Am făcut parte dintr-o familie abuzivă. Cea mai pregnantă amintire a mea, care îmi patinează pe creier de zeci de ani, e momentul în care tatăl meu numero due o dădea cu capul de tocul ușii pe mama și țâșnea sângele ca arteziana. Sânge care a rămas acolo, pe ușă și pe perete foarte mult timp după aceea.

Fast forward, am crescut. Eram măricel, destul de puternic, sportiv și ușor violent, ca și acum. Din senin, taică-miu îi dă o palmă maică-mii, nu îi convenise ceva, jucau table, cred. Am simțit că îmi dă sângele pe nas de nervi, m-am ridicat și am vrut să îl lovesc. Următorul urlet a fost de la mama NU DA ÎN EL, E TATĂL TĂU!!!!!!!!! După care au continuat să se certe, și-a mai furat scatoalce, chestii obișnuite de moldoveni.

Nu m-am mai amestecat niciodată, oricum trecusem deja peste jena față de vecini, jenă care mă paralizase ani de zile și mă făcea să nu ies din casă decât forțat, la școală sau la cumpărături.
Ce vreau să spun este că unele femei își merită bătaia cu vârf și îndesat. Pentru că atunci când cineva vrea să le ajute, oricine, se trezește mândria familială în ele și sar în apărarea împuțitului agresor, că doar e familia ei, nu poate să o lase, nu?

Fix ca în film. E luat de pe reddit, cu descriere gen Stepson kicks his dad for hurting his mother. A se remarca cum se duce repede la sărmanul dad și îl drăgălește, îndepărtându-l pe fiul nerecunoscător, violentul care îi strică familia. Fix cum fac milioane de alte proaste din lumea asta, alegând să rămână subiect al violenței și brutalizării, pentru că na, e familie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.