Se acordă gratuit pentru preșcolari și elevii din învățământul primar de stat, privat și confesional, miere polifloră, în limita unei cantități de 350 de grame de miere lunar.

Încă un program de pomeni de succes dus la final. Alături de alte programe de succes, gen laptele și cornul, mărul, mierea devine încă o șmenărie de scos bani pentru partid.

Dar, pe lângă evident, rămâne și calitatea mierii. A mâncat cineva, vreodată, lapte și corn din programul laptele și cornul? Pentru că laptele ăla avea un pregnant gust de apă, iar cornul un pregnant gust de rumeguș, dacă reușeai să muști din el. Pentru că, întotdeauna, când e vorba de livrat chestii către stat, cea mai proastă calitate primează. Întrebați un militar român ce calitate au prezantele alea pe care le numesc șefii lor, pompos, uniforme.

Pentru că, în mod normal, cumpăr miere și tinctură de propolis pentru copii, am cunoscut aici, pe site, 3 producător mișto de miere. Unul e stimatul domn Ion, care încă nu mi-a trimis contul bancar pentru miere, altul e domnul Săbăduș și altul e Augustin, care nu cred că mai stă prin online.

Din discuții, și cu ei, dar și cu alți apicultori, am aflat, în mare, cum se fură la miere. Cum se îndoaie cu zahăr, cum mierea reală se cristalizează după o perioadă destul de scurtă și, dacă vezi miere veche pe raft care e transparentă și bine mersi, nu e chiar miere și alte chestii interesante. Vă rog frumos să îmi spuneți dacă chiar credeți că mierea achiziționată de consiliile locale, adică produse luate cu parandărăt, va fi miere sau va fi zahăr fiert, cu adaos de arome, cum e mierea de pe rafturile supermarketurilor.

Pe lângă asta, cum naiba să bagi într-un copil 350 de grame de zahăr/miere lunar? Îi faci antrenamentul pentru diabet?