De obicei, în ultimii 12 ani, în zilele acestea scriam, mai mult pentru mine, amintirile mele din 89. Amintirile mele personale, povestirile părinților, scrise mai mult ca să nu le uit. Deși e greu să uiți chipurile atâtor tineri morți pentru ca Dragnea să se poată pișa cu jet pe românia.

Ieri, niște capete de cretă i-au amendat pe adevărații revoluționari din timișoara, pentru că depuneau o coroană la monumentul închinat morților din bucurești. Unul din imbecili explicând că el nu era născut atunci, ceva de genul că nu prea îl interesează. Alaltăieri, jandarmii îl colindau pe hoțul din teleorman.

Așa că nu o să mai scriu nimic, pentru că mi-e mult prea silă. Cui îi pasă? Unor amețiți nostalgici? E irelevant.

Așa.
Fiind azi 21 decembrie, cred că e timpul ca toată lumea să o ia mai ușor, pentru anul acesta. Ceea ce o să și fac. Desigur, o să mai scriu, dacă am ce. Dacă nu, sau dacă nu am chef, vă invit să citiți arhiva.

Comentariile rămân doar pentru userii înregistrați, pentru că nu am nici cea mai vagă intenție să intru să aprob alte comentarii, în această perioadă. Am deschis din nou înregistrarea, până la sfârșitul anului. Vreți să comentați, vă faceți user. Nu reușiți, îmi dați mail.