Contul meu
Sunt o persoana introvertita si rareori rad cu zgomot cand ma uit la un film sau citesc ceva, maxim schitez un zambet, desi in sinea mea ma tavalesc pe jos de ras. Cand am citit articolul lui “– You orite mate? , – Yeah, am orite mate.” am ras cu lacrimi de era sa lesin singura in casa, amintindu-mi de zilnicele interactiuni cu bastinasii.
Nu, nu poti intelege tot ce povesteste omul asta acolo pana nu locuiesti in UK, printre ei si mai ales, pana nu ii auzi.
Bun, in Anglia am ajuns si eu dupa ce am primit un contract de munca acolo. Nu fusesem niciodata, ma adaptez usor oriunde in general, asa ca mi-am zis in sinea mea “Eh, ce poate sa fie nasol? Oricum trebuie sa fie mai civilizat decat in Romania, plus, sunt atatia romani plecati acolo si toata lumea lauda tara. Si oricum, pot veni inapoi oricand, am casa, masina, loc de munca se gaseste, deci merita ca experienta.”
Intre noi fie vorba, despre vreme auzisem in carti, in bancuri si la tv, era singura care nu ma atragea. Sunt genul care prefera sa moara de cald si nu se mai incalzeste din septembrie pana in mai – in Anglia aveam sa aflu ca nu o sa mai stiu ce inseamna sa iti fie cald decat in casa.
Primul „iolrait meit”
Era seara deja, aterizez in aerportul din Liverpool, care e cam cat autogata de la Obor, arata cam ca gara de nord, iar angajatii sunt majoritar ori foarte batrani, ori au macar un mic handicap. Asta cu angajatii batrani e de apreciat pana cand incerci sa intrebi ceva si pe langa ca iti dai seama ca engleza adevarata n-are nicio treaba cu ce ai invatat la scoala, John e atat de batran ca vorbeste harsait, iar el si scouse-ul au cam aceeasi varsta, prin urmare nu, nu vei afla de la el de unde iei un taxi.
Ies, in fata „autogarii”, singurul lucru colorat printre norii gri si interactiunea cu prima ploaie englezeasca – submarinul galben al lui John Lennon. Imi zic „haha, funny si inventiv” si urc intr-un taxi.
Taxi-urile sunt fix ca in filme, niste masini negre cu un bot alungit care aduce cu masinile de epoca. Sunt intampinata cu adaptarea lui „iolrait meit” pentru femei „iolrait, lav?”, nu bag in seama, ca nu inteleg ce zice, ii dau adresa in timp ce imi pun si eu gps-ul, sa fiu sigura ca ajung unde trebuie. Soferul minim 70 de ani, un John elegant care la coborare imi zice ca face totul 5 lire + 2 pentru ca l-am luat din parcarea aeroportului, ii dau 20 ca atata aveam, el da sa plece.
„Hello, sir, my change?”
„What change?”
„I gave you 20.”
„Ah, yes.”
Intinde o hartie de 10 lire „it’s ok now.”
„No, it’s not”
Se mai scotoceste putin, mai gaseste niste monede, mi le da si pleaca. Mi-a luat 3 minute sa numar alea pe intuneric. Pentru cine n-a vazut lire in viata lui, prima interactiune e fun. Au forme si desene misto, dar scrie pe ele cu font de 7 maxim „two pence”.
Casa englezeasca, experienta englezeasca
Aveam cazare asigurata pentru 6 zile (in ciuda legendelor am fost optimista ca gasesc chirie repede), luata prin air bnb – reviewuri bune, private room, impart doar bucataria si baia cu proprietarul, casa veche englezeasca, poze misto, ieftin si bun, aproape de locul de munca care incepea foarte curand, hai ca n-are ce sa fie rau. Plus, toti zic sa te uiti atent la poze si la review-uri, sa nu iei teapa.
Bun, ajung la casa omului, ma intampina englezul, un John (Carl de fapt) sarmant, inalt si elegant, 70 de ani minim, par vopsit, ochii par usor machiati ca ai arabilor cu gene dese, pute tot a tutun de zici ca doarme in plantatie de cand era mic, degete si unghii galbene parca stau sa cada.
„Unde-ai nimerit, puisor?” imi zic in sinele meu.
Intru in casa, aveam 2 trollere mari, unul mic si un rucsac. Jur ca n-au incaput toate in holul de la intrare, iar ca sa ajung cu toate sus, a fost o intreaga nebunie. Scarile erau asa inguste ca daca aveam BMI-ul usor peste medie, clar nu ajungeam la etaj. Oricum, nu vreti sa stiti cum au coborat toate cand am plecat de acolo.
Casele enlezesti vechi au amprenta la sol cam cat un living confort 1 din Romania, iar acolo sunt inghesuite holul, scarile, bucataria si livingul, iar la etaj 3 dormitoare(!!!) si o baie(!). Imi zic in gand ca apartamentul meu din Romania e minim dublu celor doua etaje adunate, desi are saracul doar un dormitor, dar macar ai loc sa tragi o basina intr-o parte fara sa imputi toata casa.
Omul imi vorbeste frumos, mai putin scouse, mai mult britanic, deci il inteleg perfect, imi lauda engleza, „thank you, sir”. Imi explica el niste treburi, printre care imi zice – uite aici e termostatul pentru centrala, e oprit in general (era noiembrie, mkey?), dar „daca ti-e frig, da-i drumul vreo ora, se incalzeste, dupa care sa-l opresti, eu nu o sa prea fiu pe acasa, am plecat, pa, ne vedem peste 2 zile”.
„Ah, vezi ca in camera de langa tine locuieste un cuplu italian”.
In sinea mea „Au pat suprapus?” – bai deci nu va inchipuiti ce camere mici au. N-aveau nicio treaba pozele de pe airbnb cu realitatea, dar macar camera mea era curatica.
Baia? Puteai sa faci dintr-o miscare tot. Sa faci dus in timp ce esti pe wc, sa te speli pe maini in timp ce faci pipi, daca te roteai putin aveai deja fundul in cada pregatit sa-l speli.
