În viaţa unui creator de conţinut, ca să nu spun problogger că iar îmi sare lumea în cap, lucrurile sunt simple. Scrii, ai, nu scrii, nu ai. Ar trebui să nu ai probleme. Te trezeşti, beai o cafea şi purcezi la muncă. Nu e chiar aşa. De ce?

  • Lenea
  • Lenea e unul din cele mai solide motive din lume. Nu ai nici o altă senzaţie, nu eşti în dureri, nu ai probleme acasă iar teoretic, ce ai de scris e lejer. Dar ŢI-E LENE. Nu vrei pur şi simplu să te atingi de tastele laptopului. Ai face orice altceva, numai asta nu. Degeaba îţi spui „Mişcă, măi animalule, că asta e pâinea ta”. Pur şi simplu organismul refuză să se conformeze.

  • Lipsa inspiraţiei
  • Te uiţi dimineaţa în ceaşca de cafea şi realizezi că nu ai nimic în cap. Gol. Linişte. Inocenţă. Adică eşti varză. Ce să scrii, ce să scrii? Se apropie ora 9, oamenii vin la birou, se aşteaptă să deschidă feed readerul şi să găsească un articol de-al tău. Iar singurele tale idei se rezumă la biluţe în nas.

  • Distracţiile de vară
  • În casă e o căldură innăbuşitoare. Tu ar trebui să scrii pe vreo 3 bloguri minim câte un articol. Dar, la urma urmei, sunt blogurile tale. Nu ai şef să te verifice. Nimeni nu îţi poate reproşa nimic, în afară de tine. Ia mai dă-le naibii. Hai mă la plajă, că doar nu se închide internetul dacă nu scriu eu. Desigur, ai şi ceva remuşcări, dar se topesc rapid în faţa unui pahar de bere rece.

  • Prietenii sau familia
  • Absolut nimeni din anturajul tău nu ia în serios ce faci. Cum mă, tu câştigi bani din asta? Hai bă fugi repede, tu ai impresia că am venit cu pluta pe conductă? Freci duda toată ziua, nu faci nimic.
    Degeaba încerci să le explici că aia e munca ta şi că este o treabă serioasă. Hai mă, că am o problemă la maşină, lasă internetul, că tot acolo îl găseşti şi când te întorci.

    Aş fi putut pune 5, că aşa se obişnuieşte, dar mă enervează cutumele. Fraţii trebuie să fie 3, exemplele trebuie să fie 5, femeia trebuie să fie numai una.
    Soluţiile la subiect le voi da la o dată neprecizată.

    Momentan, mă scuzaţi, mă duc la plajă, cu nişte prieteni.
    Scriu eu şi altă dată, doar nu fuge internetul de-aici, nu?