Zilele astea a trebuit să plec cu treabă la un client, așa că m-am dus, cu niște teamă în suflet. Desigur, exact ca în filmele alea bune, fix cât am fost plecat mi-a sărit o mizerie de la furtunul de grădină, așa că am inundat toate curțile de pe strada mea.

Anyaway, nicăieri nu găsești măcar o urmă de grijă, de conștientizare a faptului că trăim cu un inamic invizibil și ucigaș. Nimic, toți liberi și free, umăr la umăr. A trebuit să îmi iau barca și să fac plajă în larg.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.