Bucataria? La fel. Daca stateai in mijloc pe un scaun rotativ (in ipoteza in care ar incapea unul) ajungeai peste tot unde aveai nevoie – aragaz, cuptor, frigider, sertare, cuptor cu microunde, chiuveta ,usa spre hol, usa spre gradina din spate. Plus, am zis domn de minim 70 de ani? Atat de vechi era si uleiul uscat pe aragaz si in cuptor – sincer mi-era frica sa nu iau dracu foc, dar oricum mi-a fost prea scarba sa pregatesc mancare acolo, asa ca in urmatoarele zile am mancat numai semipreparate sus la mine in pat, pentru ca numai un pat incapea acolo.
Ia si baga in priza
Un element de care am uitat usor inainte de a ateriza la propriu in Anglia. Ajung in camera, scot laptopul si telefoanele (doua, ca aveam nevoie de nr RO si UK), ia si baga-le in priza daca poti.
Merg la supermarket „Iolrait, lav?” si „cheers” peste tot, sunt norocoasa, gasesc adaptoare, totul bine. Mama si cate adaptoare am cumparat pe perioada sederii in Anglia. Zeci, pentru ca am locuit intr-o casa cu doua etaje si extrem de multe prize, iar mare parte din electronicele folosite erau aduse din Romania. Daca as avea unde sa le vand m-as imbogati putin – adaptoarele zic.
Prima iesire din casa
A doua zi aveam de mers la munca – nu era zi de munca, insa trebuia sa ma prezint sa le zic ca am ajuns si sa cunosc oamenii. Bun, ma imbrac frumos, afara cer albastru si senin („pfai, da-o naibii de treaba ca mint astia cu vremea lor, uite ce frumos e”), stiam deja unde e statia de autobuz si ce autobuz sa iau.
Ies, prima data cand vad Anglia pe lumina. Am de mers pe jos vreo 5 minute, nu stiu de ce, aveam asa o stare proasta si mi se parea foarte nasol totul. Adica iarba e mai verde ca la noi – fara misto, casele sunt toate la fel, caramida, dar macar sunt colorate destul de viu, copii in uniforme in culori dezolante mergeau la scoala, in departare se vedeau niste nori, dar cumva aveam un feeling nasol. Am zis ca poate e de la schimbare si stresul de dinainte de plecare, n-am bagat in seama. „Ma obisnuiesc eu.”
Ajung in statie, frig de crapau pietrele, autobuzul nu mai venea, incepe vantul, incepe si ploaia, s-a dus dracului cerul senin, dar oricum plecasem cu 2 ore inainte, gandind ca „tara noua, oras nou, dracu stie ce se poate intampla, dar sa fiu la munca la timp, ca nu imi place sa intarzii”. Mare dreptate am avut sa plec devreme. Au trecut pe langa mine 3 autobuze pana cand mi-am dat seama ca trebuie sa fac cu mana ca la „ia-ma nene” ca sa opreasca.
Urc.
„Iolrait, lav?”
Tot nu inteleg.
„One ticket, please.”
„2 pounds and 30”
Iti bati joc de mine, peste 11 lei un bilet one way? Ia de-aci, oricum n-am de ales.
Autobuz ca in desenele animate, cu doua etaje, doar ca nu rosii.
La munca a fost ok, oamenii erau de toate felurile, din toate tarile posibile, deci no discriminare, englezii obisnuiti sa le zici sa vorbeasca si ei o engleza inteligibila, nu scouse, pentru ca sunt constienti de accentul lor, totul fun and games.
De cate ori pe zi se schimba vremea in Anglia?
Vorba lui Despot: 3 in plm. Minim 3 as zice chiar. In 24 de ore poate fi ceata, senin, soare, caldura, burnita, ploaie, iar senin, apoi ninsoare foarte scurta, apoi iar ploaie, vant puternic si tot ce mai poate fi nasol.
In job-ul meu interactionam cu oameni zi de zi, majoritatea englezi. Imi zice unul o data cand ne intalnim
„Iolrait, lav? I didn’t expect rain today.”
Raspunsul meu „Aren’t you expecting rain everyday in England, sir?”
Noroc ca era unul cu simtul umorului si mi-a inteles gluma. Sunt destul de funny si glumeti oamenii prin zona in care am stat, doar ca alt gen de funny decat stim noi. Am nimerit multi care nici macar n-au mustacit la glume pe care eu si apropiatii mei le consideram geniale si ne-am fi tavalit de ras auzindu-le. Am zis ca ori sunt prosti, ori mi-am pierdut eu simtul umorului.
Graiul dulce englezesc. Sau scouse.
La primele interactiuni cu englezii, cel putin in zona in care am stat, nu Londra, mijesti ochii si te uiti atent la buzele lor, mai atent ca la ora de matematica cu profesoara aia naspa din clasa a 5a, ca poate, poate identifici macar un cuvant care sa semene a engleza pe care ai invata-o tu si credeai ca o stii bine.
Trece in timp? Reusesti sa intelegi tot ce vorbesc? Prinzi accent britanic?
Aveti trei „YES” de la mine si treceti in etapa urmatoare, BUT…
Nu trece de tot, tot te vei holba la buzele lor, mai ales astia care vorbesc repede si uita sa faca pauza intre cuvinte sau daca sunt batrani si oricum nu mai fac efortul sa pronunte tot cuvantul – zici ca vorbesc cu gura plina mereu.
Nu reusesti sa intelegi tot, dar stii cum e, le mai potrivesti din mers, treci repede peste rusinea de a intreba de 5 ori daca poate repeta, aia e.
Da, prinzi accent, mai ales daca interactionezi cu foarte multi englezi zilnic si nu vorbesti alta limba. Eu efectiv nu mai pot vorbi engleza normala. Probabil in timp o trece, dupa ce te muti de aici.
Chiria
Imi pare rau sa dezamagesc, dar nu am avut probleme cu chiria. Am gasit in sub o saptamana, am vazut o singura casa si p-aia am luat-o, dream house, fara guarantor, deposit doar o luna, plata chirie doar pe o luna, contract, direct de la landlord. Tot ce a vrut a fost un contract de munca.
Love, mate, you all right, cheers
Ia si invata inainte sa vii, alea cu bold de mai sus sunt cele mai folosite cuvinte. O sa fii iubirea si prietenul tuturor, plecand de la baiatul care face curat pe strada, mailman, vanzatoarea de la supermarket, clientii de la munca, copii, bibliotecara, dar totul pana la vecini.
Vecinii
Cu vecinii am avut insa o problema fix din prima saptamana. Niciun mate sau love. Nici macar nu ma saluta. Cred totusi ca nici intre ei nu se saluta.
