Românul care a fost ucis într-un atac terorist asupra misiunii diplomatice a României la Kabul făcea parte din echipa de securitate. Bărbatul și-a pierdut viața, după ce a intervenit în timpul atacului terorist.

Mai exact, ambasada era atacată de câteva ore și s-a luat decizia de a fi evacuată. Omul a făcut parte din echipa care a acoperit retragerea celorlalți. Și a murit pentru asta.

A murit un român. Un om de 40 de ani. Un om care era acolo ca să își indeplinească munca și, prin asta, datoria pe care o are față de românia. Pe omul acela îl aștepta acasă o familie, o femeie, o mamă, poate un copil. Acum îl așteaptă degeaba, cineva va trebui să găsească modalitatea de a-i spune copilului că tatăl său a murit și să îl facă să înțeleagă de ce viețile celelalte erau mai importante decât viața tatălui lor.

Până aici, e doar dramatic, dar normal. Se întâmplă, acesta e riscul de a fi în dispozitivul de securitate, ți-l asumi și se poate întâmpla ce e mai rău. Dar nu, nu asta e cel mai rău.

Pe scurt, militarul e de vină, că s-a dus acolo pentru bani. Sau diplomatul, care e acolo prin pile.
Niște cartofi de canapea, niște legume care ar face pe ei dacă le-ai da o palmă decid instant ce merită un om care a murit pentru alți oameni.

Ziceți că în românia politicienii sunt de vină?
Mă scuzați, nu e adevărat. Poporul e un rebut al istoriei, un material uzat ce trebuie distrus, ras de pe fața pământului, ars, pus sare, după care reconstruit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.