În ultimele zile, soția mea, lumina ochilor mei, capul compas al vieții mele, a fost la Brăila, să vadă de necesitățile minunatei mele soacre. Așa că am rămas singur în dresajul micului meu cao alabai.

La vârsta asta, dresajul unui cățel este de genul Hai, Yuri, pișă-te la baie, pișă-te pe covoraș, nu în living, nu în mijlocul livingului, nu acolo, paștele mă-tii de jigodie, marș de aici că te ia mama dracului.

Și am încerca toate metodele cunoscute și făcute de-a lungul timpului, am stat geană pe el, am umplut casa de piperină peste tot, tot am făcut. Alaltăieri fusese perfect, făcea numai la baie, simțeam cum crește mândria în mine ca o bilă se susan. Doar că ieri noapte, ca să îmi contrazică toate laudele, s-a pișat în toată casa, de parcă a vrut să monitorizeze totul.

A venit chihlimbarul gândurilor mele, a analizat situația, a strâmbat din nas, nu mă descurcasem suficient de bine, așa că a preluat conducerea, ea lucrând cu treats de cașcaval și blândețe.

Rezultatul? Scârbă ăla mic se duce la baie, se pișă, după care vine țanțoș la ea, pășind ca un cal în buiestru, să își primească doza de mâgâiere peste urechile alea boante, de îmi vine și mie să mă duc să fiu mângâiat.

Vă zic eu, cum dresează o femeie…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.