M-am mutat pe o strada misto, inchisa la un capat, intr-un cartier aparent misto, doar 6 case, genul semidetached, casa noua, model englezesc, dar la astea noi camerele sunt mult mai mari, 3 dormitoare, 3 bai, bucatarie cat avea Carl tot parterul, debara sub scara cam ca in Harry Potter, centrala, izolatie buna, termopane, nimic de reprosat.
Dar vecinii, oh, vecinii. Niste ingamfati needucati. Cum s-au prins de la prima intrebare ca nu sunt englezoaica, pac m-au taxat si mi-au stricat zenul.
Cumpara vecina de langa mine o saltea. O jegoasa de vecina. O arunca fix in strada, vis-a-vis, rezemata de un gard. A doua zi, gasesc salteaua lipita de casa mea, pe locul meu de parcare. O mut la locul ei, langa gard, fmm cu salteaua ta cu tot. Mi-am dat seama ca astia cred ca e a mea, ca-s noua pe strada si nu sunt de aici.
Trei zile am tot facut ping-pong cu salteaua aia, dar nu-l gaseam p-ala care o muta.
Intr-o seara il aud pe unul ca face ceva zgomote aproape de geamul meu. Ies, ii zis frumos ca nu e salteaua mea, incepe sa tipe ca ba da, ca m-a vazut un vecin ca a oprit o duba mare la usa mea si ca am cumparat saltea noua si ca stie el sigur ca e a mea. II zic aluia frumos ca doar ce m-am mutat si casa era goala de unde kkt sa am eu saltea veche de aruncat. El, batman. I-am zis a cui e si sa mearga sa-si rezolve problema cu aia, nu cu mine. A belit ochii mari ca probabil nu-si imagina ca un concetatean de-al lui e jegos.
A plecat cu saltea cu tot abia dupa ce i-am zis ca „doar pentru ca nu sunt din Anglia nu inseamna ca sunt eu de vina pentru tot ce se intampla pe strada” si a dat-o in „let’s not get into this”. Era si omul un pic xenofob.
De atunci? Orice gunoias care apare pe strada si nu e revendicat de nimeni aterizeaza pe locul meu de parcare.
Salteaua? A aruncat-o jegoasa intr-o curte a unei case care inca e in constructie.
Deci da, sunt xenofobi, dar nu toti. Majoritatea s-au purtat frumos, macar de ochii lumii, plus ca jumatate din oamenii cu care am interactionat prin oras sau in servicii erau polonezi, indeni sau romani.
Cum iti dai seama ca vorbesti in scris cu un englez
Noi ca natie suntem in general obsedati de scris cu punctuatie, cratime, spatii, litere mari, etc. Asa am invatat noi la scoala, iar aia care n-au invatat, sunt linsati atunci cand scriu public agramat pe vreun blog in comentarii, insa englezii… Englezii ii bunghesti de la primul sms. Ma omora profa de engleza daca scriam asa.
„ok well if they dont pls let me no will have it hun and pick it up”
„hi still have large sofa for sale xxx”
„awww ok thk u im in speke i cud ov picked up today aswel X”
Cand iti scriu alte natii – polonezi, indieni, romani majoritatea – scriu frumos cu alineat, de la cap de rand, litera mare, punct, virgula, apostroafe. Tot. Sa nu se faca de ras.
Englezii au o mare durere in arse fata de astea.
Nepasarea si nesimtirea sunt ca in scris, peste tot
Copiii aia frumosi de-i vedeti in filme in Anglia ca pleaca la scoala in uniforme, majoritatea sunt niste mici huligani pregatiti sa distruga si sa fie nesimtiti si tupeisti cu orice le iese in cale.
Copiii aia frumosi vorbesc ca la usa cortului, rup chestii prin autobuze si statii, arunca in joaca cu tot ce gasesc pe strada, arunca chestii pe jos oriunde, pleaca cu caruturile de la supermarket pana in celalalt capat de cartier (ca si parintii lor de altfel).
Copilele alea frumoase pe care le vedeti in uniforme au fuste pana la cur (la uniforma zi, nu ma intereseaza dupa scoala), nu poarta dresuri niciodata, indiferent de temperatura, maxim sosetute pana la genunchi, le vezi chilotii in autobuz indiferent de varsta (5 ani, 12 ani, 17 ani, tot aia), machiate si aranjate ca pitipoancele pe care le tot criticam noi in Romania. Copilele alea frumoase vorbesc si ale ca aia din paragraful de deasupra, dar parca nu distrug lucrurile din jur la fel.
Parintii lor, adultii de pe strada, sunt multi niste jegosi, needucati. Ca niste tigani (imi cer scuze fata de cei integrati), doar ca sunt englezi. Exact asta e impresia, ca e plin de tigani, doar ca nu aia de la tine din tara.
Ce-am observat e ca multe englezoaice au minim 3-4 copiii. Probabil o iau ca model pe regina.
Poti sa aplici pentru cetatenie dupa 5 ani
Serios, nu e ca in alte tari, dar e o proba psihologica. Rezista 5 ani!
Final?
N-am terminat de povestit, dar deja e prea mult.
Ca idee, n-am plecat din tara pentru a scapa de saracie sau ceva, ci doar sperand ca in alte parti e mai civilizat. Nu regret experienta, mi-a placut sa vad indeaproape viata in alta tara, dar nu merci, Anglia, eu deja am bagajele facute. Gunoi, nesimtire, tigani, betivi si altele, am si eu. Iar cu vecinii mei de la bloc ma inteleg chiar bine.
NOU
All right, love.
NOU
Daca as fi fost orice altceva decat roman, as fi zis ”Bai, ce viata duce omul asta.”
Dar…
Fiindca sunt roman si inteleg mentalitatea romaneasca, nu-mi face alta impresie articolul decat ca incearca sa ”bage boala” in altii pentru ca e el/ea in Anglia si se da mare prin umilinta ( humblebragging ). Cat de jegos de om sa fii sa-ti inchipui ca aiurezi pe cineva, in special pe cei de care ai incercat sa scapi?
NOU
Ai fi surprins, dar chiar asta e realitatea in Anglia. E frumos, civilizat, curat, pentru ca au servicii care-si fac treaba, dar care te rup la taxe. 140 lire lunar council tax, o singura persoana – cazul meu, 180 la doua persoane. Pe linga chirie, gaz, electricitate, internet, mobil etc. Totul e frumos si civilizat la munca, dar in cartier e jale, sint fix cum i-a descris autoarea.
