Vrem să plecăm într-un mic concediu, dacă tot s-a dat drumul la statele UE și ne-am dus ieri să facem pașaport fiicei cele mici, care nu are, desigur.
Cu surpriză raportez din teren, de la Plaza, adică, că oamenii de la pașapoarte ne-au zâmbit. Serios, nu e o glumă, chiar ne-au zâmbit, au fost politicoși, lucru care nu mi s- întâmplat niciodată.

Bine, le-a trecut zâmbetul când au apărut niște bombardieri care făceau scandal că ce e aia programare, ei nu au, au venit la pașapoarte, coițe, hai să facem lucrurile să fie bine.

Partea proastă la pașapoarte e că niciun pașaport nu se mai eliberează rapid, decât minim în 7 zile și aia dacă aveți biletele de avion la voi. Partea și mai proastă e că, la plata taxei, nu mai este ghișeu cu om, ci 3 automate, iar spiritul tehnic al românilor s-a oprit la Aurel Vlaicu și Petrache Poenaru.

În rest, da, mi-a fost un dor nebun de aglomerația de pe străzi. Parcă e mult mai mare decât înainte de pandemie, iar șoferii se comportă psihotic, agresivi, gata să îți ia gâtul. Un băiat cu bemve a ținut să mă depășească cu orice preț, pentru că îi luasem fața într-o înghesuială, după care să facă dreapta. Cred că dacă nu îl lăsam, făcea apoplexie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.