu comunistii PSD-isti.

    0

    0

  7. #22

    Intr-o lume normala, Viorica era vanzatoare la Lidl. De-aia care raspundea frumos si zambind la „Buna ziua” si stia sa zica. „E frumoasa vremea azi” si „Vai ce e catel frumos de plus!”.”L-am luat cadou lu’ domnu; Luviu’ zugravu c-a facut o treaba foarte buna si-a terminat de Craciun”.

    Pentru cei care nu stiu cum era in timpul comunismului, Doamna Viorica as fi spus „N-am!”, dac-o intrebai „Ati adus mere?” SI doar daca era in toane foarte bune si de rugai de ea, „Haideti va rog eu frumos ca am copil mic, si tre sa rad cu biscuiti…”, si doar daca se simtea ea ea bine pentru ca aseara era curent si apa calda si a putut barbat’tu s-o f*ta ti-ar fi raspuns.”Acum n-am dar vorbiti maine cu nea’ Liviu in spate la depozit dupa ce se inchide! S-ar putea sa bage si portocale.”

    Nici acum nu-i asa bine cu Viorica prim-ministru si Liviu dictator, dar macar poti sa mergi in Spania si sa mananci porcolcale pana vomiti.

    0

    0

Citește și...