NOU
Ba, tu intelegi ceva din ce ai scris? …sau din ce a scris autorul?
NOU
sa inteleg ca ai scris comentariul asta ca sa spui de cineva cu care nu ai nimic de impartit ca e “jegos”?
bravo ! bravo ! tine sus munca buna!
NOU
Toate bune si frumoase, articolele sunt funny, englezii nu-s chiar ce se asteptau autorii, dar o nelamurire am. De ce toata lumea se leaga de faptul ca aterizeaza in Liverpool (insert aici orice zona) si se minuneaza de accent? Chiar va asteptati sa se vorbeasca la coltul strazii ca la BBC? Iar cu engleza scrisa – aia care scriu asa se exemplifica in articol sunt un fel de Dorel din RO si-i vezi in general pe situri de vanzare-cumparare sau pe grupuri de mamici pe FB. Nimeni nu comunica asa daca e mai mult decat o persoana care s-a lasat de scoala la 16 ani.
NOU
Nu am ras de mult cum am facut-o la acest articol precum si la cel la care se face referire(genial scris) Asta e realitatea in care traim din pacate iar celor care contesta le doresc sa stea o saptamana intr-un shared house in uk si sa-i ciupeasca ‘bed bugs’. Cheers love, see ya later
NOU
De ce kkt sa stai in shared house, cartier de kkt, etc? K sa ai de ce sa te plangi, f comic.
Nu contest k in mare asa sunt englezii, m-am uitat la destul yutub incat sa cred ca probabil asa o fi dar sa zici k plm asta e peste tot si nu merita mi se pare o lamentare de kko, mai degraba autoarea e mai speriata de indrazneala si nesimtirea englezilor si prefera poate cocalarii si pitipoancele noastre mai modeste, de altfel sper ca a realizat ce vroia in anglia, altfel imi pare de kko sa pleci si sa dai cu sutul oportunitatilor doar pt ca majoritatea de pe langa tine sunt niste distrusi
NOU
Îmi pare rău să dau cu bățul în baltă dar poveștile astea cu experiențe nefericite nu arată decât o precară pregătire pentru schimbare. Am mai zis și într-un articol, când pleci de la Buzău la București ai un șoc – dacă n-ai mai stat acolo niciodată. Când pleci în altă țară așteaptă-te să fie de vreo 300 de ori mai nașpa – tu ai alte obiceiuri, limbă, accent și față de prost – uneori și ăla cu care aștepți în stație și nici n-ai vorbit cu el își dă seama că nu ești de-acolo.
În orice colț din lume te vei duce vei afla că există mizerie și oameni nașpa, însă arta conviețuirii în acest caz constă în rapiditatea ta de a te separa de mizerie și tot ce nu-ți place.
Mate, nici mie nu mi-a plăcut când m-am mutat în București că în mijloacele de transport pute, că taximetriștii sunt toți țigani, că toată lumea vorbește cu “dă unde ești?” și că vecinii sunt toți moldoveni. Și că deși stăteam în buricul Bucureștiului ploua și când era soare de la CET-ul Grozăvești.
Just shove it.
NOU
Nea Ilie, iar ți-am dat plus 🙂
NOU
+ unii capătă după o vreme o imagine foarte romanțată despre România. Duduia din articol a căpătat-o chiar foarte rapid.
N-am fost niciodată în Liverpool, dar am aruncat o privire pe niște poze. Da, aeroportul de acolo arată FIX ca Gara de Nord. Nu zic că o fi cine știe ce grozăvie de aerport, dar mi-e greu să iau în serios restul articolului după afirmația aia.
NOU
este de la sine inteles ca schimbarea presupune adaptarea LA CEVA MAI BUN.. altfel ce sens are? ce rost are sa te duci intr-un loc anost, in cladiri vechi, infecte si minuscule, cu o clima naspa, inconjurat de neciopliti aroganti?
NOU
@Flat, te duci, nene. Te duci oriunde când e vorba de plecat.
Depinde ce faci, cine ești și ce te face fericit.
Dacă pleci doar pentru climă du-te frate în Canare. N-o freca aiurea unde diferența de temperatură dintre noapte și zi e mai mare de 4 grade și-ți fute creierii și presiunea arterială.
Însă dacă pleci să faci carieră, să cucerești lumea așa cum ai visat în copilărie, să îți trăiești boema cu pisda ta dulce, crede-mă, te duci și într-un loc anost, în clădiri vechi, infecte și minuscule, cu o climă nașpa, înconjurat de neciopliți aroganți.
Uneori, nu doar bani mai mulți sau femei frumoase m-au purtat prin lume, ci și dorințe oarecum stranii de a atinge fundul ceaunului.
Am stat 18 luni prin tot felul de maghernițe în America de Sud și nu regret niciun minut din timpul petrecut acolo deși am plâns în pumni de dorul coanei și-al copiilor pe care foarte rar îi vedeam pe skype, am mâncat ce-am apucat, uneori am sărit chiar și peste mese, mi-au lipsit multe lucruri cu care eram obișnuit ca să nu mai zic bariera enormă de limbă și cultură.
Știi cum am venit de-acolo?
Mi-a zis coana Sculăreasă că am întinerit 10 ani.
NOU
sa vii de la Buzau in Bucale si sa te plangi ca ai vecini moldoveni aia da! e faza zilei…si ai dreptate, in Buzau toti taximetristii sunt blonzi si in autobuze (alea trei in plm – vorba lu’ autoarea care e vorba lu’ Despot) miroase numa’ a Dior…apropos, stii ce misto e in capitala de sarbatori cand toti “bucurestenii” pleaca acasa?…n-ai de unde ca si tu esti plecat. haidi pa
NOU
Sa pleci doar ca ai unde pleca mi se pare o imbecilitate. Pleci, cum a zis si cineva mai sus, la mai bine. Da-le in plm de “experiente” in care ai veceul in bucatarie si iti picura in pat la prima ploaie! Astea sunt fonfleuri, da’ hai sa zicem ca te cred — tot nu ai nevoie de ani intregi ca sa te “bucuri” de astea. Dar cum sa stai ma ani de zile in conditii mizere si sa mai si spui ca ai invatat ceva, ca ai descoperit miezu fericirii?! Ce dracului ai invatat la aia, sa te caci in porumb? Pai asta stiai de la tine de acasa, nu e nevoie sa ajungi la saracii de la capatul lumii.
