Eram eu cu Luna in Liverpool si murram de poftă sa mancam ceva de mancare care sa aiba si gust de mancare, nu doar mizerie de curry sau altă aroma de indian. Serios, eram acriti de genul ala de food, am ajuns la concluzia ca englezii au devenit pirati din cauza ca acasa aveau doar femei urate si mancare proasta.

Si am auzit noi de un magazin romanesc. Uraaaa, hai ca mergem Dar nu acum. Nu avum oentru ca era la mama dracului, mergeai o ora si ceva cu autobuzul pana acolo sau 20 de lire la Uber. Nu-s sarac, dar nici la fraierii anonimi nu sunt, nu dau atatia bani la Uber.

Si într-o zi, ne am luat inima in geci si am plecat cu autobuzul. Ajungem, intram, ne-a izbit parfumul de romania. O chițimie intunecata, cu rafturi de metal pe pereti si o tigancanla tejghea. Salutam, nu ne raspunde nimeni, mergem, ne uitam printre rafturi, cam meh, nu ne tenta nimic. Am luat un borcan de castraveti murati in sare, ca englezii au doar de aia in otet, trași prin miere, probabil, in halul asta de dulci.

Ne intreaba tiganca la casa daca nu mai vrem si niste “mizel” adus de acasa, adica niste carnati morti si verzi, zicem nu, platim, multumim, nu ne raspunde nimeni si plecam.
Am comentat noi spre casa cum ne-a lovit parfumul de romania si cum tara nu ar nimic, dar locuitorii ei trebuie obliterati nuclear, ajungem acasa, deschidem castravetii si vine lovitura finala.

Erau stricati, aveau consistenta de muci.
Tara mea de glorii, tara mea de dor.

LE: Va rog frumos, nu mai fiti idioti sa imi explicati ce lanturi de restaurante sunt in anglia, pentru ca oamenii normali isi gatesc si mananca acasa, nu mananca doar in oras. Iar in uk nu gasesti nimic de gatit, nu exista mezeluri, nu exista condimente, totul e bazat pe porcarii indiene.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.