1. Pe-al nostru steag e scris unire

    Himni i Flamurit (English: Hymn to the Flag) is the national anthem of Albania. The music of the anthem was adapted from an original composition by the Romanian composer Ciprian Porumbescu, for the song “Pe-al nostru steag e scris Unire” (or “E scris pe tricolor unire”)

    Imnul lor este E scris pe tricolor Unire, compus de Ciprian Porumbescu. Cât de mult să iubești românii încât să ai un imn românesc?

  2. Golul lor a fost marcat de către Armando Sadicu’

    Golul lor a fost marcat de către Armando Sadicu’…Acum serios, nici dacă voiam nu putea fi mai comic de atât și mai potrivit. Ne-a învins practic un cocalar din Ferentari, din familia Sadicu’.

  3. Tricolorii își pot lua liber

    În sfârșit, după o lungă perioadă de muncă asiduă, tricolorii își pot lua liber, să se întoarcă la curv femeile lor muncitoare și producătoare. Alibec poate fuma liniștit, Tătărușanu poate și el să…ceva, Mățel se întoarce la mațele lui, Săpunaru poate fi cocalar în continuare, totul se întoarce în matca.

  4. Pleacă Iordănescu

    Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Pentru cei ce au dat bacul mai recent, citatul nu e din Othello, ci din piesa Conjurația lui Fiesco, de Schiller. Deci da, Father Chicken și-a făcut datoria, are vreo 80 de ani, e ditamai generalul, deci poate să se retragă să își guste pensia de câteva mii de euro.

  5. Vine Piți

    În virtutea multitudinilor de soluții de care dispune Burleanu la federație (între noi fie vorba, Burleanu ăsta pare mai mafiot decât Mircea Sandu), i se va face imediat o ofertă lui Victor Pițurcă. Sau, dacă nu are foarte multă treabă să vândă nisip de proastă calitate arabilor, lui Olăroiu. Ladislau Boloni va refuza sibilinic, motivând că are o muncă de terminat la Rennes sau pe unde mai antrenează el.

  6. Ne-am liniștit cu mondialele

    Serios, vreunul din voi a avut impresia aseară că am putea candida pentru câștigarea, nu a campionatului, ci măcar a unui singur meci în optimi? Pentru că dacă da, am o veste pentru voi. I-am bătut pe albanezi de s-au căcat pe noi.

    Și gândiți-vă și altfel. Ați văzut ce nasoală e tensiunea asta, așteptarea meciului, chinul zvârcolitor prin care trecem la fiecare meci la care descoperim că echipa de fotbal a româniei e la fel de proastă ca întotdeauna și că degeaba sperăm la vreun miracol. Suntem ca impotentul ăla care se roagă, Domne, lasă-mă să o mai bag MĂCAR o dată. Așa și noi. Măcar un penalty, dacă tot nu jucăm nimic.

    Prin urmare, gândiți-vă că am scăpat de stresul meciurilor de calificare la mondiale. Nu ne mai interesează, știm că ai noștri sunt deja praștie, au demonstrat-o cu vârf și îndesat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.