———————————————————-
Aud tot mai des prostia asta cu “experientele” prin tari sarace, prin zone subdezvoltate. Se duc unii la niste multe mii de km ca sa vada cum legumesc altii, cum se caca in iarba, cum traiesc niste batuti de soarta. Du-te ma la 50 de km de Bucuresti sau de orice oras mai rasarit si ai acelasi conditii! Du-te la un taran din ala adevarat si beneficiezi de privata in fundul curtii, iti face niste urzici (ca tocmai e timpul lor) iti da apa de la fantana, te speli la copaie, etc
Apropo de basinile astea: in urma ce ceva vreme se lauda Jojo sau Pasarin (sau o starleta de genul asta, nu mai tin minte exact care) ca a fost in India si a avut o experienta minunata. Doar ca i-a fost sila sa manance la batrana pe care o vizitase, ca aia framanta turta pe podeaua colibei.
NOU
Ce-mi plac mie deștepții ăștia de cartier. Muehehehe, fix din Buzău am venit, ai înțeles tot, stai jos. Pe ălălalt nici n-am cum să-l corectez, că el asta a înțeles, că m-am dus să trăiesc experiențe prin țări sărace 🙂
NOU
Și eu capsunaresc prin Anglia, apreciez articolul ca e scris mișto și amuzant, dar nu ma regăsesc nici întru-un sfert din el. E ok, oameni diferiți, experiente diferite, percepții diferite, dar cel mai tare ma oftica faza cu restul. Pe bune, de când is eu aici și sunt câțiva ani, fără nici o excepție, mi s-a dat restul precis pana la ultimul penny. Si când la casa scria 5.99, am primit bănuțul ala rosu, mic și inutil. Și am călcat în tot felul de locuri, de la magazine de colt dubioase de nu știi dacă ieși cu portofel sau nu, la puburi, kebaberii, restaurante, frizerii și magazine mari. Servit de pakistanezi, turci, romani, englezi, chinezi – peste tot la fel. Și când din mărinimia mea le zic “keep the change” is de obicei întâmpinat de niște ochi mari și mirați “are you sure?”.
NOU
De acord in totalitate cu raspunsul tau
NOU
Subsemnatul m-am întors din Danemarca după vreo 9 luni. Să fi luat cetățenia dura vreo 7 ani și nefericiții măreau în fiecare an durata minimă de ședere.
era și cu avantaje și cu dezavantaje, în general interacțiunea cu serviciile statului a fost foarte ok. Mi-am cam băgat picioarele când nu găseam un loc decent unde să locuiesc.
NOU
Nu știu de cazare dar eu n-am putut rezista în Aarhus 5 zile- aveau ăștia niște femei urâte, băi nene…
NOU
Aarhus… Doar 2 zile. Ma intorceam la un moment dat din centru spre hotel. Era sfarsit de aprilie, 10 noaptea dar lumina, In centru vazusem cel putin 3 perechi de fuste inflorate, cu volane, fara nicio legatura cu folclorul local. Si chiar ma intrebam, ba, cum au ajuns acolo, in ciuda etniei, ca drumul e lung, si deloc ieftin.
Si cum filozofam eu asa despre soarta, trec printr-o autogara, care era mai mult sau mai putin langa hotel. Si ma uit eu asa de curiozitate, linii de autobuz catre toate orasele din Ieuropa, cu sosiri, plecari… La un singur peron, doar (sau mai bine zis decat) o placuta. Fara orar, fara nimic. Curios din fire m-am apropiat. Pe placuta scria mare, cu ae-ul ala al lor danez: ROMANIA. Si astfel s-a elucidat misterul fustelor inflorate…
NOU
Bine, strâmbele alea de femei de le au ei nu e din cauza stației de autobuz, așa sunt ele, urâte, dă-le dreacu. Bă zici că se strâmbă la tine. Și când vorbesc fac grimase de zici că le ia somnul și cască.
NOU
e interesant ca dupa 2016 s-a cam schimbat categoria celor care isi iau inima in dinti si emigreaza.
Daca pana in 2016, 70% din cei care plecau erau pe principiu 7 in casa, strangem din buci, facem bani si apoi facem palat la Strehaia, dupa emigrantii sunt din patura upper middle class adica aia de faceau mai mult de 1000 de euro in Ro, 3 vacante pe an din care una in insule exotice, chirie sau apartament in zona buna din urban, educati; profesionisti.
Pleaca scarbiti de politica pe principiul, hai s-o fac si pe asta, in Anglia ca tot stiu limba si o sa fie usor sa ma integrez.
Eh si asteptarile sunt mari pe principiul plec din palatul meu de clestar din Ro cu SKI la Azuga si vin fiert la baza partiei si vor sa ajunga direct la Buckingam sau la Versailles, totul sa fie perfect, oamenii sa fie respectosi, intelectuali si zambitori ca deh, asa era in universul lor de upper middle class cu corporatisti fericiti pe facebook si instagram.
Dar nah, realitatea, fie ea si din zonele bune ale Occidentului e ca totul e diferit si te oftica atitudinea oamenilor si faptul ca trebuie sa scoti gunoiul in fiecare miercuri si sambata fix de la 19 la 19:30 si e greu sa suporti mai ales cand stii ca imediat te poti intoarce in Dr. Taberei unde te asteapta vechiul job, colegii si vecinii prietenosi.
Carevasazica, suportabilitatea a scazut daca nu esti prea principial si ai plecat asa, de amorul artei gen hashtag si nu vrei sa te adaptezi.
Vom mai citi povesti dintr-astea caci tocmai ce citeam acum pe facebook de la o fosta colega de munca: “vreau sa plec in Anglia si sunt in cautarea unui post de lucru, sunt dispusa sa accept si ceva un pic mai jos decat in RO”, lol, stati ca vine…
NOU
completare: sunt studii sociologice care in functie de nationalitatea si cultura fiecarei natii se da perioada de integrare intr-o societate noua intre 6 luni (chinezii, aparent cei mai adaptabili) pana la 2 ani.
