Mă gândeam când scriam articolul despre BeanZ, mi-am adus aminte că, prin 2005, când m-am lăsat eu de fumat, unul din obstacolele majore din mintea mea, în calea lăsatului de fumat, era că nu o să mai am cu ce să îmi beau cafeaua. Să bei cafea fără un minim de 3-5 țigări mi se părea un sacrilegiu imposibil. Cum adică să bei cafea fără țigară? Există oameni care beau cafea fără să fumeze un Marlboro lung, roșu, intens, pătrunzător, aromat, care să îți răspândească în trup și aroma cafelei, în același timp? No way.

Bine, am reușit să mă las, dar mi-am adus aminte de prima dată când am fumat.
Aveam vreo 5 ani, eram la Porțile de Fier, părinții erau la muncă, de noapte și mă lăsaseră la niște vecini. Iar eu am fugit de acasă, la barul de cartier, unde m-am așezat la o masă și am anunțat că îl aștept pe tata. Am pescuit o țigară de la un nene de acolo, după care m-am tirat pe scările unui bloc și am fumat-o. Asta e singura mea amintire despre acel moment, nu mai știu ce s-a întâmplat după aceea.

Următoarea țigară a fost un Mărășești, luată de la un unchi și fumată pe ascuns în bucătăria de vară, pe la vreo 10 ani. Fumată e mult spus, că era scârboasă rău, am pufăit din ea până când a intrat mătușă-mea în bucătărie și m-a prins red handed. Nu s-a întâmplat nimic, că na, mătușa-mea Uța e una din puținele persoane care m-au iubit, când eram copil. O palmă peste ceafă, no biggie.

După aceea, la 14 ani, eram la vară-mea Lumi la țară, unde era îndrăgostit de o vară de a 2 a spiță. Fata care de fapt mi-a distrus copilăria, când am aflat că, doamne, și femeile au flatulențe, intrând peste ea în cameră și căzându-mi nasul de la miros.

De supărare, m-am dus și mi-am cumpărat un pachet de Snagoave, după care am plecat în fundul grădinii, împreună cu niște prieteni, să fumăm și să jucăm cărți. Am fumat vreo 2 țigări, după care am vomitat intens. Dar mi-a plăcut, așa că, atunci când am ajuns la liceu, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi iau țigări, dacă mai ține minte cineva RT-urile.

Și cam aia a fost. No biggie la început, greu la final. Odată o să vă povestesc și când am băgat primul meu cui :mrgreen:

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.