Deci dupa mine si din experienta personala, toate parerile emise in primele 6 la 12 luni de la mutare sunt false. Pentru a putea lua o decizie clara si cat mai rationala e nevoie de minim 1 an de incercare de integrare iar aici chiar vorbesc de integrare nu stat la bere cu romanii si cumparat din magazinele romanesti.
NOU
OK, un link la studiile alea? 🙂
NOU
Autoarea si Alex Mihaileanu au dreptate.
Cineva a spus ca articolele astea demonstreaza o “o precară pregătire pentru schimbare”. Asa o fi, nu zic nu. Nu ma consider un globetrotter, asa cum pare ca este cel care a spus asta.
Eu traiesc acum in Bruxelles si unul din primele lucruri pe care le-am realizat este ca nesimtirea, nepasarea si lipsa de empatie fata de cel de langa tine exista si aici. Cand nu le vezi, sunt mascate de ochii lumii, sau acoperite cu succes de serviciile publice.
Se arunca pe jos, se distruge, etc etc etc .Civilizatia se face si aici cu ciomagul. Te-am prins, te-am ars si cu banii aia repar ce au stricat altii pe care nu i-am prins.
Administratia publica este si aici de o disfunctionalitate uimitoare, dar totusi lucrurile merg mult mai bine. Se intampla ceva, totusi.
Chirii si gazde nasoale, mi-e podul plin de povesti auzite de la diversi. Inclusiv eu.
Obiceiul ala romanesc de a fi atent “sa nu te fure” este in continuare bun la casa omului. Totul e sa nu devii prea suspicios, totusi, ca dupa aia o dai in altele.
De basini elitiste sunt satul pana peste cap.
Ca fapt divers, de asta nu am emigrat in UK, pentru ca ultima plimbare prin Londra m-a facut sa-mi spun “OK, ramaneti voi aici cu Britannia voastra, sau ce a mai ramas din ea”
NOU
Frate și tu și autoarea aveți capul în pungă. Aia s-a mutat in Liverpool tu in Bruxelles și aveți așteptări de mega civilizație in niște orașe în care nici băștinașii cât de cât spălați nu s-ar muta. Urmează să zici că te-ai mutat în Vaslui și te-a surprins violul în grup.
NOU
Nu prea inteleg de ce spui asta, dar tu stii cel mai bine. Eu doar mi-am exprimat opinia.
NOU
Ba cam stie despre ce vorbeste. Liverpoolul nu a fost niciodata centru de civilizatie in UK, iar din bruxelles am cunoscut numa’ in ultimele 6 luni doi belgieni mutati de tot in bucuresti si care mi-au zis ca nu inteleg de ce se plang bucureștenii de orasul asta.
Legat de autoare, da, nu era pregatita de schimbare daca ea nici macar nu stia cat costa un one-way pe bus acolo. E printre putinele lucruri pe care inca incerc sa le aflu chiar si acum inainte de orice vacanta/city-break. Mai e si expirmarea cu “era prima oara cand vedeam anglia pe lumina” , as vrea sa cred totusi ca nu inseamna ca s-a mutat acolo fara ca macar sa fi fost in oras vreodata inainte.
Insa da, ceea ce e scris e real in mare parte (ca si ce e scris in articolul mentionat). Ideea e ca găsești si articole sau povesti similare scrise de exapti in Ro despre chestii care noua ni se par cel mult amuzante. Tine doar de nou vs ce suntem obisnuiti deja.
Bottom line, sunt mult prea putine locuri pe planeta unde curge cu lapte si miere (si astea nu-s unde capsunaresc romanii), si daca nu ai structura mentala sa te adaptezi la schimbare mai bine stai in ro ca nu e chiar asa de rau pe cat crezi tu ca e.
NOU
Hai sa fim clari: orice oras, orica tara au plusurile si minusurile lor. Este normal, nu?
Am dat impresia ca regret, ca nu ma integrez aici? Greseala mea. E ok, multumesc.
Ah, un ultim “finding” si apoi imi vad de treaba mea.
Romanii sunt cea mai critica natie. Asa de bine le stim noi pe toate, valeu!
Ne place sa judecam si sa ne exprimam asa, plastic, de nu mai putem. Si daca in acelasi timp dovedim ca “eu sunt destept si tu esti prost”, perfect.
NOU
E al doilea text pe aceasta tema citit pe ziua de azi. Primul a fost cat de cat ok, cu cateva situatii aiurea, dar acest text poate fi redus la cateva propozitii. Bine ca nu s-a plans ca traficul e invers.
As rescrie acest text astfel: Salut, sunt o prostuta naiva. Nu m-am interesat ca imi trebuie adaptoare. Ce prosti sunt englejii. Nu m-am interesat ca exista si altfel de taxiuri, nu doar black cab-urile alea englezesti. Ce prosti sunt englejii. Nu m-am interesat deloc cum e vremea. Ce prosti sunt englejii.
Si as putea continua..
NOU
Nu m-am interesat ca trebuie sa fac semn autobuzului. Ce prosti sunt englejii.
NOU
Acum inteleg de ce am asa de multi colegi britanici 🙂
NOU
Bai, stai, ca e deruta totala aici…
Adica tu te muti din nu conteaza ce motiv (ca e rau in general) din romania, te duci in anglia si te plang… pardon, imi povestesti ca sunt doar lucruri rele in anglia, burkina faso, franta etc?
Pai ori e “mai bine” tara in care mergi – apoi atunci le inghiti toate cacaturile alora din tara in care pleci si cel mai important, TE OBISNUIESTI CU ELE FARA SA COMENTEZI, ori e mai rau, caz in care pleci, fie in romania napoi, fie in alta tara…
Pana la urma ce vrei sa spui “lasa ba, ca si noi romanii suntem cum suntem, dar sa vezi la englejii aia boriti”…
NOU
Eu am sentimentul că Vestul (așa cum ne-a fost nouă prezentat prin anii 90), tot ce înseamnă respect, curățenie, civilizație, good stuff cum s-ar zice, a fost construit cu greu și cu multe sacrificii de 2-3 generații de după WW2 (când spun generație, mă refer la un ciclu de 25-30 de ani în care un om își poate pune amprenta pe societate).
Iar cei de acum fac totul praf.
Sper să mă înșel.
NOU
Mie vestul în anii 90 mi-a fost prezentat simplu: ei nu aveau mineri.
NOU
mda, big turn-on in those days
NOU
Normal ca nu aveau mineri. N-aveau loc de ira, eta, mafia italiana, mafia albaneza, etc. Unele din astea au disparut in ziua de azi, ca sa faca loc antentatelor, vestelor galbene etc.
NOU
Tot îi drept.
NOU
Austria dau Germania par a fi mai bune decat povestile astea…
Cel putin in orasele mici , prin Bavaria…+ Ca e mai aproape de tara
NOU
Germania incepe la nord de Frankfurt… De fapt doar Köln, Düsseldorf, Ruhrgebiet, Hamburg si Berlin = deci acolo unde se mananca Currywurst. Restul este deja in Africa.
NOU
Bine’nțeles, curry este ceva cu adevărat teutonic, pui de arian ce-mi ești.
NOU
Știam demult cum sunt englezii:
– nu știu sa faca bere,
– nu știu sa gateasca
– in ciuda celor de mai sus sunt alcoolici și obezi
– nu știu sa construiască nimic, în mod special si accentuat: nu știu sa construiască mașini,
– sunt alcoolici (doar repet),
– habar nu au de fotbal!
Cheers.
NOU
Ai caracterizat romanii aici, nu? 🙂
NOU
Nu, am caracterizat englezii dpdv al unui “continental” 🙂
Mi-mi plac glumele astea intre olandezi, nemti, frantuzi si englezi…
NOU
Depinde de la zona la zona..am locuit in bloc cu vecini pakitanezi, indieni, polonezi, si o familie de brits din 10 apartamente si era groaznic. Acum stau in cartier de case nou cu vecini exclusiv britanici si e foarte ok. Suntem singurii stranieri de pe strada si atunci cand ne-am mutat ne-au adus cards..
Dialectele sunt multiple si n-au treaba cu engleza pe care o stim noi de acasa..aici se vorbeste cockney..un dialect cu expresii specifice pe care neinitiatii nu le inteleg. De exemplu ginger beer face referire la orientare sexuala..
NOU
on the other side of the pond it’s called finger beer
NOU
Bai fratilor, pai pana si englezii fac misto de cat de naspa e Liverpool si cat de tarani sunt multi locuitori din zona respectiva. E ca si cum te-ai duce in Vaslui, Teleorman etc si te miri de ce gasesti acolo :)))) Haidati mai la sud, dragilor. (aproape la fel de kkt, dar mai exista si oameni civilizati).
NOU
Sunt de 5 ani pe aici.
Nu ar trebui sa pleci in anglia daca:
Toata ziua stai cu ochii pe conversia monetara ca tu ai de facut bca uri acasa si vrei sa stii daca pierzi sau castigi la metru.
Vrei vecini cu care sa te bati pe burta, sa le cotropesti intimitatea ori de cate ori ai chef. (pana si domnsioara vad ca are problema “vreau vecini”).
Vrei mii de prieteni cu care sa ti pierzi tot timpul neproductiv.
Vrei maidanezi pe strada sa le mai arunci un covrig ca sa te simti “comunitar”.
Vrei bere la 2 lei si seminte la 1 leu.
Vrei sa te dai mare toata ziua laudandu te cu bmw ul si postari de prin predeal. Aici nu intereseaza pe nimeni cine esti.
Vrei mici si bere si muzica tare si live uri de cacat cu like uri de cacat.
Nu esti obisnuit cu transportul in comun. Iti vei blestema zilele in trafic numai ca tu nu ai calmul englezesc si o sa zici ca e de cacat anglia.
Nu esti obisnuit sa fi cinstit, corect, delasator, apreciativ, intelegator, non-rasist.
Nu esti obisnuit cu o viata relaxanta, fara stres, fara griji, fara suisuri coborasuri sau nervi.
acum..sa ti spun de ce sa vi in anglia
Nu vrei sa te muste maidanezii pe strada.
Nu vrei sa mai inghiti praf.
Vrei stabilitate data pana si de la salariul minim pe economie.
Numai vrei stres, griji, nervi, hotie, incertitudine.
Vrei sa vezi lumea, cu 50 60 de lire dus intors poti vedea orice colt al europei daca stii cum sa procedezi.
Iti place calitatea, in absolut orice.
Nu esti disperat cu mancarea, orice vegan verdist sau mai stiu eu ce, are un miliard de alternative daca nu vrea sa manance animale ..
Nu esti disperat dupa atentie.
Intelegi cuvantul relaxare sau calm.
Vino daca iti place scotch ul.
Vino daca te ai saturat sa fi stresat de vecini.
Vino daca vrei sa intineresti.
Vino daca iti place diversivitatea.
Vino ca numai ploua ca in alti ani, crede ma.
Vino daca vrei verde, mult, peste tot.
Vino daca vrei sa faci o facultate, nu scoti nici un leu din buzunar iti trebuie doar o munca ..pana si part time..nu asculta de toata prostimea care vine doar pt banii de student, aici chiar vei avea o slujba dupa ce termini facultatea.
si mai multe avantaje..dar sunt la munca..scriu de pe wc..si parca chiar vreau sa ies de aici.
NOU
Vezi ca o sa’ti iei conduct pt idle time!) 🙂
NOU
Asta cu conversia monetara a spus-o si Cetin intr-un articol. Mi se pare fantastic ca oamenii fac constant asta si pe urma mitul cum ca totul e scump in afara. Chiar in articol era faza cu biletul de autobuz ca era 2 lire si nu stiu cat si cum sa dai 11 lei pe bilet, banuiesc ca trebuie sa fie 50 de pence, sa fie aproape de 2 lei si ceva. :))
NOU
Singurul comentariu cu care sunt de acord. Sunt aici de 8 luni, parca sunt de-o viata.
NOU
Unde in Uk?
NOU
Dar oamenii de cultură, oamenii de cultură din Anglia și provințiile limitrofe, unde sunt? Citesc Dilema Veche?
NOU
S-au ajuns romanii pentru ca observ că nu le mai place pă Anglea.
NOU
am venit prima data in tara asta acum 13 ani si m-am mutat definitiv acum 12 ani. pot sa zic ca i-am cunoscut toate stratuile si fatelete si recunosc din povestire cate ceva.
da, in nord vremea e cenusie si ploioasa, da, au si ei taranii si cocalarii lor, da, au accente de regiuni pe care nu ai cum sa le intelegi (inca ma uit la tv cu subtitrare din cauza asta). da, unii nu stiu sa scrie (n-avem si noi din astia oare?). si da, da, in weekend strazile cu baruri arata ca in filmele cu zombie iar lumea, in special femeile se imbraca subtire tot timpul anului. probabil ca ori au 5 randuri de piele, ori temeperatura corpului e altfel decat a oamenilor normali, inca nu am aflat.
dar nordul e foarte diferit de sud, nordul e mai sarac, mai working class, mai brexiter, sudul nu e asa.
noi, romanii, ca si toti ceilalti europeni din sud (mediteraneeni de ex) suntem ca si cei din sudul Angliei, ceea ce ceilalti din restul tarii numesc southern softies. niste fineturi de oameni.
apropo de vreme, eu, dupa ceva vreme de martirizare in Scotia cea lipsita de vara m-am mutat in Londra si prin comparatie m-am simtit ca in Bucuresti, in sud au VARA vara! chiar si canicula.
dar nu uitati un lucru, daca va mutati in Anglia in noiembrie nu va asteptati la soare si 25 de grade, nici in Romania nu e asa.
accentul in Londra daca nu stai prin zone cockney e foarte usor de inteles. Londra fiind un oras atat de mare are la randul ei toate categoriile de oameni, important e sa-ti gasesti bula ta asa cum ai facut si acasa. dureaza un pic, dar stiind exact ce-ti place si ce nu-ti place n-o sa fie atat de greu.
oamenii sunt super politicosi prin comparatie cu alte natii, asta e, sa-i dam Cezarului ce-i apartine zic. iar asta si in sud, si in nord, in uk in general.
nu se baga nimeni in fata ta la coada, cel din fata ta tine usa pentru tine in magazine, cand ti se cere ceva nu suna ca un ordin (da-mi si mie) ci e “please, can I have this? or may I have this, versiunea mai formala” , please, thank you, excuse me si sorry sunt folosite curent. nu stiu altii ce cred, dar astea sunt detalii marunte care mie imi fac viata mai placuta si observ ca sunt omise in povestirile astea.
apoi au o atitudine de solidaritate cand e vorba sa rezolve sau sa taxeze ceva, au spirit de comunitate, spiritul civic e foarte dezvoltat, se invata inca de la scoala cand participa la diverse activitati si se doneaza de ex o lira pentru diverse campanii care se petrec la nivel national, gen red nose day, comic relief etc. invata de mici sa faca acte caritabile si mai tarziu stiu sa se organizeze singuri sa rezolve diverse probleme locale.
aici realizezi cat de fatalisti si mironosite suntem noi romanii (si francezii, italienii etc), britanicii au un alt stil de a face fata problemelor. daca te tot plangi, cineva va comenta ca esti probabil obisnuit cu alte standarde si isi va cere scuze ca nu le gasesti in tara lor. asta s-ar traduce ca e nepoliticos sa le tot arunci in nas ce tara de cacat au (nici noua nu ne plac strainii care vin in Ro si critica constant). e alta cultura si cel putin la inceput socul cultural se simte, si e normal.
preturi mari, case mici, case mari, alright love, alright mate, puburi, baruri, strazi curate, strazi murdare, cocalari, hipsteri, pacifisti, doamne, domni, brexiteri, rasisti, remaineri, activisti, xenofobi, hipioti, homeless, bogati, artisti, studenti, cate putin din toate. nici o tara nu e perfecta.
imi place pictura asta murala de mor, sper sa o puteti vedea
www.flickr.com/photos/maggiejones/6163729718/lightbox/
NOU
Fenomenul de paradis sau rai ne-a fost implementat in gandirea noastra inca de mici prin minunatele lectii de religie/slujbele de duminica/femeile purtatoare de batic/mass media etc.
Natura umana ne dicteaza ca trebuie sa calatorim. Asa am ajuns unde suntem acum, de aceea exploram constant pentru ca vrem ceva mai mult, vrem altceva. Unele popoare au avut norocul sa faca asta fara restrictii, Romania comunista din pacate nu. Toata lumea care citeste acest articol stie pe cineva, este inrudit sau a experimentat pe propria piele plecarea din Romania inainte de caderea comunismului si cat de dificil era.
De-a lungul timpului in ultimii 30 de ani, toata lumea a pictat o imagine asupra vestului (in special) care a fascinat pe toata lumea. Ca vrei sa castigi mai multi bani, ca vrei educatie mai buna, ca vrei liniste sau oricare dintre motivele pentru care emigrezi, se pare ca trebuia sa pleci oriunde numai in Romania sa nu stai.
Ce nu s-a spus din pacate este si pretul pe care il platesti pentru a avea toate acestea integral sau partial. Fie ca este vorba de a invata o limba noua, de a te integra in comunitate si la noile reguli si legi, de a invata o meserie noua, de a accepta conditiile meteo etc.
Am fost in multe colturi ale lumii, am ajuns si in destinatii exotice si ghice ce, sunt putine locuri unde as sta mai mult de 2 saptamani pentru ca fiecare din aceste locuri au minusuri.
Englezul are o vorba: manage your expectations. Nu te astepta ca locul pe care il alegi sa iti petreci urmatorii ani sa fie paradis. Nu exista asa ceva.
Am citit zeci de articole si cunosc multi oameni care se muta din tarile in care si-au petrecut o parte din viata insa sunt satul sa aud cum dau vina pe tara respectiva si nu pe ei. Nu este vina tarii ca ploua sau accentul este stramb sau ca vecinii sunt naspa sau sau sau…Pune un islandez in Bucuresti, in mijlocul lui Iulie si vezi ce o sa spuna. Ca sa nu mai zic de faptul ca o sa innebuneasca de mizeria si nebunia din trafic. Vecinii sunt mai buni in Romania? Da…sunt sigur ca Sfanta Bormasina de Sambata sau Duminica este minunata.
Sunt curios cum ar fi fost internetul acum 15 ani cand toata lumea se duce sa munceasca cele mai crunte joburi prin Italia sau Spania. Cum ar fi fost povestile lor cand nu exista accesul la informatie asa cum il avem noi?
Incetati sa criticati tarile in care mergeti sa va schimbati viata acum sau pe viitor. Schimba-te pe tine mai intai.
NOU
Hei! Ma bucur mult ca ai scris despre ce simți.
Autorul primul articol 🙂
NOU
scrii foarte misto:) dar probabil stii asta